Ştii să decodezi eticheta sticlei de vin?

Ştii să decodezi eticheta sticlei de vin?

Etichetele pot fi informative dacă ştii ce anume să citeşti FOTO: Shutterstock

Pentru mulţi dintre noi, eticheta de pe sticla de vin poate semăna cu o limbă străină şi uneori, chiar poate fi într-o limbă străină, în funcţie de locul unde a fost produs vinul. Cu termeni precum „Denominazione di Origine Controllata” sau „fecundaţie primară non-inoculată”, am putea spune pe bună dreptate că citim ghidul staţiei spaţiale internaţionale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu toate acestea, etichetele pot fi informative dacă ştii ce anume să citeşti şi, poate, chiar te pot ajuta să  savurezi vinul la maxim. În timp ce unele oferă o întreagă istorie a procesului de fabricaţie, altele oferă sfaturi în privinţa alegerii aromei potrivite. Să clarificăm înţelesul acestor termeni începând cu cei de pe partea frontală a sticlei.

Cantitatea de alcool

Este un standard internaţional care arată cât la sută alcool există în sticla de vin pe care o cumperi. Procentele pentru această cantitate se învârt între 12,5% şi 14,5%, dar pot ajunge şi la 25% pentru vinurile servite la desert. Cel mai scăzut procent poate ajunge la 9% per volum. Cu cât cantitatea de alcool este mai mare, cu atât se va putea simţi o uşoară căldură a vinului.

Anul

Mai mult ca sigur, dacă citiţi cu atenţie eticheta veţi descoperi anul în care vinul a fost fabricat. Acest an indică perioada în care strugurii au fost culeşi. Astfel, un vin considerat vechi şi bun are legătură cu producătorul şi mai ales cu anul în care  strugurii au fost culeşi. O mică investigaţie ar releva care soi de vin, precum şi ce producător vi se potriveşte.

Uneori veţi observa că anul nu este trecut pe etichetă. Asta înseamnă că este un vin ieftin, ce nu merită să fie băut. Iar când vine vorba de vinuri dulci sau de şampanie, care este un mix din mai multe vinuri din ani diferiţi, lipsa anului de pe etichetă este firească.

Regiune sau ţară

Regiunile viticole au fost numite de pe întreg mapamondul. Probabil aţi auzit de regiunea Napa din California (SUA) sau Bordeaux (Franţa). Sunt mult mai multe astfel de regiuni pe care le întâlneşti pe o etichetă, dar şi altela mai puţin cunoscute.

De exemplu, Alto Adige, o regiune din Italia, este faimoasă pentru două soiuri de vin roşu: Lagrein şi Schiava, un vin roşu puternic şi unul uşor şi gustos. Foarte puţine regiuni viticole excelează la toate capitolele şi este bine de ştiut ce tipuri de vin sunt reprezentative pentru respectiva zonă. Puteţi învăţa mai multe despre regiuni accesând site-ul Snooth.

Chiar şi aşa, nu este nimic greşit dacă experimentaţi şi învăţaţi despre vinuri consumându-le chiar dumneavoastră.

În plus faţă de regiune se poate observa şi o ştampilă pe care ar putea scrie „Produs în Italia”, indicând astfel ţara din care provine vinul.

AVA, AOC, DOC şi aşa mai departe

Pe o etichetă a unui vin italian poţi da peste denumiri precum Denominazione di Origine Controllata (DOC), ceea ce anunţă denumirea originii. Aceast lucru evidenţiază monopolul unei regiuni asupra unui anumit tip de vin, precum Prosecco în Italia. Franţa foloseste o certificare asemănătoare, Appellation d`origine control (AOC). Puteţi vedea o astfel de denumire pe o sticlă de Champagne, un vin care se produce doar în regiunea Champagne din Franţa.

Multe alte ţări au certificări asemănătoare. Germania foloseşte termeni precum „Qualitatswein bestimmter Anbaugebiete”, Spania are „denominacion de origen”, iar Statele Unite folosesc denumirea de „american viticultural area”(AVA). În caz că observi o denumire asemănătoare pe o sticlă de vin, acest lucru indică faptul că iei vinul produs în singurul loc din lume unde poate fi fabricat acel soi.

Ambalat şi crescut pe pământ propriu

Termeni precum aceştia certifică faptul că respectiva companie ce a produs vinul a avut control total asupra tuturor etapelor de fabricaţie. Începând de la strugurii din care se face vinul care trebuie să fie crescuţi pe podgoria vinăriei, ceea ce autentifică notele băuturii bahice.

De exemplu, dacă vom căuta o sticlă de Pinoit Noir cu termenul de „Cules pe proprietate” înseamnă că toţi strugurii folosiţi pentru acest vin au fost crescuţi în via proprie a brandului şi nu a mai necesitat struguri de pe altă podgorie.

Vinăriile care printează astfel de mesaje pe eticheta unei sticle sunt obligate să aibă în posesie şi o podgorie localizată în aceeaşi zonă viticolă. Iar întregul proces de fabricaţie a vinului trebuie făcut pe aceeaşi proprietate a vinăriei. În acest caz, veţi remarca o alta ştampilă pe spatele sticlei cu inscripţia „produs şi ambalat de către” o anumită vinărie.

Soiul

Când ne referim la soi, de fapt ne referim la strugurii din care a fost făcut vinul. Este posibil să fi auzit de soiuri precum Pinot Grigio, Chardonnay sau Merlot. Alte denumiri nu sunt chiar atât de familiare, Barbera, Mouvedre sau Gewürztraminer. Ocazional, o etichetă va indica o varietate de struguri folosiţi, fiecare în procente diferite. Puteţi vedea procentaje de tipul „82% Cabernet Sauvignon, 16% Merlot, 1% Petit Verdot, 1% Cabernet Franc”.

Astfel, se arată că vinul este făcut dintr-o combinaţie de struguri diferiţi sau un mix din vinuri din fiecare soi într-un anumit procentaj. Uneori pe sticlă se menţionează doar că este vin roşu sau vin alb, ceea ce ar însemnă că vinul din interior este tot o combinaţie sau un mix din mai multe tipuri de struguri.

Astfel de note apar ca un element secundar după numele vinului, fiind plasate lângă regiunea viticola de unde provine. Nu este nicio problemă dacă nu recunoşti vinul din prima. Îl poţi căută pe Snooth, unde vei găsi orice informaţie de care ai nevoie.

Aşa poţi descoperi toate informaţiile de pe eticheta din faţă a sticlei. Pe de altă parte, veţi descoperi o mică povestire pe spatele sticlei, povestire ce conţine şi un avertisment. De asemenea, textul poate oferi informaţii cu privire la gustul şi mirosul vinului.

Se pot oferi informaţii şi despre vinărie sau chiar despre modul de fabricaţie a vinului. În acest caz, trebuie să clarificăm termenii.

Zdrobiţi cu totul

Acest proces arată cum strugurii au fost zdrobiţi cu tot cu ciorchine. Este un proces obişnuit în fabricarea vinului alb de calitate, a cărui alternativă ar lăsa strugurii expuşi oxidării, ceea ce ar produce pagube serioase produsului final. După zdrobirea cu totul, producătorului de vin îi rămâne suc proaspăt de struguri, adică mustul, coji, seminţe şi ciorchini.

Lăsatul peste noapte

La final, după ce strugurii au fost zdobiţi, se pot găsi resturi în sucul proaspăt. Dacă este lăsat peste noapte, acele resturi care iau din aroma vinului se pot depune pe fundul butoiului.

Vinul este stors”

Acest proces se referă la „stoarcerea”  mustului sau a vinului dintr-un butoi de resturi decât să fie lăsate să se depună pe fundul butoiului. Acest proces are două părţi. Într-o primă fază se încearcă eliminarea resturilor ce au rămas după presare. Ulterior se încearcă stoarcerea drojdiei care declanşează procesul de fermentare, precum şi alte resturi care au mai rămas.

Fermentaţie primară non-inoculată

Acest proces este unul destul de bizar. Poate suna puţin ciudat, dar este o parte importantă şi valoroasă. Ce înseamnă acest lucru? Producătorul de vin a ales să folosească drojdie naturală care se găseşte în vinărie, dar şi în vinuri, pentru a declanşa procesul de fermentaţie primară sau pentru a transforma zahărul din struguri direct în alcool, obţinând vin.

Alternativa producătorilor ar fi să adauge drojdie cultivată sau de pe piaţă. Drojdia comercială, mai pe înţelesul tuturor tulpini de drojdie, este vândută cu promisiunea că trasăturile acesteia sunt deosebite.

Poate garanta obţinerea unui vin cu arome de fructe mult mai pronunţate şi rezistenţă la niveluri ridicate de alcool pe care drojdia naturală nu o poate suporta. Drojdia cultivata în mod normal are aceleaşi trăsături ca şi cea comercială, dar nu întotdeauna. Uneori, poate face referire chiar la drojdia cultivată de vinărie însăşi.

Fermentaţia secundară

După cum v-aţi putea da seama, fermentaţia secundară urmăreşte transformarea mustului într-o băutură alcoolică (vin). Dar uneori, atât fermentaţia primară, cât şi cea secundară, pot începe în acelaşi timp. Pe când fermentaţia principală este declanşată datorită drojdiei, fermentaţia secundară se întâmplă datorită bacteriilor.

În mod normal, vinurile roşii sunt cele care vor avea parte şi de fermentaţia secundară, faţă de vinurile albe care nu au parte de o astfel de fermentaţie. Acest proces conferă vinului o aciditate mult mai scazută şi o aromă asemănătoare untului.

Învechit în butoi

Aici, un vin este învechit într-un butoi de stejar. Un motiv pentru care se învecheşte vinul în butoaie de lemn este favorizarea oxidării. Dar, aşa cum am menţionat anterior, oxidarea poate afecta vinurile. Acest lucru se dovedeşte adevărat în timpul procesului de fabricare a vinului, dar după terminare, introducerea controlată a oxigenului permite taninilor (un element important al vinului) să se înmoaie, poate face culoarea mult mai pronunţată în vinurile roşii, intensificând, totodată, gustul.

În general, procesul de învechire în butoi se foloseşte pentru vinurile roşii şi poate da arome de vanilie, pâine prăjită şi ciocolată atunci când sunt folosite butoaie noi din stejar. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările