Prietena mea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mă gândeam să vă povestesc azi despre o prietenă de-a mea. Bună. Dragă. Specială. Frumoasă. Deosebit de frumoasă.

E într-atât de frumoasă, încât, mă tem că puţini, dar tare, tare puţini pot înţelege cât de frumoasă este ea. Frumuseţe nepereche. 

Are ochii ca cerul. Şi nu doar ochii. Ea, toată, e un cer. Dar frumuseţea ei este atât de neprefăcută, încât doar puţini, dar foarte, foarte puţini, o pot remarca în mulţime. 

E singură. Bineînţeles. Ea nu caută dragostea. O aşteaptă. Dar nu o caută. 

Vroiam să vă povestesc multe despre ea şi despre atâtea alte femei frumoase, pe înţelesul celor puţini, care ştiu ce înseamnă un om frumos. Însă m-am gândit, că dacă vă povestesc despre ea, o veţi căuta, mai ales, acei dintre voi, care sunteţi bărbaţi. Adevăraţi. Unii dintre voi. Dar încă nu sunt sigură că există cineva care trebuie să ştie că şi ea există. 

Ea nu va fi plângăreaţă, nu va cere blănuri scumpe şi genţi pe care să fie scris cum le cheamă, nu va fi căţea, nu se va juca cu sentimentele omului drag, nu îl va înşela, nu va avea niciodată machiaj vulgar şi unghii false. Într-un cuvânt, nimic special. 

Aşa că, oricât aş vorbi eu despre ea, nu voi putea să redau ceea ce este ea de fapt, pentru că toate povestirile mele ar fi simple, deşi sincere, totuşi neînsemnate, în comparaţie cu sufletul ei ca cerul, cuvinte…

https://soundcloud.com/vica-demici/cuvinte

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite