Deliciile dictaturii: cârnaţii de Jilava, ciorba de burtă de Piteşti, palinca de Gherla

O asociaţie de producători în domeniul panificaţiei a anunţat scoaterea pe piaţă a unor sortimente de pâine făcute după reţete din timpul comunismului. Dincolo de aspectul comercial, anunţul indică un grav deficit de conştiinţă istorică.

Fenomenul nu este nou. De regulă, când se vorbeşte despre comunism în cheie personală, ca despre o poveste de viaţă, sunt aduse la suprafaţă şi amintiri culinare: Eugenia, batonul de ciocolată cu rom, micii de 1 mai şi 23 august, vinul pelin sau apa minerală Aurora ori răcoritoarea Cico. Este adevărat că fiecare perioadă mai lungă are gustul ei, precum are şi un miros, o culoare sau o arhitectură distinctă. De aceea vorbim, dincolo de evenimentele istorice propriu-zise, de epoca dictaturii proletariatului inclusiv în termenii antropologiei culturale.

Şi totuşi. Italienii de azi, oricât ar fi de nemulţumiţi de politicienii lor, nu servesc pizza à la Mussolini, aşa cum nici nemţilor nu le trece prin minte să facă un meniu din vremea războiului.

Memoria istorică este suficient de prezentă pentru a cenzura reclama de orice fel. Mussolini sau Hitler nu sunt nişte branduri printre altele, utilizabile ca atare, adică fără nicio reţinere. La fel, Anglia nu invită turiştii în patria lui Jack Spintecătorul, cum nici Statele Unite nu se promovează drept locul unde fiecare poate avea o armă pe care o duce la şcoală.

Nu aşa stau însă lucrurile în fascinantul şi halucinantul nostru Răsărit continental. Doar aici asistăm la un incredibil cult în jurul figurii lui Stalin ajuns personaj iconic. Tot în mult încercatul Est auzim vocile vehemente ale nostalgicilor, ale negaţioniştilor crimelor comunismului, ale intelectualilor care ţin să sublinieze diferenţa dintre ideologie şi măcelul comis în numele acesteia, aducând aminte că inclusiv capitalismul are multe vieţi pe conştiinţă şi că, la urma urmelor, cam toţi avem o vină de un fel sau altul, că nimeni nu este fundamental inocent.

În ceea ce ne priveşte, bagatelizarea istoriei recente a trecut demult graniţele bunului simţ. Pâinea cu gust ca-pe-vremea-comunismului este doar un indiciu printre altele. Oare de ce asociaţiile din industria alimentară nu ar promova şi alte delicii ale dictaturii? De exemplu: cârnaţii de Jilava, ciorba de burtă de Piteşti, slănina de Aiud, palinca de Gherla, bulzul de Sighet, tocana de Râmnicu Sărat, saramura de Poarta Albă sau plăcintele de Mislea. La aşa bogăţie culinară, ar fi şi păcat să ne prezentăm doar ca ţara lui Dracula şi Ceauşescu.