Fetişuri cu pitici şi prostituţie la palat: împărăteasa nimfomană din Roma antică, exilată de propriul tată şi lăsată să moară de foame

Statuia lui Ceres, din Muzeul Luvru, din Paris, se pare că ar înfăţişa-o pe desfrânata Iulia destul de realist. FOTO xn--uu-l82dp24f.com

Iulia, fiica împăratului Augustus Octavian Caesar, a fost una dintre cele mai desfrânate împărătese din Roma antică, deşi faima sa nu a fost comparabilă cu cea a depravatei Valeria Messalina. Căsătorită de la vârsta de 14 ani, urmare a intereselor politice ale tatălui său, frumoasa şi eleganta Iulia a reuşit să-şi scârbească propriul părinte cu stilul de viaţă închinat plăcerilor, sfârşind în exil.

Iulia, fiica primului împărat roman, Augustus Octavian Caesar, din căsătoria cu Scribonia, a rămas în istoria antică drept un personaj de o frivolitate aparte, fiind interesată doar de satisfacerea plăcerilor trupeşti, stil de viaţă scandalos care i-a şi pecetluit şfârşitul, fiind trimisă în exil chiar de tatăl său.

Augustus a decis să o căsătorească pe Iulia la vârsta de numai 14 ani, cu Marcus Claudius Marcellus, care avea 18 ani. Această uniune a dat însă repede naştere la disensiuni şi certuri. Influenţat de Iulia, Marcellus a devenit atât de arogant încât îl insultă pe Agrippa, primul personaj de seamă al imperiului, după împărat. 

Moartea timpurie a lui Marcellus, în anul 23 î.e.n, a însemnat pentru Iulia o nouă căsătorie, hotărâtă tot din ordinul tatălui său. În dorinţa de a o ţine în frâu, Augustus a măritat-o pe Iulia, care avea 21 de ani, chiar cu Agrippa, care era mai mare cu 25 de ani decât ea.

Adulterină şi mama a cinci copii

Încă din timpul căsătoriei cu Agrippa, frumoasa Iulia poftea la tinerii aristocraţi de care se înconjura, îndrăgostindu-se în cele din urmă de elegantul Sempronius Gracchus.Căsătorită fiind, Iulia a încălcat legea care interzicea adulterul, lex lulia de adulteriis, dar tatăl său a fost dispus să închidă ochii pentru că adusese pe lume patru copii, băieţii Gaius şi Lucius şi fetele Iulia şi Agrippina. Cel de-al cincilea copil, tot un băiat, Agrippa Postumus, s-a născut după moartea soţului ei, Agrippa, care s-a stins în anul 12 î.e.n., la vârsta de 52 ani. Astfel, tânăra soţie rămânea din nou văduvă şi disponibilă.

Şi cel de-a treilea soţ al Iuliei a fost ales de Augustus tot pe baza intereselor de stat, dar şi în speranţa că viaţa militară, căreia îi era dedicat, făcea din Tiberius un soţ capabil să-i strunească fiica. Căsătoria a pornit cu stângul de la bun început, pentru că Tiberius a fost forţat de împărat să divorţeze de virtuoasa Vipsania Agrippina pentru a o lua de nevastă pe superficiala Iulia, după cum se arată în volumul „Femei vestite din lumea antică“, publicat la Ed. Ştiinţifică din Bucureşti, în 1972. Se spune că Tiberius plângea de fiecare dată când îşi vedea fosta soţie, ceea ce l-a determinat pe Augustus să-i interzică să o mai întâlnească pe Vipsania Agrippina, ca să evite scenele neplăcute.

Sex în tribuna oratorilor din Forumul Roman 

La vârsta de 27 de ani, Iulia rămânea gravidă cu noul soţ, dar copilul a murit curând. După ce Tiberius a fost trimis în campanii de război, necredincioasa nevastă a profitat din plin de faptul că nu mai era supravegheată îndeaproape nici de familie, nici de severul ei soţ. Nimfomană şi beţivă, o femeie care pur şi simplu vâna bărbaţii, se spune că la un moment dat ar fi făcut sex cu unul dintre amanţii ei în tribuna oratorilor din celebrul Forum Roman. De asemenea, avea un fetiş pentru pitici, iar unul o însoţea oriunde ar fi mers.  

Istoricul şi filosoful Seneca nota că Iulia adusese ruşinea şi scandalul asupra imperiului prin comportamentul său, transformându-şi căminul conjugal într-un adevărat bordel. Zeci de amanţi defilau sub acoperişul palatului, orgiile ţineau toată noaptea în diverse locuri din oraş, ba chiar Iulia ar fi fost văzută strigând în gura mare, lângă statuia satirului Marsyas din urbe, unde era însoţită de alaiul ei de petrecăreţi, că are tot dreptul să se ofere primului trecător, dacă asta doreşte.

Lăsată să moară de foame de Tiberius 

În cele din urmă, comportamentul ei nu a mai fost tolerat de tatăl său, sătul ca fiica să-l facă de ruşine. Deşi era la fel de scârbit de trădarea soţiei sale adulterine, nu Tiberius a fost cel care a strâns dovezi ca să fie pedepsită, nici chiar după ce a aflat că Iulia reluase legăturile amoroase cu Sempronius Gracchus, pentru care făcuse o pasiunea încă din timpul căsătoriei cu Agrippa. Augustus a fost cel care a decis să-şi exileze fiica destrăbălată pe o insulă izolată şi a aprobat divorţul de Tiberius.

Iulia fost trimisă pe insula Pandateria, cu interdicţia de a fi vizitată de vreun bărbat, unde a fost însoţită numai de mama sa, Scribonia. După cinci ani, Augustus i-ar fi permis să revină la Roma, dar a dat indicaţii clare să nu fie înmormântată în Mausoleul care îi poartă numele. După moartea tatălui, Iulia a rămas la mila fostului soţ, Tiberius, devenit împărat, care se pare că s-a răzbunat pentru ruşinea îndurată. Deşi circumstanţele morţii Iuliei nu se cunosc cu precizie, se pare că Tiberius ar fi lăsat-o să moară de foame. Altă teorie spune că s-a stins de inimă rea, la scurt timp după ce a aflat că singurul fiu care mai supravieţuise, Agrippa Postumus, a fost ucis. 

Deşi nu s-au păstrat portrete fidele ale Iuliei, iar chipul prezent pe monedele acelor timpuri este deformat, statuia lui Ceres, din Muzeul Luvru, din Paris, se pare că ar înfăţişa-o pe desfrânata Iulia destul de realist.