VIDEO: Tur de orizont geopolitic

Preşedintele SUA, Donald Trump, la începutul mandatului său prezidenţial.

Am propus unui interlocutor aparte, pornind de la realităţi de ultimă oră, realizarea unui tur de orizont geopolitic. Am început de la Polul Nord, am continuat cu situaţia tensionată din Oceanul Pacific şi am trecut apoi la aceea din Oceanul Atlantic, pentru ca, în final, să ne oprim la ceea ce există în Orientul Mijlociu. Invitatul special la acest dialog aparte a fost generalul (r.) dr. Constantin Degeratu.

Am inserat mai jos o parte din dialogul purtat, care poate fi urmărit integral în înregistrarea video postată la finalul acestui text, imaginile video constituind ediţia de joi a emisiunii “Ziua Z” – difuzată de 6TV.

-Ce semnificaţie are, domnule general Constantin Degeratu, această focalizare, a unor puteri, precum Rusia şi SUA, pe reîmpărţirea zonei Polului Nord?

-Trebuie să înţelegem un lucru extrem de important, că partenerul nostru strategic, SUA, nu este poziţionat aşa cum îl imaginăm noi, pe aici, prin Europa. La Polul Nord este un fel de...Mare Neagră mai mare, în care Rusia stăpâneşte jumătate din perimetrul Oceanului Arctic, Canada un sfert, SUA şi Danemarca împart celălalt sfert. Deci, Statele Unite ale Americii sunt vecine cu Rusia, pe o porţiune enorm de mare. Aceasta este prima problemă pe care trebuie să o înţelegem întotdeauna în legătură cu ce pot face Statele Unite pentru securitatea Europei, ce priorităţi au şi orice strategie americană care se scrie, se scrie ţinând cont de aceste vecinătăţi. Vecinătatea principală a SUA, cu Rusia, este în zona Polului Nord. (...) Problema principală a confruntării celor două ţări este cea a confruntării balistico-militare. Flota principală a Rusiei se află acolo în Marea Barents, în Marea Ohotsk, în zona Polului Nord. Acel portavion rus care a venit până în Siria a venit de acolo. Flota principală de submarine ruseşti este acolo. (…)

Sunt două dimensiuni. Dimensiunea principală este aceea energetică. Se ştie că sub calota polară se află rezerve imense de gaze şi de petrol. Aceasta este prima problemă şi raţiunea pentru care sunt dispute teritoriale acolo. Iar Rusia încearcă să îşi extindă apele teritoriale pornind de la nişte insule, nu de la ţărmul principal. Cea de-a doua problemă vizează libertatea de navigaţie. Încălzirea globală face tot mai posibilă o navigaţie globală în această zonă. Ori acele restricţii, pe care încearcă unele state să le impună acolo, cum ar fi Rusia, creează deja nişte probleme de viitor, pentru strategia globală a SUA şi să nu uităm că Statele Unite sunt, în primul rând, o putere globală, prin capacitatea de a fi pe mările şi oceanele planetei. (...)

-Cum vedeţi evoluţia situaţiei din Peninsula Coreea?

-Nu există nicio posibilitate de acest tip, retragerea militarilor americani şi unificarea celor două state coreene. Noi nu înţelegem ce se întâmplă în Coreea de Nord ş nici ce este regimul de acolo, dar cu acela este imposibil să se reunifice cineva altfel decât pe baza principiilor lui. (…) Statele Unite se află la sfârşitul unei perioade de declin, din punctul de vedere al puterii militare. Una vizibilă. Este vorba de o oboseală strategică enormă. Toată povara lumii a fost pusă pe o singură ţară, SUA, hărţuirea, din toate părţile, este în creştere, şi alegerile nu au adus o soluţie, doar un preşedinte asimetric şi impredictibil.(…)

-Credeţi că, în anul 2017, Donald Trump se va întâlni cu Xi Jinping, pentru a regla diferendele economice cu Republica Populară Chineză?

-Preşedintele Chinei este angajat într-o operaţie foarte dificilă anul acesta. Au alegeri. Trebuie să îşi consolideze puterea. Au cea mai amplă luptă, împotriva corupţiei, de pe planetă. Acolo lupta împotriva corupţiei se termină cu execuţii publice. Nu este nicio problemă, în acest sens. Este o încordare teribilă. Pare să fie uneori asemănător cu anii 38, pe vremea lui Stalin, la nivelul administraţiei. Sunt lucruri foarte complicate şi nu cred că Xi Jinping ar putea, în vreun fel, ca să se întâlnească cu Trump. Pentru că niciunul dintre ei nu poate ceda. China a cheltuit enorm pentru consolidarea insulelor de corali, care au extins teritoriul chinez până lângă Filipine. Şi consideră că Marea Chinei de Sud este o mare interioară. Iar Statele Unite, dacă vor ceda la principiile libertăţii de navigaţie, şi-au încheiat rolul, în securitatea globală.(…)

-Cum comentaţi numirea generalului, în rezervă, James Norman “Jim” Mattis, în fruntea Pentagonului?

-Această numire este expresia înţelegerii clare a situaţiei în care se află Statele Unite. Şi a unei anumite analize a situaţiei. Care include pierderea unei bătălii în zona Oceanului Arctic. Rusia a avansat acolo substanţial şi şi-a întărit, acolo, dispozitivul militar. A mai fost pierdută o bătălie, privind inviolabilitatea teritoriului SUA, prin faptul că, în orice moment, Coreea de Nord poate lansa o rachetă pe coasta de vest a Statelor Unite. A mai fost pierdută o bătălie, în zona Mării Chinei de Sud, în sensul că navele americane nu mai au libertatea de mişcare pe care o aveau în mod tradiţional. A mai fost pierdută o bătălie, în estul Europei, unde două ţări, care au dorit să adere la NATO, mă refer la Ucraina şi Georgia, au fost practic dezmembrate. Şi a mai fost pierdută o bătălie, în Orientul Apropiat, unde americanii au fost obligaţi să se retragă, dintr-o anumită zonă, iar Rusia a pus piciorul acolo.(…)

-Când Theresa May a venit la putere, prima întâlnire, ca premier, a avut-o cu generalii britanici, apoi s-a dus în parlament cu un proiect de finanţare substanţială a armatei Regatului Unit…

-Cât ne mai putem minţi? Pentru că, iată, ruşii au ieşit din Marea Baltică şi s-au extins în Marea Neagră. În momentul în care se afirmă că nu există pericol militar extern se fac două greşeli majore. Prima este că oferim argumente Rusiei să întrebe ce caută NATO aici, dacă nu este un pericol. A doua eroare este că astfel am negat articolul 5, pentru că nu contează dacă este un pericol militar pentru România, în condiţiile în care ţara noastră s-a angajat să fie gata pentru situaţia în care orice atac la adresa oricărei ţări membre a Alianţei să fie considerat ca un atac şi la adresa statului român. În momentul în care o ţară, precum Polonia, spune că este un pericol militar la adresa ei, Polonia fiind membră în NATO, ca şi România, România nu mai poate spune că nu este un pericol la adresa ei. Asta pentru că, în acel moment, înseamnă că România a abandonat angajamentul luat prin articolul 5, din Tratatul Nord-Atlantic.(...)

-Trebuie să recunoaştem că, din punct de vedere militar, statele baltice sunt fragile, domnule general...

-Este doar o constatare. Dar putem să constatăm că în Nord, în zona Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Finlandei, Suediei şi Norvegiei se construieşte un umăr tare, al apărării. Acesta este pentru descurajare, care trebuie să fie credibilă.Capacitatea de descurajare este credibilă dacă ar putea fi folosită. Dincoace, în Sud, unde nu prea se construieşte, pare să fie o supapă strategică, pentru Rusia. Adică aici nu ştim precis care ar putea să fie mişcările. Sunt convins că peste 20 de ani am putea să fim…eliberaţi, în cazul unui necaz. Sigur că este o ironie tristă.(…)

-Nu s-ar putea ca surpriza strategică să fie în zona Mării Negre?

-Mă tem că este o invitaţie. În condiţiile în care nu îţi realizezi o capacitate normală de descurajare...slăbiciunea înseamnă o invitaţie la agresiune. Asta este o lecţie de vreo cinci mii de ani, pe care ar fi trebuit să o ştim, din acest punct de vedere. Aici, armata română este singura care, în această perioadă şi-a redus efectivele! Din anul 2014, încoace, de când a început agresiunea rusă, armata română şi-a redus efectivele, cu vreo 7.000 de oameni. Ori nu a avut bani să completeze deficitul, ori nu găseşte resurse umane să completeze posturile libere.(…) Aici este problema de conducere. Comandantul armatei române este preşedintele României. Comandantul Forţelor Armate Ruse este Vladimir Putin, care a fost de vreo două sute de ori în unităţile militare, în ultimii doi ani şi jumătate. A fost la toate exerciţiile. Alarmează unităţi. A trecut de la starea de pace, la aceea de război. Şi a văzut fiecare regiune militară. În România este pace, cum a afirmat un înalt oficial, şi nu este un pericol militar extern. Este pace şi în Bulgaria, pace deplină, dar pot să o înţeleg. Bulgaria are numai vecini NATO. România nu are numai vecini NATO. (…) Suntem la un moment de răscruce al istoriei. A mai fost, în anul 1990, un moment de răscruce al istoriei. Am scăpat, cumva, ca prin urechile acului. Problema este că acum nu suntem prezenţi la întâlnirea noastră cu istoria. Noi avem cu totul alte probleme...şi o armată năucă, una care nu ştie cine, ce face...O armată trebuie să ştie că este condusă de un parlament, de un guvern şi de un comandant, care este Preşedintele României. De zece ani aceste instituţii se află într-un război, între ele. Cum înţelege un militar această situaţie?!...(…) România, pornind de la situaţia concretă actuală, ar fi trebuit să aibă o strategie de securitate naţională şi nu are. Apoi să se pună de acord, factorii constituţionali, asupra ce înseamnă securitate naţională. (…)

-Dacă acum aţi fi faţă în faţă cu generalul James Mattis, Secretarul Apărării al SUA şi acesta v-ar întreba de ce are nevoie România în relaţia cu SUA, ce răspuns aţi avea?

-În primul rând ar fi nevoie de un american responsabil care să spună românilor că nu fac bine ce fac. Pentru că ne laudă de 17 ani, unii americani, pentru ceea ce facem, adică nimic. Asta este prima problemă. A doua să ne întrebe ce avem de gând să facem, în această situaţie. Şi să-i spună cineva asta. După care să îi spunem generalului Mattis ce anume avem nevoie acum. Şi avem nevoie, pentru realizarea efectivă a descurajării, pentru că nu avem capacitatea de a o realiza în timp scurt, de:

1.) Redislocarea celor trei escadrille de aviaţie americane, care dorm în adâncimea arealului NATO, redislocarea pe teritoriul României, pe un termen scurt, un an, doi ani, cinci ani, cât o fi necesar.

2.) Dislocarea a două sau trei nave americane, cu  o capacitate de luptă corespunzătoare pericolului pe care îl reprezintă navele militare ruseşti din Crimeea, apropo de securitatea maritimă a României şi Bulgariei. Dislocarea aici, în porturile româneşti. Sub steag românesc. Vor fi plătite în următorii 99 de ani.

3.) Înzestrarea imediată a trei brigăzi, cu tehnică de luptă americană, prepoziţionată în Germania.

4.) Înfiinţarea de comandamente de armată, de corpuri de armată şi intrarea lor imediată în acţiune. Şi tot timpul, zi şi noapte, timp de trei luni de zile trebuie să fie în teren. Să conducă trupe. Cu legislaţie corespunzătoare. Cu scoaterea trupelor din cazărmi, pentru a se pregăti pentru o situaţie de campanie, nu pentru poligoane. De unde bani? De acolo de unde trebuie. De unde îi putem lua. Dacă nu, înseamnă că nu mai are rost discuţia.

5.) Înfiinţarea Gărzii Naţionale.

6.) Pregătirea apărării pe Nistru, împreună cu Republica Moldova, acum, imediat. Plus integrarea sistemelor de apărare, din cele două state româneşti.