Criza vârstei de mijloc, provocarea relaţiilor mature

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Când vine vorba de criza vârstei de mijloc, specialiştii – psihoterapeuţi şi sociologi – au păreri împărţite, însă chiar şi cei care îi neagă existenţa sunt de acord că se întâmplă, de multe ori, ca după 40 de ani individul să treacă prin anumite momente de cumpănă care-l fac să-şi reevalueze viaţa. Ce influenţă au aceste momente asupra relaţiei de cuplu?


Nicolae şi Sorina – din Bucureşti – au fost împreună 15 ani şi au o fiică de 7 ani. El are 45 de ani, ea 40. S-au cunoscut într-un cerc comun de prieteni, iar el se afla la acel moment în plin divorţ de prima soţie.

Relaţia cu Sorina a mers bine în primii ani, după care au apărut problemele. Despărţirea s-a produs în urmă cu un an, la iniţiativa lui. La puţin timp după ruptură, Nicolae s-a mutat împreună cu noua sa iubită, Ioana (25 de ani).

În ciuda certurilor numeroase, pentru fosta iubită vestea a fost un şoc, aşa că au urmat scandaluri legate de despărţire sau de creşterea fetiţei.

În urmă cu câţiva ani, Nicolae a urmat, cu succes, un tratament agresiv pentru o boală gravă, iar cu câteva luni înainte de despărţirea de Sorina i-a murit, într-un accident, cel mai bun prieten.

După despărţire s-a reapucat de rafting şi şi-a cumpărat motor.

Scuza perfectă pentru decizii radicale

Psihoterapeutul Claudiu Ganciu, expert în terapia analitică a legăturii de cuplu, din Bucureşti, este de părere că putem să descriem situaţia lui Nicolae ca fiind „criza vârstei mijlocii“. Cu toate acestea, expertul nu le-ar recomanda celor implicaţi să apeleze la o asemenea explicaţie, pentru că este de părere că în spatele acestui mod de înţelegere se ascunde o capcană.

„Dacă este o criză valabilă, universală, atunci avem câteva consecinţe-capcană. Prima dintre ele ar fi că induce ideea că nu putem să facem nimic – suntem în plin fatalism; întreţine speranţa că va trece, că este o criză care ţine o perioadă. De asemenea împiedică aflarea cauzelor, pentru că este mai comod să pui totul pe seama unui sindrom universal, fără să te întrebi cum a fost până atunci. În cazul nostru, permite considerarea ca fiind «vinovat» Nicolae, iar ceilalţi nu au nicio contribuţie. Ba, nici măcar el, pentru că este un bărbat care trece prin această criză. Adică sexul şi vârsta lui sunt «vinovate»“, spune psihoterapeutul.

În viziunea acestuia, complexitatea legăturilor familiale depăşeşte cu mult varianta că ar fi vorba de o criză. Iar pentru a avea o imagine completă, ar trebui să ne întrebăm ce simte fiecare dintre persoanele implicate: Sorina, Nicolae, fetiţa lor şi Ioana – actuala iubită a acestuia.

Refuzul de a îmbătrâni

Ce este criza vârstei de mijloc? Cum se manifestă?

Din punctul de vedere al psihoterapeutului Claudiu Ganciu, „criza vârstei de mijloc este un concept care nu are acoperire ştiinţifică. El este întâlnit în vocabularul obişnuit pentru a explica situaţii, cum este şi cea din cazul prezentat anterior, în care nu există o logică explicită“.

Specialistul descrie criza ca pe o manifestare momentană a unei perioade în care reperele anterioare explodează şi în locul lor nu sunt altele.

«Criza adolescentului» se referă la faptul că reperele copilăriei au dispărut, iar în locul lor nu au apărut încă altele, ceea ce face ca lumea interioară şi comportamentul adolescentului să pară ciudate. Similar adolescentului, «criza vârstei de mijloc» ar explica trecerea de la tinereţe la bătrâneţe. Dar adultul aflat în această situaţie nu îşi doreşte să treacă şi nu ştie cum să evite îmbătrânirea. Pe scurt definim criza vârstei de mijloc ca dificultate de renunţare la tinereţe şi trecerea într-o epocă matură, bătrână,

spune Ganciu.

Pe de altă parte, psihoterapeutul Viorel Nedelcu, de la centrul de tratare a depresiei Bellanima, din Bucureşti, descrie criza vârstei de mijloc ca fiind „o criză existenţială centrată în jurul sensului şi scopului vieţii, care poate apărea neaşteptat oricând în intervalul de vârstă dintre 40 şi 60 de ani. Un studiu relativ recent cu participarea unor echipe interdisciplinare din Marea britanie, Australia şi Germania a evidenţiat că punctul critic este în intervalul 40-42 de ani“.

În viziunea acestuia miezul problemei legate de criza vârstei de mijloc – care reprezintă o tranziţie de la o etapă de viaţă la alta – este momentul unei revizuiri a istoriei personale şi a realizărilor de până atunci, dar şi o reconsiderare a unor posibile obiective sau chiar a viitorului şi se fundamentează pe dorinţa de a rămâne tânăr şi de a face orice pentru a împiedica îmbătrânirea.

„Criza vârstei de mijloc pare mai accentuată la cei care au aşa-zise probleme nerezolvate în etapele anterioare de viaţă sau care îşi au originea în copilărie. Criza vârstei de mijloc este caracterizată prin starea de spirit proastă, nemulţumirea faţă de viaţă, sentiment de inutilitate, lipsa de bucurie autentică, sentiment de gol, anxietate, stări de melancolie sau chiar stări de depresie“, spune Nedelcu.

Femeile, preocupate permanent de vârstă

Sunt bărbaţii şi femeile afectaţi în aceeaşi măsură de criza vârstei mijlocii?
Psihoterapeutul Claudiu Ganciu este de părere că „motivul pentru care acest concept pare mai mult aplicabil bărbaţilor decât femeilor este că femeile sunt mai preocupate de trecerea în altă etapă decât bărbaţii. Astfel, faptul că ele îşi pun probleme de vârstă în permanenţă, având în minte faptul că îmbătrânesc, are drept consecinţă un comportament prea puţin diferit de cele anterioare. Problema vârstei de mijloc apare în egală măsură şi la femei, dar nu sub formă de criză, adică în puţine situaţii îşi pierd reperele anterioare“.

Ştim când apare, dar cât durează?

Criza vârstei de mijloc este o stare psihologică şi nu un proces temporal. Am putea să spunem că timpul este suma a două procese: primul – cât durează doliul după corpul din perioada anterioară (renunţarea la anumite obiceiuri, la o scădere a capacităţii fizice etc.) şi al doilea – cât durează obişnuirea cu noul statut de vârstă. Dar variabilele pot să fie multiple şi depind de istoria personală, de componenta culturală etc.,

spune psihologul Claudiu Ganciu.

Acesta este de părere că tema are şi o componentă socială. „În trecut, bătrâneţea era asociată cu înţelepciunea, forţa psihică şi puterea politică şi socială (conducerea cetăţii aparţinea bătrânilor). De la începutul secolului trecut s-a constatat un asalt al tinereţii în conducerea cetăţii. În prezent, bătrâneţea este mai mult asociată cu libertatea (pensionarii care călătoresc) şi cu renunţarea la orice activitate. Ca urmare, problema trecerii la altă vârstă se pune, din acest punct de vedere, mai curând ca un defect decât o calitate“, spune psihoterapeutul.

Când e nevoie de ajutor

Realizezi de unul singur că treci prin aşa ceva? De unde vine ajutorul?
Claudiu Ganciu este de părere că ai nevoie de ajutor în două situaţii: „Când simţi că nu poţi renunţa la «tinereţea» ta şi când simţi că nu poţi să fii un adult“.

Oare apariţia crizei are vreo legătură cu relaţia în care te afli, mai precis cu gradul de satisfacţie şi funcţionalitatea ei?

În opinia psihoterapeutului Viorel Nedelcu,

perioada de criză este influenţată de mai mulţi factori, printre care: stilul de viaţă, satisfacţia în muncă şi gradul de funcţionare a relaţiei în care te afli.

Ce duce la izbucnirea crizei?

„Aceasta poate fi provocată de o serie de factori de stres care nu ţin de nivelul de educaţie, apartenenţa la o cultură sau arie geografică. Anumite studii concluzionează că există şi un determinism genetic, favorizat de anumite circumstanţe de viaţă, care se pot constitui ca factor declanşator. Printre acestea se numără pierderea cuiva drag sau unele insuccese profesionale“, spune Nedelcu.

Cum să păstrezi relaţia funcţională

Ce se întâmplă cu o relaţie în care unul dintre parteneri trece prin criza vârstei de mijloc?
Psihoterapeutul Viorel Nedelcu este de părere că „pentru celălalt este derutant dacă nu are înţelegerea, compasiunea şi capacitatea de a-l sprijini într-un moment de criză ca acesta. Cuplurile funcţionale găsesc modalităţi prin care să se autoregleze şi să restabilească un echilibru funcţional. Ajutorul poate veni dintr-o atitudine de susţinere venită cu înţelegere din partea unui prieten de o viaţă. Până la urmă, aceasta este o altă criză, ce-i drept diferită, cu care cuplul se confruntă, care poate fi depăşită şi nicidecum adâncită“.

Specialistul atrage atenţia că în cazul cuplurilor în care relaţia prezintă o serie de fisuri, „o astfel de criză poate accentua exact acele aspecte disfuncţionale. Cel mai adesea, unul dintre parteneri caută altceva într-o altă relaţie sau în alte proiecte în care îşi poate restaura imaginea despre sine“.

Partenerul trebuie să ceară ajutor

Ce poate face partenerul pentru a-l ajuta pe cel în criză?

Psihoterapeutul Claudiu Ganciu spune că este de datoria partenerului să ceară ajutor.

Cel care manifestă criza vârstei de mijloc nu va cere ajutor. El este decis să facă, să corecteze, să repare etc. Partenerul are nevoie de ajutor pentru a putea suporta schimbarea şi a găsi un mod de relaţionare specific. Dacă un cuplu ar veni cu această problemă, atunci eu aş propune partenerului, şi nu celui aflat în criză, să înceapă o terapie individuală pentru că el are o problemă – nu reuşeşte să se adapteze la celălalt.

Oare relaţiile în care unul dintre parteneri este afectat de criza vârstei de mijloc pot redeveni funcţionale? Cum?
Claudiu Ganciu este de părere că „relaţiile nu pot redeveni funcţionale, dar pot deveni într-o altă formă funcţionale. Ce vreau să spun este că partenerii nu se pot întoarce la ceea ce a fost înainte şi că au menirea să caute un alt tip de relaţie funcţională în conformitate cu vârsta actuală. Fiecare etapă are dificultăţile şi plăcerile ei. Pentru fiecare etapă, prin relaţie funcţională înţelegem ceva care seamănă, dar este şi diferit de etapa anterioară. Acest lucru este de obicei intuitiv şi natural. Având suficientă experienţă împreună, se cunosc bine, pot să găsească în mod spontan şi creativ o variantă adecvată lor“.

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite