Curios, dar după un sărut pe jumătate timid, nu a urmat liniştea de dinaintea sărutărilor îndrăneţe, pătimaşe, ci noi întrebări – „Îţi place cum sărut, te-ar deranja dacă te-aş mai săruta o dată?”... Probabil ştiţi cu toţii genul acela de politeţe care te scoate din minţi când este în exces.

Pentru mine, acel flirt s-a oprit după primul sărut, reuşind să evit elegant întrebările inutile ce precedeau fiecare gest de tandreţe. El nu a înţeles nici astăzi de ce în locul unui nou sărut am ales să rămânem prieteni.

Specii pe cale de dispariţie, doamnele şi cavalerii sunt de dorit în societate. În patul lor conjugal, aceste doamne şi aceşti cavaleri pot uita liniştiţi de bunele maniere (a nu se confunda cu bune intenţii), lăsând loc libertăţii de exprimare a propriilor lor sexualităţi.

În pat e nevoie de spontaneitate, de elemente-surpriză, nu de anticipare. Nu manierele fac furori în pat, dimpotrivă ele distrug misterul, imprevizibilul, magia actului sexual. Putem fi manieraţi în preambul, ideal şi după, la postludiu, dar în timpul sexului, maniere se reduc simplu la preocuparea pentru plăcerea celuilalt. „Îmi permiţi să...?” în afara patului este o dovadă de bun-simţ şi bună-educaţie. În pat însă, a cere permisiunea înseamnă să te trimiţi singur/ă la culcare.

Poate părea paradoxal, dar respectul nu incită spiritele înfierbântate, dimpotrivă, vine ca un duş rece, care stinge farmecul unei partide sexuale.

Eşti prea manierat pentru a nu te păstra exclusiv ca amic”… i-am spus eu anticipându-i întrebarea… „Aş putea măcar să te conduc acasă?”.