Fiindcă nu e suficient doar să cunoşti foarte bine principiile şi tehnicile de „Haute Cuisine“, şi apoi să le pui în farfurie după recomandările făcute deja de alţii, ci trebuie să inventezi tu singur şi reţetele. Ceea ce e, fără îndoială, şi mai dificil decât să înveţi tehnicile. Fiindcă nu ai de unde lua reţetele, Alex PetriceanAlex Iacob sau Radu Ionescu nu cred că şi le-au pus pe Internet pe ale lor. Şi chiar dacă şi le-ar pune, sunt sigur că niciun chef serios şi onorabil nu ar vrea să le copieze, se va simţi obligat să creeze singur altele, evident.

Dar mai e o problemă, şi nici această simplă: ca să faci bucătărie sofisticată, şi mai ales creativă, îţi trebuie şi o mulţime de bani, cu mult mai mulţi decât într-un restaurant „obişnuit“. Şi pentru experimente, şi pentru cele mai bune produse, şi pentru altele. Aşa că, dacă nu ai atâţia bani ca familia lui Radu Ionescu, trebuie să vină cineva bogat să facă investiţia.

La Bistro Ateneu, deschis în urmă cu vreo săptămână, omul bogat e Cristi Preotu, cel care are multe, printre care Le Bistrot FrancaisCorto Maltese şi La Vinuri, ca să enumerăm doar restaurantele, nu şi alte acareturi. Cel cu creaţia, tehnicile şi ce mai trebuie prin bucătărie, e Alexandru Dumitru, un chef despre care s-a mai scris pe Internet.

În clădirea aceea mare şi veche de pe Episcopiei, lângă Ateneul Român, pe partea cu casa de bilete, au fost mai multe restaurante de-a lungul vremurilor, chiar cu un oarecare renume. Au fost Bistro Ateneu şi La Taifas, apoi primul Le Bistrot Francais şi SushiRoom ale lui Cristi Preotu. Acesta din urmă până acum o lună, când l-a închis, şi nu ştiu de ce, pentru că aveau printre cele mai bune vita japoneză şi sushi din oraş. Acum, Cristi Preotu a recuperat fostul nume, Bistro Ateneu, ceea ce mi se pare o decizie foarte bună de marketing.

Nu am văzut schimbări semnificative în ambianţa micului salon cu geamuri mari, spre stradă şi spre Ateneu, şi nici în minusculul subsol. Nu ar fi avut de ce, la urma urmei, amenajarea era destul de bună şi urmele de degradare nu începuseră să se vadă.

Bistro Ateneu are, după cum am spus, un meniu scurt de nouă bucătărie fină şi creativă românească. Nici nu ar putea să fie lung, pentru că e oricum foarte greu să le inventezi şi să le faci bine şi pe acestea puţine.

Am primit un amuse bouche cu o feliuţă de slănină, bună aceasta, o ridiche şi o mică tartina cu ceva de sfeclă, cred, am uitat să notez ce era. Apoi am luat un excelent arpacaş cu cremă de dovleac şi ulei de leuştean, apoi un păstrăv afumat de ei, destul de bun, dar nu ceva pentru care m-aş întoarce. Au mai fost gulie lângă peşte, ceva ceapă şi cartofi fierţi, nimic special nici cu acestea. Mai ales cu cartofii, care au rămas în farfurie. Desertul a fost deosebit şi foarte bun.

Porţiile sunt mici la Bistro Ateneu, ca la marile restaurante „Haute Cuisine“, şi asta e o decizie riscantă din partea lor, cred că s-au cam grăbit cu asta. Şi altă decizie riscantă, pentru un bistrou scump din centrul centrului Bucureştiului, e excesul de legume şi produse crude, puse în farfurie aşa cum au fost primite din grădina sau de pe unde le aduc ei.

Nu e exagerat de scump Bistro Ateneu, dar dacă se uită la micimea porţiilor şi la nivelul de sofisticare a reţetelor, unii ar putea să ridice din sprâncene. Dar să vedem ce va urma...