Cu o filosofie pragmatică de business, dublată de o rigoare nemţească, fără orgolii sau ranchiune dâmboviţene, Ana Consulea construieşte „sănătos“ o afacere de succes. Prăjiturile ei, fie că sunt realizate după vechi reţete româneşti, fie că transpun gustul fin al deserturilor franţuzeşti, au atâta succes pentru că aplică o regulă simplă, dar fundamentală: mâncarea nu e un moft ce ţine de orgolii, ci e făcută pentru a aduce bucurie celor din jur.
Căţeii, pisicile şi alte eventuale dobitoace pe care unii ar vrea să le
aibă lângă ei chiar şi în restaurante, făcând parte din familie în
adevăratul sens al cuvântului. Până acum câţiva ani, nu le puteai lua
nicăieri cu tine, nu te-ar fi lăsat nici măcar într-un singur
restaurant.
Aşadar, trebuie „educat“ clientul bucureştean sau nu? În fond,
marketingul s-a cristalizat în jurul principiului de bază că trebuie
să-i dai clientului exact ceea ce vrea şi îţi cere, uneori de-a dreptul
imperativ, revendicativ şi cu mojicie. Dacă da, cine să facă asta?
Restaurantele, o instanţă detaşată, altcineva? Subiect pentru un lung şi
separat articol, desigur.
În urmă cu câteva zile am dat Premiile Restocracy pentru cele mai
bune restaurante din Bucureşti în 2018, prilej de sinteză, de bilanţ, de
previziuni şi de recomandări pentru viitor.
Ca de fiecare dată, în ultima săptămână din ianuarie decernăm
premiile şi menţiunile Restocracy pentru cele mai bune restaurante din
Bucureşti pe anul care a trecut, pentru cele mai importante bucătării
naţionale şi specific dominant, cei mai buni bucătari, câteva premii
speciale şi menţiunile „Preferinţele Restocracy“ pentru restaurantele
apreciate de către noi.
Cuţitele nu au fost
mereu ustensilele sale favorite, ci prefera spada. Studia pentru o
carieră în publicitate şi s-a simţit jignit când mama sa i-a sugerat să devină
bucătar. Paşii l-au purtat pe Alex Petricean din studioul „Masterchef“ în
bucătării profesioniste, până a avut viziunea
propriului drum de urmat. Acum, tânărul, desemnat cel mai bun bucătar din România de ghidul Gault&Millau, încearcă să transforme mâncarea într-o emoţie
supremă.
E
trecut de zece noaptea. Sorin înfulecă. Tu mai tragi un gât de Pepsi, poate îţi
trece greaţa de la shaorma asta greţoasă. Cine a fost cu ideea să vă opriţi la
shaormerie?
Noua bucătărie românească fină, creativă, apărută pe lume în urmă cu
exact un an, îi atrage din ce în ce mai tare pe bucătarii talentaţi,
care vor să-şi încerce puterile în cel mai dificil exerciţiu posibil,
practic.
Sunt sigur că marele restaurant Select e deja prezentat ca studiu de caz foarte semnificativ în cursurile de marketing, merită analizat din toate unghiurile.
A auzit multă lume despre Kaiamo, a fost cel mai mediatizat restaurant de anul acesta, cu mult timp înainte de a se fi deschis.
Mă gândesc eu aşa acum câteva zile, hai să văd ce mai e şi pe la Frudisiac,
fiindcă sunt la doi paşi de biroul meu, deşi eram sigur că nu voi găsi
ceva diferit. Nici nu ar avea de ce să schimbe, desigur, ştiu că le
merge foarte bine aşa cum sunt.
…nu le daţi toate procedurile în scris chiar în prima zi de la angajare.
Dacă aşteptaţi să ştie deja ce au de făcut, să reţină ce le spuneţi la
trainingul de „induction“, să deducă singuri sau să „fure“ meseria uitându-se cum fac ceilalţi chelneri, cum se tot vehiculează prin comentariile de la articolele despre
Eu am spus, şi am şi scris, ca să arăt că îmi asum în totalitate, că
un chelner învaţă într-o zi cam tot ce trebuie să ştie, şi în câteva
săptămâni ajunge să-i intre toate acestea în reflexe, încât să le facă
spontan şi cu uşurinţă.
În vreo 8 ore. Cam atât ar lua să-i explici unui nou venit ce ar
trebui să ştie, lucrurile importante pentru activitatea lui de chelner,
fie el şi cu totul străin de meserie, ajuns acolo din întâmplare.
La mâncare şi restaurante, Bucureştiul a ajuns din urmă Europa
Centrală în ultimii doi, trei ani. Se mănâncă la fel, sau chiar mai bine
la Bucureşti decât în multe capitale şi oraşe mari din Europa, iar
numărul restaurantelor cu mâncare bună, raportat la numărul total de
restaurante, e mai mare la Bucureşti decât la Viena, de pildă.
Fază ieri: mă opresc la o cafenea pe Calea Victoriei, Okfea, chiar unde
începe strada Amzei din frumosul bulevard. O cafenea minusculă, fără
scaune înăuntru, însă cu două mese mici afară, pe trotuar.
Nomad a fost una dintre surprizele sezonului. Nomad e unul dintre
restaurantele mari ale Centrului Vechi din Bucureşti. Mare ca
suprafaţă, în primul rând, însă şi pentru ambianţă, pentru felul în care
e amenajat, în special, dar şi pentru mâncarea surprinzător de bună.
Restocracy a încheiat pe 17 aprilie prima ediţie a competiţiei „Topul
Mâncărurilor 2018“ pentru Bucureşti. E o competiţie care a durat 3 luni,
începută în 15 ianuarie, în urma căreia am desemnat restaurantele cu
cele mai bune feluri de mâncare din categoriile şi subcategoriile
impuse.
Diferenţa dintre marile restaurante şi celelalte o vezi, cu adevărat, la
legume şi la sosuri. Nu la carne, la peste şi la ce mai poţi primi
într-o farfurie. Replica lui Paul Bocuse, cum că „un peşte e un excelent
pretext pentru un sos bun“, e o sinteză foarte plastică şi elocventă în
această privinţă.
Cele mai bune sushi şi cele mai bune sashimi din Bucureşti în 2018 sunt
la Argentine! A treia finală care s-a încheiat din competiţia Topul
Restocracy al Mâncărurilor din Bucureştii pe 2018 a fost cea de la
Sushi, Sashimi, Ramen şi Udon, cu câte o subcategorie separată pentru
fiecare dintre acestea.
Cele mai bune paste şi cel mai bun risotto din Bucureşti în 2018 sunt la
Roberto’s! Prima finală care s-a încheiat din competiţia Topul
Restocracy al Mâncărurilor din Bucureşti pe 2018 a fost cea de la Paste
şi Risotto, cu câte o subcategorie separată pentru fiecare dintre
acestea.
