Nu vreţi să vă mai povestesc odată despre Spa-Francorchamps? A fost bine acolo, mi-a plăcut circuitul, am reuşit să fiu concentrat. Bine, voi vorbi despre cum am reuşit să fiu ultimul preţ de o săptămână întreagă. Şi dacă vă imaginaţi că este uşor... vă înşelaţi. Da, puteam scoate calculatorul din priză şi obţineam acelaşi rezultat, dar nu, eu încăpăţânat, am dorit să fiu martor la această performanţă, şi să nu ratez nicio clipă.

Zandvoort, un tărâm unde s-a alergat prima dată prin 1939, dar prima cursă pe o pistă construită special pentru motorsport a avut loc la 7 august 1948.

Circuitul este fabulos, alt altar închinat motorsportului de care nu prea aveam habar. Alături de Virginia International Raceway, acest circuit olandez este un răsfăţ. Un adevărat roller coster unde decizi tu câte G-uri vrei să înduri... evident, lucru valabil în realitate.

Virtual, circuitul olandez a fost un cocktail de dans la limită şi cenzura de a nu sări prea repede pe acceleraţie pe anumite secţiuni. Şi cum mai am de lucrat la ambele capitole, evident că nu am performat senzaţional. Cum băieţii de la Racing League România au dat drumul şi la un serial de poadcast-uri ce pot fi urmărite pe canalul lor de youtube... am descoperit că băieţii îşi rafinează instinctele, pe alocuri, de zece ani. Şi eu mă consum că nu sunt competitiv după ceva mai mult de o lună de competiţie virtuală...

Revenind la Zandvoort, mai jos de 1:52,659 nu am reuşit sa cobor, adică am fost undeva pe locul 79 în clasamentul timpilor. Ceea ce, evident, m-a dus pe server 3.

Pe cât de mult mi-am plăcut desenul circuitului, pe atât de prost am performat pe el. În calificările pentru cursă cred că am terminat pe poziţia a douăsprezecea. Stăteam pe grilă şi aşteptam... şi brusc m-am trezit singur, au dispărut toate maşinile din jurul meu. A picat serverul... se mai întâmplă! Totuşi, când s-au stins luminile roşii am plecat ca şi cum aş fi fost în cursă. Serverul şi-a revenit după ce am parcurs jumătate de tur... eram undeva pe locul 5-6... dar a picat iarăşi. Ca pur antrenament am continuat să alerg preţ de jumătate de oră, adică să termin prima manşă.

Etapa s-a rezumat la o nuă sesiune de calificări şi o singură manşă de 30 minute. În noua sesiune de calificări, în turul de ieşire de la boxe, tur în care avem un ”gentlemen's agreement” prin care acceptăm să ne păstrăm poziţia pe care am ieşit de la boxe şi să ne oferim spaţiu pentru a reuşi un tur rapid curat... un coleg s-a proptit în mine... şi mi-am avariat serios maşina. Înapoi la boxe, înapoi pe circuit... dar deja eram destul de iritat, ceea ce nu prea ajutat la concentrare, adică am terminat calificările spre coada grilei. Nu ştiu cum am reuşit, dar după start, profitând de apetitul pentru distrugere a unor colegi de cursă, am ajuns destul de sus în clasament, în Top 10. Dar o greşeală generată de dorinţa de a depăşi un concurent m-a trimis pe iarbă... loc unde am aşteptat să treacă o parte din pluton, am reintrat pe circuit undeva pe locul 17. Câteva tururi mai târziu, un coleg de cursă,, pe linia dreaptă, a exersat un ”pit maneuver” la +200 km/h. I-a reuşit perfect, adică maşina a fost daună totală. Şi uite cum am terminat prima cursă pe ultimul loc, cu un abandon. Dar recunosc, nici eu nu am fost cu mine tot timpul.

Ţestoasa

... doar că realitatea nu a avut nicio legătură cu fabula. Iepurii au fost iepuri, nu prea am apucat să-i văd.

Undeva pe la începutul săptămânii care a trecut, am primit de la Racing League România o invitaţie pentru un maraton de două ore de competiţie virtuală sub umbrela Bucharest Gaming Week & Nexus Gaming. Onorat de invitaţie, dar când am văzut lista piloţilor care au acceptat provocarea... să spunem că am fost bucuros că am şansa de a fi pe acelaşi server cu băieţii ăia buni. Am avut trei provocări: BMW 1m Coupe pe Motorpark / BMW M3 E30 DTM pe Laguna Seca şi GP2 pe Monza.

Din experienţa de pe Motorpark cu 1M Coupe nu am înţeles nimic. Sincer... uşor cam departe de realitate modul în care reacţionează maşina virtual.

M3 E30 DTM pe Laguna Seca a fost o reală plăcere, ceva îmi spune că acest circuit se va regăsi în următorul campionat Racing League România. Şi aici am sfârşit pe ultima poziţie, cei drept... ajutat de un concurent care m-a trimis la plimbare în primul tur.

Monza şi monopostul de GP2 a fost o altfel de experienţă. Noroc că a fost ultima demonstraţie, şi NU am terminat pe ultima poziţie... adică am avut un weekend de 1 mai nu atât de depresiv.

Le mulţumesc băieţilor din Racing League România pentru ajutorul dat în personalizarea modelelor BMW 1M Coupe şi GP2, iar echipa Adevarul Auto a terminat desenul versiunii BMW M3 E30 DTM.

Şi acum înapoi la antrenamente, urmează penultima etapă pe circuitul Kyalami.