Continuarea depinde mult şi de lift, dacă-l prinde rapid, la blocurile de garsoniere asta chiar e o problemă. Omu’ o să plece la casa lui, o să apară şi copiii. La un moment dat, poate că nu chiar din prima, însă după două fete o să vină sigur şi un nepot care, la vîrsta necesară, o să cunoască şapte domniţe, cu penultima o să se şi căsătorească, aşa cum e şi în firea lucrurilor. Iar frate-tu o să fie socru mare, da, o să te cam coste, doar ţi-e rudă apropiată, nu merge să iei costumul de acum şapte ani, de la absolvire, însă după nuntă o să mai stai cu fratelo la poveşti o zi şi-o noapte, dup-aia, cînd o să trageţi obloanele, el o să-ţi pună-n traistă – doar a fost socru mare, el s-a ocupat de tot şi p-acasă, şi cu muzica, şi la restaurant – două-trei sticle de-alea mari de-un kil şapte sute de votcă Absolut şi vreun whisky abia început rămas pe mese, de-o să ai ce pili pe la serviciu cu colegii tăi încă un an jumate, poate o să-ţi rămînă chiar şi pentru ziua ta, în februarie.                                                                                                                                         Dacă întîmplător nepotu’ e din Constanţa, patruşcinci la sută că o să vrea să fie vaporean, la optîşpe ani o să meargă la Marină şi dup-aia, încă din anul trei, nouăjcinci la sută că o să plece în voiaje. Un an ca aspirant apoi ofiţer. O să-ţi mai dea cîte un telefon de Paşte sau de Anu-Nou, poate pică şi ceva exotic în dar cînd vă vedeţi, destul de rar, la un an-doi, dar e mai bine decît nimic.                          

 Dar cel mai fain e cînd trebuie să te învoieşti trei-patru ore de la serviciu, fix la jumatea programului, că te-a invitat nu ştiu ce gagică la cel mai tare hotel cu bazin din Bucureşti, jacuzzi, bazin semidescoperit, Spa şi alte figuri - plus „bunăciuni” la care n-o să te uiţi, nu e politicos cînd eşti cu o doamnă -, o dată pe lună poate să aibă un invitat şi nu puteai rata ocazia, şi poţi să-i spui şefului tău cum că vine nepotu’ la aeroport, pleacă în cursă pentru juma’ de an, că şi-a uitat cămaşa albă şi că-i duci tu una la aeroport, trebuie să facă impresie bună la comandant, prima părere contează mereu, că vrei să beţi o cafea şi că îl rogi să te învoiască o oră.

          Asta clar că înseamnă să fii mafiot!

         „La mulţi ani, Paul!”

                                                                                        *

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015 şi al volumului „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la aceeaşi editură.