Numele din farfurie: cum au fost „botezate“ mâncăruri celebre
0
De-a lungul timpului, mai multe feluri de mâncare au primit numele unor persoane celebre sau mai puţin celebre, în onoarea celui sau celei care s-a dovedit a fi o sursa de inspiraţie. Printre acestea se numără pizza margherita, vita Wellington sau salata Caesar.
Conform legendei, pizza margherita a apărut în 1889, la Napoli, Italia. Atunci, un faimos bucătar a făcut o pizza în onoarea reginei Margherita. El a creat o pizza care avea toate culorile steagului italian, roşu (sosul de tomate), alb (brânza mozzarella) şi verde (busuioc). De-atunci şi până astăzi se păstrează aceeaşi reţetă.
Pizza margherita FOTO Shutterstock
Faimosul desert melba cu piersici a fost inventat la hotelul Savoy din Londra, în 1890, în onoarea cântăreţei australiene de operă Nellie Melba, care la acea vreme susţinea un spectacol la Covent Garden. Acelaşi bucătar, Auguste Escoffier, a creat, tot pentru ea, pâinea prăjită melba.
Carpaccio de vită, un fel de mâncare alcătuit din felii subţiri de carne de vită crudă, peste care se presară ulei de măsline şi „aşchii“ de parmezan, este denumit după pictorul italian Vittore Carpaccio. Culorea roşu-aprins a cărnii crude de vită aminteşte de roşul folosit de el în tablouri. Se pare că a fost inventat pentru o contesă căreia i s-a spus de către doctori că trebuie să mănânce mai multă carne crudă.
Conform legendelor culinare, în secolul XVI, un membru al familiei italiene Frangipani a dat numele tartei cu cremă frangipane, o cremă pe bază de pudră de migdale.
Vită Wellington FOTO Fotofolia
Un fel de mâncare tradiţional englezesc, realizat din muşchi de vită îmbrăcat într-un foietaj pufos, vita Wellington, a fost denumit în onoarea Ducelui de Wellington. De vreme ce se aseamănă atât de mult cu franţuzescul „filet de boeuf en croûte“ (muşchi de vită în crustă de aluat), este posibil ca numele să fie, pur şi simplu, o redenumire patriotică în timpul războaielor napoleniene.
Sachertorte FOTO Fotofolia
Specialitatea vieneză sachertorte (tortul lui Sacher) a fost inventată în 1832 special pentru prinţul austriac Wenzel von Metternich, de către de un cofetar pe nume Franz Sacher. Povestea spune că maestrul bucătar era bolnav, aşa că Sacher, un ucenic de 16 ani, a fost rugat să creeze un desert special pentru prinţ şi pentru oaspeţii săi. Reţeta a avut un imens succes, iar data la care a fost creată, 5 decembrie, este şi astăzi în Austria Ziua Naţională a tortului Sacher.
Cunoscutul preparat vită stroganoff, adică vită într-un sos de smântână, este probabil denumit aşa după Stroganov, o importantă familie rusească. Astăzi, vita stroganoff se mănâncă peste tot în lume.
Pavlova FOTO Adevărul
Balerina Anna Pavlova şi-a împrumutat numele unor deserturi din bezele, pavlova, despre care se crede că au fost create ori în Noua Zeelandă, ori în Australia, ţări în care dansatoarea a avut un turneu în anii ’20. Au existat multe dispute asupra ţării în care au fost realizate prima oară aceste deserturi şi asupra maestrului cofetar care le-a realizat.
Caesar Cardini, un emigrant italian care deţinea restaurante în SUA şi Mexic, este presupusul inventator al salatei Caesar. După spusele fiicei lui, salata a fost realizată atunci când un restaurant al tatălui său a fost prost aprovizionat într-o zi. Astfel, din puţinele ingrediente rămase în bucătărie, s-a născut vestita salată Caesar.
Şarlota (Charlotte Russe) a fost inventată de maestrul bucătar francez Marie-Antoine Carême, deşi nu se ştie exact după cine e denumită. Cuvântul „russe“ din denumire se referă, probabil, la cel care l-a angajat pe Carême, Ţarul Alexandru I. Unii sunt de părere că şarlota a fost creată în onoarea fiicei regelui George al IV-lea, sau chiar a reginei Charlotte, soţia lui George al III-lea al Marii Britanii.
Se încarcă comentariile...
