Cornuleţe fragede cu nucă după reţeta bunicii 0

Fază ieri: mă opresc la o cafenea pe Calea Victoriei, Okfea, chiar unde începe strada Amzei din frumosul bulevard. O cafenea minusculă, fără scaune înăuntru, însă cu două mese mici afară, pe trotuar.

Nomad a fost una dintre surprizele sezonului. Nomad e unul dintre restaurantele mari ale Centrului Vechi din Bucureşti. Mare ca suprafaţă, în primul rând, însă şi pentru ambianţă, pentru felul în care e amenajat, în special, dar şi pentru mâncarea surprinzător de bună.

Restocracy a încheiat pe 17 aprilie prima ediţie a competiţiei „Topul Mâncărurilor 2018“ pentru Bucureşti. E o competiţie care a durat 3 luni, începută în 15 ianuarie, în urma căreia am desemnat restaurantele cu cele mai bune feluri de mâncare din categoriile şi subcategoriile impuse.

Diferenţa dintre marile restaurante şi celelalte o vezi, cu adevărat, la legume şi la sosuri. Nu la carne, la peste şi la ce mai poţi primi într-o farfurie. Replica lui Paul Bocuse, cum că „un peşte e un excelent pretext pentru un sos bun“, e o sinteză foarte plastică şi elocventă în această privinţă.

Cele mai bune sushi şi cele mai bune sashimi din Bucureşti în 2018 sunt la Argentine! A treia finală care s-a încheiat din competiţia Topul Restocracy al Mâncărurilor din Bucureştii pe 2018 a fost cea de la Sushi, Sashimi, Ramen şi Udon, cu câte o subcategorie separată pentru fiecare dintre acestea.

Cele mai bune paste şi cel mai bun risotto din Bucureşti în 2018 sunt la Roberto’s! Prima finală care s-a încheiat din competiţia Topul Restocracy al Mâncărurilor din Bucureşti pe 2018 a fost cea de la Paste şi Risotto, cu câte o subcategorie separată pentru fiecare dintre acestea.

Sunt surprinzător de puţine restaurante franţuzeşti în Bucureşti şi nu vorbesc acum doar despre restaurantele cu bucătărie fină, Haute Cuisine, ci despre toate, în special bistrourile franţuzeşti, pe care te-ai aştepta să le găseşti la tot pasul într-un oraş care încă se mândreşte aducându-şi aminte de eticheta cu Micul Paris.

Când am dat Premiile Restocracy pe 2017 pentru restaurantul cu cea mai bună bucătărie românească din Bucureşti, nu am luat în calcul diferenţele dintre restaurantele tradiţionale româneşti, cele cu bucătărie ţărănească, cele cu bucătărie boierească şi celelalte (sub)categorii care ar mai putea intra în discuţie, însă am promis că revin asupra subiectului cu detalii.

Cine nu-şi mai aminteşte, oare, despre minunatul şerbet din copilărie? Se găsea şi-n magazine, dar cel făcut acasă, de mamele şi bunicile noastre, era şi mai bun!

De ce în cele mai multe restaurante nu sunt respectate reguli elementare de igienă? Răspund tot eu: nu fiindcă nu vor, ci pentru că oamenii de acolo nu gândesc, nu îşi pun capul la contribuţie. Nimic din ce o să scriu mai jos nu e de învăţat în şcoală, la liceele de alimentaţie publică sau la trainingurile din industria ospitalităţii.

Scenă în restaurant: bărbat între două vârste, pe la 40+, nu părea nici sărac, nici bogat, nici neglijent îmbrăcat, nici elegant, probabil noua clasă medie emergentă. Femeie cu el, descriptibilă cu adjective similare.

Multe bucătarii naţionale au cele două ramuri bine delimitate: o bucătărie tradiţională, populară, şi o bucătărie fină. Începând cu cea mai celebră, mai sofisticată şi mai bună din lume, La Cuisine Francaise, cu ale sale Cuisine du Terroir şi Haute Cuisine.

De Crăciun, nu e gospodar care să nu facă măcar 2-3 cârnaţi de casă. Bine, 2-3 kg măcar :) Fiecare gospodărie are reţetele ei, cu tot felul de combinaţii de condimente şi de cărnuri, cârnaţi proaspeţi, afumaţi sau uscaţi.

Gâscă pe varză, gâscă umplută sau gâscă la cuptor, mâncăruri mult prea bune ca să nu salivezi pavlovian numai când auzi. Şi dacă azi tot e mare sărbătoare, că e Moş Nicolae cel bun şi darnic, care aduce cadouri copiilor cuminţi, v-aduc şi eu o reţetă de sărbătoare.

Astăzi am împlinit 50 de ani. Mult, puţin, sunt tânără, bătrână? Nu ştiu, eu nu simt vârsta pe care mi-o spune buletinul.

O mâncare mai puţin cunoscută în estul ţării, tăieţeii cu varză fac parte din mâncărurile tradiţionale din Ardeal şi Banat. Se pot face cu varză dulce sau acră, cu tăieţei de casă sau cu paste din comerţ, de post sau de dulce.

Pescarii dobrogeni au un fel anume de a găti peştele: are o savoare şi o dulceaţă, absolşut incredibilă. Nu ştiu ce face ca mâncărurile dobrogene să aibă gustul acela. Să fie apă de Dunăre, aerul, pământul, oamenii?

Mereu se învecheşte pâinea, găsim felii sau chiar pâini întregi pe care mofturoşii noştri nu mai vor să le mănânce. Şi prin frigider mai rămân un colţ de brânză sau salam, un ardei şi 2-3 roşii care se plictisesc nebăgate-n seamă.

Păi să fie pe alese: supa sau ciorba, acrişoara sau dulce, de post sau cu niscaiva felioare de afumătura sau nişte jumări crocante, cu ptarunjel, leuştean sau tarhon. Başca cine vrea mai pune şi-o lingura de smântână deasupra, să fie bucuria maximă.

Toamna e un anotimp bogat, când se numără bobocii din coteneaţă, ştiuleţii de porumb din hambar şi borcanele de conserve din cămară :)

Crumble este o prăjitură cu iz anglo-irlandez, născută în timpul războiului, când toate alimentele erau raţionalizate. Aşa că gospodinele se străduiau să gătească ceva gustos, dar cu ingrediente puţine şi fără gătit îndelungat.