În acelaşi articol, preluat cu satisfacţie, în presa de la Kiev, se preciza că:

Regimul lui Vladimir Putin a oferit ruşilor ceea ce au dorit întotdeauna - un sentiment de grandoare, care este, cu toate acestea, complet inadecvat pentru puterea economică, militară şi politică a ţării. Cuvintele preşedintelui american Barack Obama, pronunţate în martie, conform cărora Rusia nu este o putere la nivel global, ci doar o putere regională l-au ofensat pe Putin mai mult decat melodia ucraineană care câştigă popularitate în întreaga lume, cu corul rostind numai "La, la, la, la ..."

Cum temperatura geopolitică va fi tot mai ridicată, în această lungă vară fierbinte, la est de graniţa răsăriteană a celei mai puternice alianţe politico-militare din lume, am iniţiat un brainstorming tipic membrilor Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică. 

În cadrul acestui schimb de păreri, fostul lider al Statului Major General, generalul (r.) dr. Constantin Degeratu, a făcut o serie de afirmaţii, de interes general, privind relaţia noastră specială cu Statele Unite ale Americii, conflictul militar din Irak şi dinamica evenimentelor politico-militare din Ucraina. 

Câteva din enunţurile distinsului conaţional merită a fi inserate şi aici:

* Evoluţiile democratice din Polonia duraseră 10 ani şi ca urmare Occidentul percepuse această metamorfoză a Poloniei, iar în alte ţări, precum Ungaria duraseră 10 luni, în Cehia 10 săptămâni, în Bulgaria 10 zile şi în România 10 ore.

*Viitorul preşedinte al României va fi din generaţia nouă.

*România se află în situaţia în care are nevoie de decizii majore, îndrăzneţe, în ceea ce priveşte capacitatea sa militară de a garanta securitatea în această zonă, securitatea proprie şi cea a aliaţilor.

*Congresul american trebuie convins că este nevoie de o redislocare substanţială a unor elemente de infrastructură ale NATO, din adâncimea dispozitivului, către linia întâi, de convingere că armata română are nevoie de un transfer substanţial de echipamente, dincolo de resursele financiare alocabile în acest moment.

*Există o anumită tendinţă de marginalizare, în planul dezbaterilor politice interne, ale acestor aspecte, deci se pare că generaţia nouă de politicieni nu mai crede suficient de mult în valoarea acestui parteneriat, şi deci un viitor preşedinte al României ar trebui impulsionat, din această perspectivă.

*Investiţiile americane ţin de o predictibilitate a unor comportamente.

*Societatea românească nu este eficientă în domeniul afacerilor, uneori le spun studenţilor că ne lipsesc cei 300 de ani de acasă, în Europa, în modul de a gândi construcţia economică, nu de a o gândi dirijată de stat, ci de a o gândi, a o pune în operă de către societate.

Venit la acest dialog, vizionabil integral în imaginile postate mai sus, colonelul (r.) dr. Nicolae Toboşaru -  autor a două volume de pionierat, în analiza ştiinţifică a Parteneriatului Strategic dintre România şi SUA - observa:

*Viitorul preşedinte al României va trebui să facă eforturi strategice de implicare a societăţii civile în dezvoltarea acestei relaţii speciale cu SUA.

 *În mod evident, Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu trebuie să fie implicat în luptele politice interne, ceea ce ar fi un dezastru pentru relaţia noastră strategică cu SUA, iar câştigurile pe plan intern sunt nesemnificative, atâta timp cât toate sondajele de opinie prezintă poporul român ca unul dintre cele mai pro-americane naţiuni europene, din spaţiul euroatlantic, 

*Ce se întâmplă în Ucraina are o legătură evidentă cu Republica Moldova. Aceste legături interne profunde inerent ne vor afecta şi pe noi şi inerent trebuie să ne implicăm, sub o formă sau alta, în gestionarea acesteia.

*Acest parteneriat vine pe o susţinere populară masivă, nu este împotriva voinţei populare şi în mod evident el nu este panaceul problemelor noastre, dar este un instrument pe care trebuie să avem inteligenţa să îl folosim adecvat.