De ce femeile încă tânjesc să fie soţii

Deşi suntem în secolul XXI şi femeile îşi pot câştiga propria existenţă, pot merge la o bancă de spermă pentru a concepe un copil şi pot duce o viaţă socială satisfăcătoare fără prezenţa unui bărbat, rolul de soţie rămâne captivant, atrage atenţia psihologul Susan Shapiro Barash.

 Femeile tinere sunt mai încrezătoare ca niciodată în forţele proprii şi nu sunt neapărat în căutare de iubiţi, ci mai degrabă se concentrează să-şi îndeplinească scopurile. Ele ştiu că sexul poate fi un sport, iar bărbatul poate fi ceva complementar, uşor de înlocuit. Şi totuşi, ceea ce a observat psihologul, este că atunci când ajung aproape de 30 de ani, pentru aceste femei devine important să fie logodite şi să se căsătorească.

„Nu e ca şi când ele trăiesc în peşteri şi n-au văzut statisticile privind rata divorţurilor sau n-au observat despărţirile dintre Katie şi Tom, Demi şi Ashton şi chiar şi a veteranilor Tipper şi Al. Ce se întâmplă cu acest grup, cât şi cu cel al femeilor cu vârstele cuprinse între 30 şi 80 de ani este sentimentul de ratare a ceva important în viaţă dacă nu se căsătoresc.

Nu-i de mirare că există văduve, femei divorţate precum şi femei care nu au fost căsătorite niciodată, care la o anumită vârstă abordează ideea de a deveni soţie ca pe o experientă esenţială. Puţine pot scăpa de ceea ce le-a fost „gravat” în minte timp de zeci de ani: faptul că a fi soţie este semnificativ şi că punctele forte sunt mai valoroase decât obstacolele“, a scris Shapiro pentru „Huffington Post“.

Fiecare dintre noi rezonează la ideea de căsătorie în funcţie de propria experienţă: cunoaştem un bărbat şi suntem convinse că este „alesul“ şi după o anumită perioadă de timp petrecut împreună se face angajamentul (acesta poate spori din cauza ceasului biologic, groazei de a petrece singură încă un Crăciun, presiunea exercitată de familie sau a epuizării provocate de ceilalţi bărbaţi).

O femeie este influenţată parţial de modul în care este modelată de către mama ei: negativ, pozitiv sau amestecat. Societatea, de asemenea, influenţează parţial, asigurându-ne mereu că nu există un mod mai bun de a aproba o poveste de dragoste decât prin căsătorie. Acest lucru este valabil pentru cele 200 de femei cu care a vorbit Shapiro pentru ultima sa carte.

Deşi au un fond diferit, aceste femei care provin din toată ţara (metropole, oraşe, sate şi zone rurale) cu vârste, statut social şi etnie diferită au o atitudine incredibil de asemănătoare în ceea ce priveşte rolul de soţie. Conform studiilor autoarei, 80% din femei se căsătoresc din dragoste, mai mult de 60% sunt convinse că vor reuşi să devină soţii, 65% ajung sa îmbrăţişeze convenţionalitatea căminului conjugal, 80% indiferent de starea civilă consideră căsătoria un scop în viaţă, iar peste 70% din femei nu vor să rateze experienţa.

Avantajul este că soţiile din ziua de azi au un nivel de încredere impresionant şi nemaivăzut până acum. Nu numai că aleg să se căsătorească, dar se mai şi aşteaptă sau poate chiar impun soţilor să răzbată pentru ele. Dacă acum 50, 60 de ani femeile nu aveau niciun cuvânt de spus, astăzi sunt mature şi descurcăreţe. Cel mai probabil au locuit cu soţii lor încă de dinainte de căsătorie şi atunci au avut timp să-şi determine diferenţele şi valorile înainte de marşul nupţial.

Această soţie pricepută vede căsătoria ca pe un mod de a-şi asigura un prieten şi un confident de încredere.

În acest fel, ea este o adevărata credincioasă care nu se lasă influenţată nici de recensământ şi nici de vreo poveste despre necazul prietenei, având o speranţă imensă în succesul propriei căsnicii, conchide Shapiro.