Dragostea în era digitalului. La un click distanţă de sufletul pereche?
0
Odată cu domnia internetului, anunţurile matrimoniale de odinioară s-au mutat şi ele în online. Fie că sunt în căutarea marii iubiri sau doar de dragul unei conversaţii, oamenii îşi creează pe aceste aplicaţii un portret mai mult sau mai puţin real, iar căutarea alesului o fac pe baza unor algoritmi – vârstă, sex, pasiuni şi chiar distanţă geografică. Aşadar, putem spune că suntem astăzi mai aproape de oamenii cu adevărat compatibili cu noi?
De-a lungul timpului, fiecare a încercat să îşi găsească sufletul pereche în diferite moduri – de la întâlniri aranjate de prieteni sau anunţuri în ziar, la aplicaţiile de dating (trad. – întâlniri). Iniţial, cei care de obicei nu aveau timpul sau dispoziţia de a se integra în diverse contexte sociale pentru a căuta un potenţial partener au apelat la bine cunoscutele anunţuri matrimoniale din ziare, care au fost în vogă în perioada dinaintea digitalului, când unii dintre ei au migrat pe site-urile de dating.
Cu speranţele adunate în câteva rânduri prin care se descriau, bărbaţii şi femeile şi-au luat inima în dinţi şi au publicat anunţuri sau au apelat la matchmakeri, respectiv persoane specializate în găsirea partenerilor potriviţi pentru clienţii lor. Dacă în secolul trecut, în presă a existat un adevărat eşafodaj referitor la aspectele pe care cineva ar trebui să le aibă în vedere pentru alegerea viitorului partener – de la semnificaţia florilor până la cea a culorilor din vestimentaţie, limbajul corpului, precum şi recomandări legate de debutul conversaţiei –, în secolul XXI, toate aceste lucruri au fost într-o oarecare măsură eliminate de mediul online.
De la anunţuri în ziar la aplicaţiile online de dating
Pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat, şi această piaţă a iubirii a intrat în digital sub forma site-urilor de dating, unde fiecare utilizator îşi creează un profil – mai mult sau mai puţin real. Dacă la început acestea erau concepute cu precădere pentru persoanele lipsite de timp liber, în ultimii ani au devenit mainstream, ceva normal, fiind utilizate atât de tineri, cât şi de persoane mai în vârstă.
La nivel global, numărul utilizatorilor de aplicaţii de dating a crescut constant în ultimii ani. Dacă în 2015 erau aproximativ 185 de milioane de persoane care le foloseau, în 2020, numărul lor a ajuns la 270 de milioane. Aplicaţiile preferate sunt Tinder, Badoo şi Bumble, care pot fi instalate pe orice tip de sistem de operare şi sunt concepute astfel încât să faciliteze cu precădere întâlnirile ocazionale, dar şi relaţiile romantice. La nivel global, cele mai folosite sunt Tinder, foarte populară şi în România, cu 75 de milioane de utilizatori, urmată de Badoo, cu 60 de milioane, şi Bumble, 42 de milioane. Se pare că aceste aplicaţii sunt folosite în special de persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani, urmate de cele de 25-34 de ani.
O aplicaţie care se diferenţiază de celelalte este Bumble, fiind promovată drept una feministă, unde atunci cât se realizează un match (n.r. – potrivire) heterosexual, între o femeie şi un bărbat, doar cea dintâi poate iniţia conversaţia, iar celălalt are la dispoziţie 24 de ore pentru a răspunde, altfel chatul expiră, atunci când utilizatorul are un cont standard, fără abonament plătit. Prin această metodă, în fapt, aplicaţia constrânge utilizatorii să iniţieze conversaţia şi să creeze conexiuni cât mai repede, facilitând astfel interacţiunea dintre persoane. „Weekend Adevărul“ a discutat cu specialişti în sociologie şi antropologie pentru a descoperi în ce măsură aceste aplicaţii sunt benefice sau nu, precum şi dacă au contribuit la schimbarea percepţiei oamenilor asupra conceptelor de relaţii romantice, monogamie sau chiar familie.
Un fenomen cultural normal
Sociologul Ana Bulai ne-a explicat faptul că aceste aplicaţii de dating facilitează acele momente tensionate ale debutului unei relaţii, întrucât într-un context social faţă în faţă, disponibilitatea celuilalt nu poate fi percepută atât de uşor, în timp ce pe aplicaţii de dating, aceasta este implicită. „În principal, facilitează accesul la potenţiali parteneri care au foarte clar definită sau declarată disponibilitatea de a intra într-o relaţie. Este o etapă foarte dificilă pentru relaţiile faţă în faţă pe care, de cele mai multe ori, potenţialii parteneri o depăşesc într-o perioadă mare de timp, cu multă greutate, mai ales dacă acel cineva este disponibil să intre într-o astfel de relaţie – presupune un întreg ritual, o atenţie specială pentru vestimentaţie, dialog, a găsi gesturile oportune şi adecvate unui astfel de moment de debut“, a subliniat aceasta.
De asemenea, şi lectorul doctor Adrian Stoicescu, profesor în cadrul Departamentului de Studii Culturale al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti, subliniază faptul că „aceste aplicaţii se înscriu în firescul vieţii saturate de comunicare mediată. Aşa cum există pagini web şi aplicaţii care, tematic, acoperă absolut orice, domeniul datingului mediat, fie ca substitut al relaţionării faţă în faţă, fie ca pregătire, tatonare sau înlesnire a unei potenţiale întâlniri, nu avea cum să nu câştige teren“. Totodată, acesta explică faptul că aplicaţiile de dating reprezintă „un fenomen cultural care urmează traiectoria şi ritmul dezvoltării culturii mediate, şi nu unul cu o existenţă independentă“, care se bazează pe „un comportament mimetic“.
Totodată, acesta a punctat faptul că relaţiile care încep pe aceste aplicaţii nu sunt neapărat marcate de superficialitate, chiar dacă într-o întâlnire faţă în faţă „efortul de debut genera după sine, prin mecanismul disonanţei cognitive, şi o implicare mai mare – după ce te-ai chinuit atât să ai o relaţie sau să iniţiezi o relaţie cu un partener, renunţai mai greu la ea“. Pe de altă parte, mai punctează sociologul Ana Bulai, „în online, ţinând cont că ai nevoie de doar 30 de secunde să dai click, deschiderea este mult mai mare pentru schimbul de parteneri pentru a reiniţia mult mai uşor relaţii cu diverşi, fapt care nu se poate în lumea reală, pentru a gestiona în acelaşi timp relaţii cu mai mulţi parteneri, atât ca femeie, cât şi ca bărbat“. Şi în această situaţie există un revers al medaliei, pe care utilizatori ar trebui să şi-l asume încă de la început, întrucât „scade nivelul de implicare pe care o persoană îl poate avea în mod real într-un astfel de parteneriat“.
Identitate reală vs identitate virtuală
Pe aplicaţiile de dating, fiecare utilizator deţine un capital alcătuit, printre altele, de vârstă, educaţie, precum şi biografie culturală care, potrivit profesorului Adrian Stoicescu, nu duc la schimbarea percepţiei asupra oamenilor, ci la continuare acesteia: „Aplicaţiile de dating care se înscriu în modelul prezentării unei selecţii a propriei identităţi au deja o tradiţie suficientă încât fiecare utilizator să fi deprins codurile culturale ale profilului şi ale interacţiunii cu un profil. În acest sens, fiecare utilizator stăpâneşte conduitele potrivite fiecărei interacţiuni, chiar dacă, în multe situaţii, aceste tipare interacţionale pot fi diferite de cele nemediate“. De asemenea, acesta reaminteşte de faptul că „reţelele sociale permit retragerea din situaţii de interacţiune percepute ca neconforme cu profilul identitar propriu, prin blocarea unui partener de discuţie inadecvat“.
Însă, profilul digital, faţă de cel real, poate fi atât de uşor de manipulat încât există riscul ca oamenii să ajungă să se păcălească pe ei înşişi, fapt care poate provoca probleme cu stima şi încrederea în sine. Sociologul Ana Bulai a explicat pentru „Weekend Adevărul“ faptul că distorsiunile joacă un rol foarte important în mediul online, reprezentând în primul rând o problemă pentru propria persoană şi apoi pentru ceilalţi: „Toate aceste lucruri se întâmplă deoarece presiunea socială a perfecţiunii este mult mai puternică acum decât înainte de aceste mijloace de informare şi comunicare în masă. În prezent, devine, mai ales pentru tineri, atât de imperativ să arăţi perfect, să fii în standarde, să fii la modă, primând gestionarea primei impresii, încât acest lucru devine o presiune în sine şi un factor de stres mult mai important decât în cazul comunicării directe“.
Aplicaţiile de dating, un potenţial pericol
Pe lângă avantajele pe care le prezintă, precum conectarea cu potenţiali parteneri, care îşi arată în mod direct disponibilitatea pentru diverse tipuri de interacţiune, dar nu numai, mulţi utilizatori le acuză de misoginism şi scăderea stimei de sine. În căutare de aprobare, mulţi se confruntă cu respingerea şi cu sentimentul de abandon. Sociologul Ana Bulai a subliniat faptul că, de multe ori, stima de sine este construită pe nişte aspecte care nu au legătură, în mare parte, cu realitatea. „Modul în care tu te prezinţi online ajunge, prin mecanismul disonanţei cognitive, să te convingă că tu eşti aşa. Rolul începe să te domine, deşi este cel pe care tu l-ai creat, astfel că aşteptările sunt conform acestuia. În măsura în care ne prezentăm doar ca nişte păpuşi masculine sau feminine, fiecare respingere vine să dărâme acest castel de nisip pe care ni-l creăm singur“. Pentru a evita astfel de situaţii, aceasta le recomandă utilizatorilor să îşi ia în considerare nu doar atuurile, ci şi dezavantajele. „Stima de sine înseamnă, de fapt, o modalitate de a conştientiza acele dezavantaje şi de a le orienta într-un sens pozitiv“, mai adaugă sociologul.
Chiar dacă în aplicaţiile de dating competivitatea este una foarte mare, iar fiecare încearcă să aducă în prim-plan doar părţile pozitive, specialistul le recomandă oamenilor să îşi asume atât părţile bune, cât mai ales pe cele rele, întrucât există riscul de a cădea în cealaltă extremă: aşteptările să fie atât de mari încât imposibilitatea de a le atinge să se transfigureze într-o depresie, aspect valabil şi în celelalte planuri ale vieţii unui individ.
Monogamia 2.0
Conceptele de parteneriat, viaţă de familie şi monogamie se schimbă sau sunt adaptate contemporaneităţii, aşa cum subliniază profesorul Adrian Stoicescu: „Există cauze multiple care conduc la asemenea transformări, nu doar, ca în cazul acesta, inventarea aplicaţiilor de dating. Acestea nu trebuie privite drept finalitate, ci drept un mobil. Clickul şi swipe-ul sunt facilitatori, cu alte cuvinte, fără a nega total posibilitatea ca acestea să fie cauza, cele două instrumente digitale vin să uşureze un comportament al flexibilităţii relaţionale şi dincolo de online“.
Chiar dacă mulţi dintre utilizatorii de aplicaţii de dating sunt în continuare în căutarea unei relaţii serioase, se pare că modul în care se raportează la acestea diferă de perioada în care familia era considerată celula de bază a societăţii, fapt care duce şi la schimbarea conceputului de monogamie, mai ales în contextul în care următorul potenţial partener se află la un click distanţă. „Alegerea pentru un singur partener are legătură şi cu accesul potenţial la ceilalţi parteneri, dar ţine şi de un model social al dragostei romantice“, spune sociologul Ana Bulai. În fapt, atât televiziunea, cât şi reţelele de socializare au condus la distorsionarea relaţiei romantice, „care înseamnă de multe ori rutină, disciplină, plictiseală, nevoie de acomodare, acceptare a unor particularităţi ale celuilalt“, punctând faptul că din acest aspect rezultă şi „disponibilitatea frecventă de schimbare a partenerilor, care caracterizează populaţia tânără, fertilă“.
<strong>Cele două feţe ale confidenţialităţii</strong>
„Weekend Adevărul“ a creat mai multe conturi pe aplicaţiile de dating pentru a vedea cum funcţionează şi care sunt potenţialele pericole la care se supun utilizatorii. Astfel, am observat că anumite aplicaţii nu oferă confidenţialitate conţinutului, în sensul în care permit realizarea de screenshoturi (n.r. – capturi de ecran). Însă, unul dintre avantaje este faptul că toate au anumite filtre care îţi permit să alegi parteneri în funcţie de vârstă, pasiuni comune sau distanţă, dar nu numai, fapt care facilitează comunicare cu potenţialii parteneri. Totodată, am observat şi foarte mulţi utilizatori care şi-au creat conturi nu pentru scopul aplicaţiilor, ci pentru promovarea altor conturi de social media.
Scut de apărare pentru persoanele gay?
Una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating la nivel mondial, inclusiv pe piaţa din România, este Grindr. Cunoscută drept cea mai mare reţea de socializare pentru persoanele gay, bisexuale sau transsexuale, acesta a dobândit popularitate în ultimii ani, cu precădere odată cu restricţiile impuse în contextul pandemiei de COVID-19. „Weekend Adevărul“ a discutat cu un utilizator al aplicaţiei pentru a descoperi modul în care funcţionează, de ce este atât de populară, dar, mai ales, de ce este preferată în detrimentul întâlnirilor faţă în faţă. Acesta a ales Grindr deoarece „deşi suntem în secolul XXI, în România persoanele gay încă se confruntă cu prejudecăţi din partea persoanelor de altă orientare sexuală, astfel încât socializarea faţă în faţă este puţin îngreunată şi de contextul social“.
Aplicaţia se bazează în principal pe locaţia GPS pentru găsirea de potenţiali parteneri pentru un anumit utilizator, iar printre filtrele de căutare se regăsesc vârsta, orientarea sexuală specifică, dar nu numai. De precizat este faptul că, în timp ce pe alte aplicaţii de dating un profil care nu conţine poze şi informaţii personale nu este unul popular, pe aceasta aplicaţia indică preponderent faptul că utilizatorul este un bărbat heterosexual care este în căutarea explorării sexualităţii.
Însă, în ultimii ani, se pare că din ce în ce mai multe persoane devin utilizatori ai aplicaţiei în primul rând pentru a-şi îndeplini diverse fantezii erotice. Astfel, am descoperit că mulţi bărbaţi de orientare heterosexuală, dar nu numai, folosesc această aplicaţie pentru a avea noi experienţe pe care, de multe ori, nu au curajul să le iniţieze într-un context social real. Acest aspect ne-a fost confirmat şi de Robert Ovidiu Popescu, utilizator Grindr de şapte ani: „De şapte ani de zile folosesc această aplicaţie, de care sunt mulţumit, în speranţa că voi întâlni partenerul potrivit pentru mine. De-a lungul timpului, am observat că iniţial aplicaţia era folosită doar de persoanele gay, însă de aproximativ trei ani de zile, este accesată şi de persoanele bisexuale şi heterosexuale. Mulţi dintre noii utilizatori au curajul să îşi exploreze sexualitatea în mediul online”, ne-a mărturisit el.
Escorte la un click distanţă
Ceea ce diferenţiază Grindr de alte aplicaţii este secţiunea dedicată escortelor, care nu se regăseşte şi la alte aplicaţii de dating. Pentru a-şi menţine utilizatorii în siguranţă, reprezentanţii îi sfătuiesc să îşi anunţe cel puţin doi cunoscuţi de ceea ce urmează să facă. „În ceea ce priveşte persoanele escortă, lucrurile stau diferit, în sensul că pot reprezenta un potenţial pericol faţă de utilizatorul standard şi, implicit, pentru societate“, a mai adăugat utilizatorul Grindr, fapt care justifică şi politica aplicaţiei. Multe persoane dintre cele care adoptă stilul de viaţă de escortă sunt preponderent motivate de situaţia financiară precară pe care o au sau de dorinţa a menţine un nivel de trai luxos.
Se încarcă comentariile...
