Muşchiuleţ de porc în aluat fraged 1

Cuţitele nu au fost mereu ustensilele sale favorite, ci prefera spada. Studia pentru o carieră în publicitate şi s-a simţit jignit când mama sa i-a sugerat să devină bucătar. Paşii l-au purtat pe Alex Petricean din studioul „Masterchef“ în bucătării profesioniste, până a avut viziunea propriului drum de urmat. Acum, tânărul, desemnat cel mai bun bucătar din România de ghidul Gault&Millau, încearcă să transforme mâncarea într-o emoţie supremă.

E trecut de zece noaptea. Sorin înfulecă. Tu mai tragi un gât de Pepsi, poate îţi trece greaţa de la shaorma asta greţoasă. Cine a fost cu ideea să vă opriţi la shaormerie?

Noua bucătărie românească fină, creativă, apărută pe lume în urmă cu exact un an, îi atrage din ce în ce mai tare pe bucătarii talentaţi, care vor să-şi încerce puterile în cel mai dificil exerciţiu posibil, practic.

Sunt sigur că marele restaurant Select e deja prezentat ca studiu de caz foarte semnificativ în cursurile de marketing, merită analizat din toate unghiurile.

A auzit multă lume despre Kaiamo, a fost cel mai mediatizat restaurant de anul acesta, cu mult timp înainte de a se fi deschis.

Mă gândesc eu aşa acum câteva zile, hai să văd ce mai e şi pe la Frudisiac, fiindcă sunt la doi paşi de biroul meu, deşi eram sigur că nu voi găsi ceva diferit. Nici nu ar avea de ce să schimbe, desigur, ştiu că le merge foarte bine aşa cum sunt.

…nu le daţi toate procedurile în scris chiar în prima zi de la angajare. Dacă aşteptaţi să ştie deja ce au de făcut, să reţină ce le spuneţi la trainingul de „induction“, să deducă singuri sau să „fure“ meseria uitându-se cum fac ceilalţi chelneri, cum se tot vehiculează prin comentariile de la articolele despre

Eu am spus, şi am şi scris, ca să arăt că îmi asum în totalitate, că un chelner învaţă într-o zi cam tot ce trebuie să ştie, şi în câteva săptămâni ajunge să-i intre toate acestea în reflexe, încât să le facă spontan şi cu uşurinţă.

În vreo 8 ore. Cam atât ar lua să-i explici unui nou venit ce ar trebui să ştie, lucrurile importante pentru activitatea lui de chelner, fie el şi cu totul străin de meserie, ajuns acolo din întâmplare.

La mâncare şi restaurante, Bucureştiul a ajuns din urmă Europa Centrală în ultimii doi, trei ani. Se mănâncă la fel, sau chiar mai bine la Bucureşti decât în multe capitale şi oraşe mari din Europa, iar numărul restaurantelor cu mâncare bună, raportat la numărul total de restaurante, e mai mare la Bucureşti decât la Viena, de pildă.

Fază ieri: mă opresc la o cafenea pe Calea Victoriei, Okfea, chiar unde începe strada Amzei din frumosul bulevard. O cafenea minusculă, fără scaune înăuntru, însă cu două mese mici afară, pe trotuar.

Nomad a fost una dintre surprizele sezonului. Nomad e unul dintre restaurantele mari ale Centrului Vechi din Bucureşti. Mare ca suprafaţă, în primul rând, însă şi pentru ambianţă, pentru felul în care e amenajat, în special, dar şi pentru mâncarea surprinzător de bună.

Restocracy a încheiat pe 17 aprilie prima ediţie a competiţiei „Topul Mâncărurilor 2018“ pentru Bucureşti. E o competiţie care a durat 3 luni, începută în 15 ianuarie, în urma căreia am desemnat restaurantele cu cele mai bune feluri de mâncare din categoriile şi subcategoriile impuse.

Diferenţa dintre marile restaurante şi celelalte o vezi, cu adevărat, la legume şi la sosuri. Nu la carne, la peste şi la ce mai poţi primi într-o farfurie. Replica lui Paul Bocuse, cum că „un peşte e un excelent pretext pentru un sos bun“, e o sinteză foarte plastică şi elocventă în această privinţă.

Cele mai bune sushi şi cele mai bune sashimi din Bucureşti în 2018 sunt la Argentine! A treia finală care s-a încheiat din competiţia Topul Restocracy al Mâncărurilor din Bucureştii pe 2018 a fost cea de la Sushi, Sashimi, Ramen şi Udon, cu câte o subcategorie separată pentru fiecare dintre acestea.

Cele mai bune paste şi cel mai bun risotto din Bucureşti în 2018 sunt la Roberto’s! Prima finală care s-a încheiat din competiţia Topul Restocracy al Mâncărurilor din Bucureşti pe 2018 a fost cea de la Paste şi Risotto, cu câte o subcategorie separată pentru fiecare dintre acestea.

Sunt surprinzător de puţine restaurante franţuzeşti în Bucureşti şi nu vorbesc acum doar despre restaurantele cu bucătărie fină, Haute Cuisine, ci despre toate, în special bistrourile franţuzeşti, pe care te-ai aştepta să le găseşti la tot pasul într-un oraş care încă se mândreşte aducându-şi aminte de eticheta cu Micul Paris.

Când am dat Premiile Restocracy pe 2017 pentru restaurantul cu cea mai bună bucătărie românească din Bucureşti, nu am luat în calcul diferenţele dintre restaurantele tradiţionale româneşti, cele cu bucătărie ţărănească, cele cu bucătărie boierească şi celelalte (sub)categorii care ar mai putea intra în discuţie, însă am promis că revin asupra subiectului cu detalii.

Cine nu-şi mai aminteşte, oare, despre minunatul şerbet din copilărie? Se găsea şi-n magazine, dar cel făcut acasă, de mamele şi bunicile noastre, era şi mai bun!

De ce în cele mai multe restaurante nu sunt respectate reguli elementare de igienă? Răspund tot eu: nu fiindcă nu vor, ci pentru că oamenii de acolo nu gândesc, nu îşi pun capul la contribuţie. Nimic din ce o să scriu mai jos nu e de învăţat în şcoală, la liceele de alimentaţie publică sau la trainingurile din industria ospitalităţii.

Scenă în restaurant: bărbat între două vârste, pe la 40+, nu părea nici sărac, nici bogat, nici neglijent îmbrăcat, nici elegant, probabil noua clasă medie emergentă. Femeie cu el, descriptibilă cu adjective similare.