Indiferent ce intenţii iniţiale au fost la propulsarea sa, în fotoliul numărul 1 de la Pentagon, lucrurile s-au schimbat.

Probabil că, în noile condiţii, existente la Sud, în Orientul Mijlociu, şi la Est de NATO, în Ucraina, nu vor mai fi închise toate bazele vizate de reducerile bugetare.

Şi chiar dacă nu se mai pune problema ca Statele Unite să fie în stare, pe plan militar, să acţioneze, consecutiv, în două teatre de război, precum au fost Afganistanul şi Irakul, ameninţările enunţate, la adresa Alianţei Nord-Atlantice, implicit vizând şi SUA, vor impune nu doar concretizarea unei reacţii, de tip militar, versus ISIS, ci şi o adaptare foarte rapidă la imprevizibila derulare a evenimentelor din Ucraina.

Acolo unde, nici pe departe, nu este vorba de un nou conflict îngheţat, ci de o regrupare a forţelor pentru (primă)vara care va aduce şi temperaturi geopolitice pe măsura dezideratului preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, de a reface imperiul sovietic, prin agresiune şi şantaj, în ultimii doi ani ai mandatului preşedintelui SUA, Barack Obama.

Ash Carter, cu tot sprijinul de care pare că se bucură la nivelul Congresului SUA, va avea o altă agendă, decât aceea pe care i-au fixat-o cei ce vor să fie beneficiarii calităţilor sale organizatorice. 

Noile priorităţi vor fi fixate atât de repetatele succese ale ISIS, de a sfida şi intimida lumea civilizată, cât şi de previzibilele revigorări, în această (primă)vară, a forţei expediţionare ruse, momentan aflată în perioada de reflecţie... 

Aşa că inclusiv nominalizările noului şef al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, cât şi a celor care vor comanda forţele terestre, aeriene, navale şi corpul infanteriei marine vor fi firesc influenţate de evoluţiile din teatrele de război.

Acolo unde ISIS îşi bate joc de autorităţile libiene, irakiene, siriene şi egiptene, sau unde puterea de la Moscova hăcuieşte, umileşte şi supune foste teritorii sovietice, în numele luptei cu nazişti inventaţi în anul 2015. 

Cu toate vizitele, la diferite nivele diplomatice, cu excepţia statelor baltice, Poloniei şi României care simt şi în februarie crivăţul care vine de la Est, Uniunea Europeană nu are o voinţă unitară decât la nivelul sancţiunilor economice, cu efecte semnalabile în Rusia lui Putin, dar departe de a reîntoarce Ursul în bârlogul din Kremlin.

Cu toată îngrijorarea provocată de atentatele teroriste din Franţa, cu excepţia Italiei, ce ar putea trimite o forţă expediţionară în Libia, şi a Marii Britanii, care susţine aerian misiunile avioanelor de vânătoare şi bombardament ale SUA, contra obiectivelor Califatului Islamic, restul statelor occidentale mai speră în neatingerea metropolelor europene de flagelul extremist islamic. 

Tristă iluzie. 

Garanţia menţinerii ISIS, ca o entitate geopolitică de temut, în anul 2015, este refuzul trimiterii unei forţe terestre masive contra luptătorilor barbari, de sorginte islamică. 

Mizarea pe formaţiunile militare kurde a fost valabilă doar pentru zona controlată iniţial de kurzii irakieni autonomi. 

Iar anunţul unei viitoare ofensive majore a armatei irakiene, contra ISIS, este la fel de credibil precum convertirea Papei la Islam. 

Garanţia revenirii la confruntarea armată în Ucraina este teatrul ieftin jucat de paparudele autointitulate conducători ai republicilor marionetă, din Donbassul răvăşit, depopulat, distrus de războiul care a generat aproape 6.000 de victime. 

Iluzia că Egiptul, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Bahrain vor forma o alianţă eficienţă contra ISIS rămâne un enunţ jurnalistic britanic şi nimic mai mult. 

Iluzia că armistiţiul obţinut la Minsk va avea şi alte efecte pozitive ţine de capacitatea diplomaţiei ruse de a păcăli cabinete care preferă proverbul românesc, să se facă frate cu Ivan Turbincă, până trec puntea din ţinutul ucrainean al morţii, în cel dezirabil al păcii. 

Scriam de kurzi? Au refuzat sprijinul luptătorilor străini. Semn că îşi vor apăra propriul teritoriu şi nimic mai mult. 

Scriam de Rusia? Tocmai a anunţat celebra platformă mediatică ofensivă, Sputnik, că Rusia va rămâne cel mai mare exportator din lume de energie primară şi al doilea mare producător de ţiţei şi gaze naturale, cu exporturi nete de 712 milioane de tone echivalente în petrol şi producţia totală de ţiţei şi gaze de 1236 de milioane similare, până în 2035. 

Asta ca să se bucure şi cei care aplaudau pe Tătucul Eurasiei primit cu evlavie la Budapesta şi să cadă pe gânduri cei care se îndoiau de forţa Federaţiei Ruse. 

Senatorul John McCain prelua, acum o oră, pe Twitter gânduri ale lui Lindsey Graham, precum caracterizarea lui Obama ca şef al echivocurilor politice, când SUA are nevoie de un comandant al forţelor sale armate. 

Tot Graham afirma că ISIL este o ameninţare la adresa patriei americane, dar încă preşedintele Obama se comportă ca şi cum ISIS este problema altcuiva. 

Şi ca tacâmul lumii complexe, în care trăim, să fie complet, preşedintele Vladimir Putin a declarat că Moscova este optimistă în privinţa armistiţiului convenit la Minsk.

Unul dintre motive fiind că oricâte arme ar primi militarii ucraineni, aceştia nu vor dori să fie parte a conflictului din Donbass! 

Deci? Rusia rămâne cu Crimeea, cu Donbass şi vom mai vedea cu ce!

Pax vobiscum. Vorba vine...

Despre ce cred conaţionali avizaţi, cu privire la DRAMA UCRAINEI şi SOARTA STATULUI ISLAMIC, am discutat, în cadrul emisiunii VALORI EUROATLANTICE, difuzată de postul 6TV, cu generalul (r.) dr. Virgil Bălăceanu, din Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, cu Marius Văcărelu, specialist în geopolitică şi cu Constantin Corneanu – preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu”. Dialogul integral fiind vizionabil, numai dacă doriţi, în imaginile video postate mai sus.