Cazul de acum este, din nou, profund emblematic pentru tragedia care continuă să-i lovească pe mulţi dintre cei care au participat la campaniile militare duse de SUA în diferite regiuni ale lumii.

Întâlnirea cu fenomenul morţii reprezintă o experienţă bulversantă fundamentală. Din acel moment, în mintea oamenilor se declanşează un ansamblu de mecanisme biologice, psihologice, fiziologice prin care încearcă să facă faţă acestei situaţii total inedite, chiar pentru un militar antrenat pentru aceste circumstanţe. Militarul nu mai este capabil să facă faţă acestei situaţii.“ - Humbert Boissaux, psihiatru, spitalul Val-de Grace (pentru situl Allodocs.fr, 15 mai 2013)

Ian David Long (foto dreapta, în 2017) fusese mitralior în Marines timp de aproape cinci ani (2nd Battalion, 3rd Marine Regiment, Third Marine Division, Kanehoe Bay, Hawaii) şi fusese pentru 7 luni în Afganistan, mai precis în provincia Helmund, între 2010-2011. A părăsit armata în martie 2013 cu rangul de caporal, decorat cu Combat Action Ribbon şi Marine Corps Good Conduct Medal. imediat a divorţat şi, din acel moment, a locuit împreună cu mama sa. În aprilie, vecinii cheamă poliţia auzind zgomote puternice în locuinţa respectivă, iar patrula raportează că Ian David Long „se comporta puţin iraţional“ şi cer imediat avizul unui specialist în boli mentale. Concluzia acestuia e că Long nu prezenta nici un fel de risc pentru comunitate, dar că este posibil totuşi să sufere de  şi PTSD „pe baza faptului că era un veteran şi făcuse parte din Marines“.   

PTSD înseamnă „o tulburare profundă de tip anxios care se manifestă în urma unei experienţe trăite ca un traumatism violent... reacţie psihologică în urma unei situaţii în care integritatea fizică sau/şi cea fizică a pacientului sau a anturajului său a fost ameninţată sau atinsă efectiv“.

După ce, în 1889, neurologul german Hermann Oppenheim foloseşte pentru prima oară termenul de „nevroză traumatică“, imediat după cele două războaie mondiale încep să apară primele studii specializate asupra tulburărilor severe de comportament pe care le sufereau soldaţii demobilizaţi, serviciile psihiatrice ale spitalelor militare încep să ia foarte în serios problema imediat după constatarea că un număr foarte mare dintre foştii combatanţi din Vietnam sufereau de probleme comportamentale serioase şi posibil de explicat acum prin prisma studiilor privind efectele PTSD. În  SUA, zilnic, din cauza efectelor PTSD, se sinucid 18 foşti combatanţi. Asta înseamnă că, în fiecare zi, din cauza efectelor acestui sindrom, în SUA mor mai mulţi combatanţi reveniţi din Irak sau Afganistan decât pe câmpul de luptă...

Iată câteva cifre:

  • peste 500.000 de soldaţi americani demobilizaţi de pe fronturile din Irak sau Afganistan începând cu 2001 suferă de PTSD. Adică peste 20% din numărul celor reveniţi din misiunile din Irak sau Afganistan, conform datelor Departamentului american al apărării;
  • 40% din persoanele fără adăpost din SUA sunt veterani (foşti combatanţi);
  • costurile îngrijirilor medicale specifice pentru foştii combatanţi care suferă de PTSD reprezintă un total estimat la 3,1 miliarde $ anual.
     

Sursa: Mental Health First Aid for Veterans

Stresul post-traumatic este într-adevăr enorm, cu mult superior faţă de ceea ce poate suporta corpul omenesc.“ -  susţine dr. Sarina Grosswold. „Lasă o amprentă severă pe creier. Estimările sunt că, la întoarcerea lor acasă, cel puţin 30% dintre foştii combatanţi suferă de sindromul stresului posttraumatic dar, după părerea noastră, este vorba de o subevaluare a situaţiei. Cred că nu mai puţin de 50% dintre soldaţii care suferă de acest simptom nici măcar nu vin să se îngrijească.“

Situaţia este foarte gravă, susţine şi dr. Norman Rosenthal, profesor de psihiatrie clinică la Georgetown University Medical School: „Peste jumătate de milion din foştii noştri combatanţi din Irak şi Afganistan suferă de sindromul de stres post-traumatic. Sunt persoane care au fost expuse unor situaţii şi acte de violenţă extremă. Aşa cum spune unul din pacienţii mei „este ceva care s-a produs poate o singură dată în viaţă, dar se repetă de sute şi sute de ori în mintea mea“. Iar ecourile persistă... Cercetătorii de la Georgetown University (aşa cum relatează Le Journal de la Science – în numărul său de vineri 22 martie 2013) au descoperit că foştii combatanţi sunt atinşi de o serie de simptome precum oboseală, dureri inexplicabile, probleme digestive sau pierderi de memorie, creierul celor suferind de PTSD prezentând o alterare notabilă a axonilor, prelungirile fibroase ale neuronilor care transmit influxul nervos. Una dintre zonele de pe creiere unde s-a constatat o alterare gravă a axonilor este fasciculul fronal occipital inferior care are o zonă specifică ce tratează informaţiile legate de durere şi oboseală. În paralel, a crescut numărul actelor de violenţă aparent inexplicabile ai căror protagonişti sunt foşti combatanţi, unii dintre ei aflaţi în curs de tratament pentru PSTD sau simptome noi asociate acestui sindrom. Iar explicaţia unei contaminări accidentale nu mai ţine, deoarece foarte multe cazuri vin acum din Afganistan.

Aproximativ 17%-20% dintre foştii combatanţi sunt oficial înscrişi la centre de tratament care propun diverse terapii contra acestui sindrom, inclusiv cele folosind substanţe halucinogene tip Ecstasy.

Pentru INFLEXIONS (nr 23), iată explicaţia dată de John Christopher Berry: „Explicaţia rănilor morale necesită examinarea altor factori decât simpla ameninţare cu moartea cu care se confruntă soldaţii. Două fapte marcante se degajă din statisticile prezentate: războaiele victorioase şi cu mare legitimitate pentru luptătorii participanţi (cel de-al doilea Război Mondial şi primul război din Irak) au un nivel scăzut de cazuri PTSD. Cele pierdute sau de tip anti-insurecţional (Vietnam, Irak, Afganistan), cu o legitimitate redusă, prezintă cel mai mare procentaj de PTSD... Jonathan Shay, în lucrarea sa Achilles in Vietnam, remarcă faptul că soldatul are tendinţa de a se replia înspre grupul său primar în momentul când se simte trădat de comandanţi, sau de guvernul său, reducând astfel universul său moral şi ajutorul pe care-l poate găsi... Într-un fel, va fi vorba despre politizarea sindromului PTSD în loc de actuala sa mediatizare... Plecat în misiune pentru a duce un război de eliberare şi protejare a populaţiilor civile, soldatul se confruntă cu o realitate diferită, cu toate ororile cotidiene, ale unui război de ocupaţie în contextul prezenţei unei populaţii ostile. Această ruptură cognitivă brutală între realitatea trăită în teren şi reprezentarea politică şi morală anterioară misiunii este cu atât mai importantă în cazul soldatului american cu cât viziunea naţională asupra războiului este în primul rând cea a unei sancţiuni morale, pe calea armelor, în favoarea unei cauze juste, libertatea, asta înainte de a fi un act politic îndeplinit cu alte mijloace. Confruntat cu realitatea din teren, universul moral afişat de propria sa armată va suna fals şi va da soldatului un sentiment acut de trădare a cauzei pentru care se angajase...“.

O analiză dură, dar care poate să dea câteva explicaţii pentru gesturi precum cele ale lui Ian David Long într-un univers al violenţei care, odată pusă în mişcare, provoacă traume de o asemenea gravitate încât, pentru cei suferinzi de sindromul posttraumatic, nu pot să-şi găsească răspunsul decât în continuarea gesturilor familiare şi obsedante ale violenţei. O lecţie, în acelaşi timp, pentru cei care, necunoscând realitatea războaielor decît din filme, îşi doresc sau aşteaptă cu interes declanşarea unor viitoare confruntări militare. Poate cea mai potrivită încheiere este mesajul dat de fostul Secretar american al Apărării, Robert Gates, adresându-se cadeţilor de la West Point în 2011:

„Următorul Secretar al Apărării care-l va sfătui pe Preşedintele SUA să trimită din nou trupele noastre în Asia, Orientul Mijlociu sau Africa va trebui să fie examinat la cap (should have his head examined)...“