Nu ajunsesem la vârsta în care să citesc mai tot ce era prin casă pentru a hrăni foamea de altceva decât ce oferea acel prezent ca scenariu.

În acele clipe, vedeta principala era acel aer fierbinte de vară care toropea firele de iarba de pe marginea şanţului în care, uneori, zăceam plictisiţi şi aşteptam pauza comercială de la realitate dată de coloanele de turişti polonezi, şi rareori austrieci şi germani care mergeau pe litoralul nostru.

Şi tot rar, unii opreau la câte o poartă pentru a cumpăra fructe. Într-o zi a oprit un coupe, ceva cu parfum de Grand Tourer, şi îndrăznesc să cred că era ceva nipon. A fost un fel de întâlnire cu o altă civilizaţie, ştiu că puştiul care eram a rămas blocat, doream ca turiştii să zăbovească cât mai mult în faţa taburetului cu fructe pentru a avea timp să fiu lângă acel ceva venit dintr-un alt univers.

Mircea Meşter, băiatul din spatele butoanelor la automarket.ro şi cel care gândit acest tur, a povestit aseară pe facebook, printre altele, două momente din Romanian Roads Luxury Edition by Michelin care mi-au umezit ochii, mi-au pus un nod în gât. Îi spun băiat, îmi spun băiat, deşi amândoi suntem taţi, pentru că norocul de a face ce iubim ne transformă în copii.

Mircea Meşter – ”Pe trotuar, îndesat sub o căciulă din lână, cu un ghiozdan cât carapacea de ţestoasă, un copil de 8-9 ani. Mărunt şi îmbrăcat gros. Probabil venea de la şcoală, pentru că trecusem deja de prânz. Era destul de frig, aerul îmbibat cu apă era tăiat pentru prima dată azi de lumină şi ne îndreptam spre Pasul Praid. Şi ne-a văzut. A văzut prima dată Porsche Macan GTS, apoi Safety Car-ul, Volvo-ul S60. Paşii ăia mărunţi şi posomorâţi s-au oprit, s-a întors cu faţa spre şosea, apoi şi-a dat jos căciula şi a strâns-o între mâini. În spate venea sonor Mercedes-AMG G 63, urmat de Seria 8 Cabriolet. Apoi Lexus RX 450h, Volvo XC90 şi Audi Q8. Proaspăt spălate, curate, cu muchiile trasate de razele soarelui de prânz.

Am trecut mai departe, dar l-am văzut în oglinzi nemişcat, cu ochii înţepeniţi pe drum mult după ce ultima maşină din grup a trecut de el.    

...

Cu mintea în 87 de direcţii, am observat că trei copii caută bucăţi în grămada de piese mărunte şi de cioburi de caroserie rămasă în spatele maşinii care ne părăsea. Am zâmbit amar. Aş fi vrut să am inspiraţia să le ofer o amintire mai plăcută din partea celor de la Porsche. Să le aduc o siglă, o revistă, un poster.

Apoi, cu mâinile pline de bucăţi de plastic şi metal, copiii au venit spre mine şi mi le-au întins: "Astea sunt de la maşină, vi le-am adunat să nu le pierdeţi aici".

Am fost acel copil, de aici şi lacrima, de aici şi speranţa că meleagurile acestea se pot vindeca, că decenţa, bunul simţ sunt un dat al acestui popor şi nu pot să dispară.  

Romanian Roads Luxury Edition, în condiţii normale, ar fi trebui să fie asemeni unui tenismen care sfidează gravitaţia pentru a transforma energia unui corp tensionat la maxim într-un trasor care vânează paralizia cerebrală a adversarului. Ar fi trebui să fie o avalanşă de lucruri frumoase ce pot fi oferite de această ţară. S-a transformat într-un demers menit a arăta celor din jur că teama există dar nu ne domină, că măsuri de protecţie care pot să pară radicale... îţi oferă acces la o altfel de normalitate, dar una care poate face ca rotiţele economiei să se învârtă.

Da, ne-am testat înainte de a pleca în acest tur la Synlab, da am purtat măşti pe tot parcursul, inclusiv în maşini sau spaţii deschise. De câte ori s-a putut, am mâncat în spaţii deschise, pe terase, chiar dacă uneori a fost sinonim cu a lua cina la 5 grade pe ceaţă înveliţi cu pături. Da, ne-am enervat când ne-am intersectat cu delăsare, cu suficienţă, cu lipsa de respect vis-a-vis de dorinţa şi nevoia noastră de a face tot ce putem pentru a ţine virusul departe, dar nu ne-am întors din drum...

Vreo 2.000 km rulaţi prin România, un cap de pot distrus cu o maşină care ne-a salvat viaţa, multe măşti care nu au condus la hipoxie, mult dezinfectant care nu mi-a distrus mâinile, o gaşcă de jurnalişti auto care şi-au respectat spaţiul, au acceptat reguli, fără ameninţarea vreunei amenzi.

Finalul turului m-a găsit la volanul unui Lexus RX 450h. Îmi pare rău Audi, dar sistemul audio din Lexus este mai bun. Poate interpretarea “analog” a planşei de bord îi face pe unii să strâmbe din nas, dar nici supradoza de display-uri nu face bine. La capitolul ergonomie stă foarte bine, şi te cuceresc detalii de genul suporturilor de pahare cu adâncime reglabilă care permit depozitarea fără emoţii a recipientelor de diferite înălţimi.

Finisare foarte bună, materiale foarte bune, doar că trebuie să-l primeşti cu uşa larg deschisă pe acest nipon în viaţa ta. Dacă te aştepţi la puţină Dâmboviţa via Nagoya... cu regret, nu se poate.

Dacă vrei artificii, nu este maşina pentru tine. Merge, poate ţine un ritm alert, dar nu o face cu dezinvoltura lui Cayenne, şi nici nu îi pot reproşa acest lucru pentru că mesajul asumat de Lexus este altul. Şi evident, cel mai economic model din tur!!!

Aventura s-a terminat la Palatul Ştirbei, cu papile alintate de Şef Antonio Passarelli. 

Ne găsim săptămâna viitoare la tarabe cu un nou număr al revistei Adevarul Auto, distribuită doar cu săptămânalul Weekend Adevarul!

Partenerii aventurii Romanian Road Luxury Edition – Michelin, Mol România, Varta, Orange, Huawei România, Sarto bespoke, Serer Config, SYNLAB România şi A24 Assistance.