Cum ne afectează o relaţie de cuplu în care suntem mereu pe picior de război şi ce putem face ca să nu ajungem la divorţ

Cum ne afectează o relaţie de cuplu în care suntem mereu pe picior de război şi ce putem face ca să nu ajungem la divorţ

Atunci când alegem să rămânem într-o relaţie de cuplu toxică, acumulăm în timp multe emoţii negative, pe care le ducem cu noi în toate relaţiile: de familie, de serviciu, prietenie FOTO Arhiva

De multe ori conştientizăm că trăim într-o relaţie de cuplu care mai mult ne face rău decât bine, dar cu toate acestea alegem să rămânem fără să facem vreo schimbare. Ce nu vrea mintea să recunoască este că şi dacă pleci vei duce acel scenariu toxic într-o viitoare relaţie, dacă nu ai vindecat şi iertat trecutul personal, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

Atunci când alegem să rămânem într-o relaţie de cuplu toxică, acumulăm în timp multe emoţii negative, pe care le ducem cu noi în toate relaţiile: de familie, de serviciu, prietenie etc. În acest sens, psihoterapeutul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life, specialist în terapia de cuplu, identifică anumite situaţii care ne arată că nu ne aflăm în relaţii armonioase.

1. Toate acţiunile tale aduc nemulţumire. Indiferent ce faci şi ce spui, ţi se reproşează că greşeşti, că nu este bine. În acelaşi timp, ţi se demonstrează că nu ai dreptate, că eşti mereu vinovat.

2. Nu-i mai atragi atenţia. Nu eşti văzut(ă), apreciat(ă). Dacă alegi să îmbraci ceva minunat, eşti prea gras(ă) sau prea slab(ă). Dacă ai un rezultat bun în carieră sau în alte domenii, nu este atât de important şi nu primeşti aprecieri.

3. Este obosit(ă), plictisit(ă) mai tot timpul. Orele trec fără a face ceva constructiv împreună. Din orice motiv, oricât de mic, vă certaţi.

4. Vorbeşte doar despre ea(el). În anumite situaţii îşi supraapreciază fizicul, comportamentul, rezultatele obţinute. Există şi momente când i se pare că are prea multe probleme, că doar ei(lui) îi merg toate pe dos. Nu vede nicio soluţie la orizont, ci doar griji. Dacă-i dai sfaturi, începe să te certe că minimalizezi eşecurile ei(lui).

5. Aşteaptă să fie răsfăţat, protejat de tine. Uită că eşti partenerul de cuplu, nu părintele. Alături de tine, face regresie emoţională în anii copilăriei. Eşti mai mult o mamă/tată decât femeia/bărbatul din viaţa lui/ei.

6. Când socializezi cu sexul opus, este ochi şi urechi. Este prezent(ă) în activitatea ta online, pe telefon, are parola conturilor de Facebook, etc. Cum i se pare ceva în neregulă, deja ies scântei.

7. De fiecare dată când îţi exprimi dorinţa de a ieşi împreună, apare ceva urgent, neprevăzut în viaţa lui(ei) personală.

8. Uită des cele mai mici şi mărunte gesturi de afecţiune. Un film, un ceai, o floare, un răsărit, un apus, o zi importantă din viaţa ta. Momentele petrecute împreună sunt ca între doi colegi sau buni amici.

9. Relaţia intimă a devenit o rutină, o descărcare hormonală, la nevoie, sau un război, în care fiecare deleagă vina pe celălalt, pentru că totul durează 3 minute. Nici sexul nu vă mai ajută. Eşti nemulţumit(ă), mirosul pielii îţi este din ce în ce mai acid, îţi apar bube pe la colţul gurii(câte cuvinte otrăvite i-ai mai spune), rareori mai simţi plăcere, te blochezi tot mai des.

10. Din zi în zi eşti mai nefericit(ă), te simţi singur(ă) în doi, te izolezi de lumea reală, te refugiezi în mâncare, în ţigări, în energizante etc. Agitaţia creşte, reproşezi pentru starea în care sunteţi. Ţi se răspunde că ai o problemă, că totul este ok, că nu există probleme între voi, şi că vrei prea mult.

11. Toţi cei din jur văd că eşti în neregulă, tu aştepţi de ceva ani o schimbare. Citeşti, faci sport, aplici tehnici pozitive şi, totuşi, eşti singurul care vrea o schimbare.

Ce putem face ca să depăşim un astfel de „scenariu” distructiv? 

Primul răspuns pe care îl dă mintea, ar fi să pleci din acea relaţie, crede specialistul. “Ce nu vrea mintea să recunoască este că, deşi pleci, vei duce acel scenariu toxic într-o viitoare relaţie dacă nu ai vindecat tensiunea din tine, dacă nu ai vindecat şi iertat trecutul personal”, afirmă psihoterapeutul Maria Verdi.

Tensiunile din cuplu afectează atât partenerii cât şi mediul înconjurător, membrii familiei, mai ales copiii. La o stare prelungită de tensiune, chimia creierului produce excesiv hormonii stresului generatori de endotoxine şi de aici apar perturbări organice la nivel digestiv, respirator, circulator, endocrin, sexual etc. 

Creşte predispoziţia către anxietate, scade încrederea în sine şi apare depresia. Tot din cauza tensiunilor în cuplu apar şi tulburările de nutriţie. Mâncăm compulsiv. Tensiunile din cuplu destabilizează şi aduc nesiguranţă atât adulţilor cât şi copiilor, apar reacţii de fugă, apărare, vină, ruşine, neputinţă. Relaţiile toxice nu fac decât să distrugă, nicidecum să aducă ceva bun. Când ne aflăm într-o astfel de relaţie, este necesar să ne spunem “Stop!” şi să ne facem o autoevaluare, să stabilim ce procent toxic aducem noi ca partener în cuplu, declară psihoterapeutul Verdi.

În acelaşi timp, specialistul spune că la o introspecţie ne dăm seama că suntem cotă parte din tensiunea cuplului. Aşadar, toate conflictele care apar au în spate un control pe care conştient sau inconştient îl manifestăm. “Celălalt nu face decât să se apere şi de aici se complică totul. Trăim cu iluzia că ştim ce este potrivit pentru partenerul nostru, că doar noi avem dreptate, că dacă îl schimbăm pe cel de lângă noi, va fi minunat. Nimic mai fals. Când am intrat în acea relaţie am apreciat şi ne-a atras acel partener aşa cum era, iar acum îl respingem. Facem proiecţii asupra unui potenţial ideal şi pentru că proiecţiile noastre nu au legătură cu realitatea lui, modelăm partenerul conform  aşteptărilor  noastre”, continuă psihoterapeutul.

“Nu ne vom putea bucura cu adevărat de relaţii armonioase decât atunci când vom renunţa să le spunem partenerilor cum să trăiască, cum să se manifeste, cum şi în cine să se schimbe. Fiecare fiinţă umană are un anume limbaj al nevoilor, al iubirii, al valorilor personale. Dacă înţelegem acest aspect, începem să fim atenţi la cel de lângă noi şi facem astfel încât să-i fie bine şi lui şi nouă. Suntem un cuplu, deci ţinem cont de noi. Învăţăm să devenim asertivi. Starea de bine a partenerului se propagă înzecit în sufletul celuilalt partener. Atunci când începem să practicăm iertarea cu adevărat, ascultarea, comunicarea sinceră, asertivitatea, iubirea, abia atunci lucrurile se vor schimba. Atunci când înţelegem că suntem diferiţi, dar putem construi o relaţie bazată pe comunicare totală, corp, suflet, minte, spirit, atunci suntem pe calea cea bună în doi. Dacă nu am găsit încă o cale de rezolvare împreună, dar ne dorim vindecarea, terapia de cuplu are suficiente resurse să ne ducă spre relaţia armonioasă trăită în doi”, conchide psihoterapeutul Maria Verdi.

citeste totul despre: