În săptămâna care se încheie a avut loc, în sistem videoconferinţă, reuniunea miniştrilor de externe ai statelor membre ale NATO, urmând ca nu peste mult timp să fie aceea a miniştrilor apărării. De altfel, dacă este să luăm în calcul măsurile concrete luate de cei ce conduc ministerele armatelor aliate, câţiva s-au remarcat în mod aparte. 

Cel britanic pentru desemnarea a 20.000 de militari meniţi a sprijini acţiunile de limitare a efectelor pandemiei. Omologul de la Bucureşti, care a stabilit 10.000 de militari apţi să sprijine autorităţile implicate în menţinerea restricţiilor specifice stării de urgenţă. În egală măsură, ministrul spaniol al apărării, pentru implicarea armatei în patrulări, restabilirea ordinii în azilele de bătrâni şi pregătirea spaţiilor pentru tratarea celor infectaţi de coronavirus. 

Merită remarcat şi ministrul francez al apărării care a rechemat militari de elită, din Legiunea Franceză pentru a întări, prin patrulări cu armamentul din dotare, restricţiile impuse cetăţenilor francezi. Bilă albă merită şi ministrul german al apărării, care a dispus efectuarea de transporturi aeriene pentru aducerea în spitalele Bundeswehr-ului a multor bolnavi de coronavirus din Franţa şi Italia. 

Implicit ministrul italian al apărării a găsit formula de a sprijini, la cererea autorităţilor locale, menţinerea autoizolării cetăţenilor în localităţile anterior obişnuite cu o dinamică aparte pe străzi. Listei acesteia i se alătură ministrul polonez al apărării, primul care a dispus închiderea, la graniţele ţării sale, a tuturor căilor de acces rutiere, în Polonia, cu sprijinul geniştilor militari. 

A mai fost, în săptămâna trecută, lecţia de învăţat dată de suverana de la Londra, care a oferit o pildă de alocuţiune, la nivel înalt, scurtă, clară, ilustrată cu imagini adecvate, credibile. Un discurs de numai patru minute şi câteva secunde, dar care a mers la inimile multor pământeni, nu doar la cetăţenii britanici. A te adresa naţiunii la momentul de încercare este una, a abuza de acest exerciţiu de comunicare publică este cu totul altceva. 

A mai fost şi surpriza – devoalată tot de presa britanică – conform căreia miniştrii cabinetului de lângă Tamisa nu mai neagă teoria conform căreia coronavirusul s-a scurs dintr-un laborator chinez, după ce personalul de acolo ar fi fost stropit cu sânge de animal. 

Şi ca tacâmul să fie complet, generalul chirurg american al SUA, Jerome Adams, a avertizat duminică, pe fondul pandemiei coronavirusului, că săptămâna aceasta va fi „cea mai grea şi cea mai tristă” din „viaţa majorităţii americanilor”. 

De altfel, generalul american, în rezervă, Stanley McChrystal scria în urmă cu o săptămână:

Acordă încredere, dar verifică” - acesta a fost principiul după care m-am ghidat pe timpul carierei mele militare. Lucrul de la distanţă necesită crearea de noi mijloace de verificare a dvs. şi a echipei dvs., pentru a vă îndeplini obiectivele. Generaţi aceste discuţii mai devreme, decât mai târziu.

O discuţie complexă, onestă, mai târziu, va fi necesară pentru a se vedea evoluţia/involuţia demografică din primele trei luni ale acestui an, comparativ cu cele din 2018 şi 2019, inclusiv la capitolul decese, deoarece o statistică europeană a indicat nedepăşirea cifrelor anterioare, chiar şi în Italia.

Apoi s-a invocat, chiar şi la nivelul reuniunii de la NATO, aspectul dezinformării, generată dintr-o anumită parte a Europei, dar chiar în urmă cu o zi, un ziar israelian semnala diferenţa dintre numărul de de decese reale, de pildă în Italia şi cele anunţate oficial, tot acolo.

Nota de plată publică, pentru unii şefi de state şi de guverne se va vedea la următoarele alegeri, pentru că defetismul, isteria publică şi incapacitatea de a stopa imprevizibilul, întotdeauna au fost plătite în istorie. Cu vârf şi îndesat.

Generalul (r.) dr. Adriean Pârlog, ex-diplomat militar, unul dintre cei mai buni analişti de inteligenţa căruia a beneficiat Direcţia Informaţii Militare:

NATO NU RENUNŢĂ, SUB NICIO FORMĂ, LA MISIUNEA SA DEFENSIVĂ

„* Dacă în cazul Federaţiei Ruse identificăm elemente de relativă superioritate, în abordarea subiectului, urmarea faptului că au un număr aparent redus de victime şi îmbolnăviri generate de coronavirus, nu acelaşi lucru observăm la China, ţară de unde a pornit această pandemie. Autorităţile de la Beijing au trecut la o contraofensivă imagologică, informaţională, căutând să absolve statul chinez de responsabilitatea apariţiei pandemiei în zona Wuhan.

* Maniera în care statele nordice, din Europa, au răspuns până acum provocării de natură epidemiologică, este mai degrabă rodul unei şcoli de gândire în contracararea unor evenimente de natură biologică, precum actuala pandmie.

* Totuşi suntem o ţară mare, cel puţin din punctul de vedere al numărului de locuitori. Comparativ cu noi – pe plan demografic - este Olanda, o altă ţară nordică, care se apropie cu viteză de ...zid. Au şi olandezii foarte multe victime înregistrate zilnic, ceea ce este de natură să îngrijoreze, pe cei interesaţi de evoluţia pandemiei, în legătură cu conduita mai permisivă vizând distanţarea socială pe care şcoala sud-europeană o cere.

* Dacă discutăm de Uniunea Europeană, ca entitate unitară, are foarte multă logică afirmaţia că a fost luată prin surprindere de pandemia cu coronavirus. A surprins UE mai ales viteza de propagare a virusului în Italia şi a surprins de asemenea impetuozitatea solicitării de ajutor, emisă de autorităţile de la Roma.

* În acest moment, când Statele Unite sunt în faţa unei provocări de tip criză sanitară majoră, cum nu a avut de foarte multe decenii, vedem cât de important este un buget care să îţi permită iniţiative în domeniul prezervării securităţii naţionale.

* Nu mă pot abţine să nu fac o remarcă. Vechea animozitate americano-venezueleană a primit un semnal de oportunitate a încercării de îndepărtare de la putere a preşedintelui Nicolás Maduro Moros, acum, odată cu anunţul unei mişcări absolut surprinzătoare, pe care cel mai mare operator al industriei petrolifere ruse l-a făcut în Venezuela.

* Cel mai important lucru decis la reuniunea miniştrilor de externe ai NATO este angajarea în operaţiunea contra pandemiei a Comandantului Suprem al Forţelor Aliate din Europa/SACEUR, generalul american Tod Daniel Wolters, care practic pune întregul sistem de structuri aliate în poziţia de a sprijini eforturile naţionale contra coronavirus.

* Este pentru prima oară când şi NATO îşi propune să răspundă în oglindă, atunci când este vorba de structurile sale militare, la un concept pe care iniţial l-au folosit alţii.

* NATO nu renunţă, sub nicio formă, la sarcina fundamentală, aceea a contracarării eventualelor tentative de recrudescenţă a terorismului, ceea ce transmite un semnal de forţă, dinspre Bruxelles, către cei tentaţi să exploateze această perioadă pentru a degenera dezechilibre regionale, cu repercusiuni globale.

* La ultima reuniune a Consiliului European, de la finele lunii martie a surprins un punct de vedere exprimat de preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, care afirma că Uniunea Europeană dacă nu va ieşi învingătoare din lupta cu coronavirusul, probabil că va muri ea.

* La nivelul NATO există problema procentului de 2% pentru bugetul apărării, pe care numai şapte ţări aliate au reuşit până acum, din momentul lansării propunerii de către Donald Trump, să atingă acest prag. La sfârşitul anului 2020 vom avea un număr de ţări mai mare decât 7 sau vom avea supriza să constatăm că vor fi mai puţine ţări care îşi vor menţine angajamentele deja asumate?

* Principalul argument calitativ, pe care reprezentantul Italiei la UE l-a avut atunci când a constatat, cu amărăciune, faptul că Uniunea Europeană nu a răspuns pozitiv, nici nu a respins solicitarea de ajutor pentru victimele din zona Lombardia a fost legat practic de numărul de paturi, pentru terapie intensivă pe care îl avea statul italian la momentul respectiv. Italia avea parcă 2,3 paturi de terapie intensivă la o mie de locuitori, în timp ce Germania avea peste 6,3. În condiţiile acestea, Germania nu a răspuns. Ba mai mult, acum constatăm că Germania a reuşit performanţa să crească numărul total de paturi de terapie intensivă pentru nevoi naţionale la aproximativ 50.000! Această abordare, pur naţională, pur focusată pe nevoile de asigurare a asistenţei medicale în interiorul graniţelor Germaniei pune în evidenţă dezechilibrul major existent la nivel european.

* Se repune practic în discuţie momentul 2009, Tratatul de la Lisabona. Poate să fie fezabilă perspectiva unei Federaţii Europene? Da sau nu? În aceste zile, mai degrabă această perspectivă s-a îndepărtat.”

NIMESLegiunea străină a difuzat imagini cu militari din Regimentul 1 de Recunoaştere, care au fost dislocaţi la Nîmes, unde patrulează, cu armamentul din dotare la vedere, în centrul oraşului şi în jurul spitalului, ca parte a Operaţiunii Rezilienţă.

________

Dr. Răzvan Munteanu, preşedintele Camerei de Excelenţă în Afaceri Internaţionale 

FOTO R.M.

ESTE NEVOIE DE NATO ÎN GESTIONAREA SITUAŢIEI DE CRIZĂ PRODUSĂ DE CORONAVIRUS

„* Fenomenul Fake News s-a diversificat, a devenit din ce în ce mai complex, asistăm la implicarea inteligenţei artificiale în propagarea ştirilor false. Motiv pentru care, într-adevăr, această pandemie a generat şi provocări de acest tip cauzate de state care doresc destabilizarea NATO, aşa cum este cazul unor politici duse chiar de Federaţia Rusă privind dezinformarea, manipularea opiniei publice, din spaţiul comunităţii aliaţilor, în ansamblul său.

* NATO trebuie să gândească politici foarte bune de promovare a gândirii critice în societăţile statelor membre şi nu numai, de dezvoltare a capacităţii de analiză nu doar la nivelul decidenţilor politici, dar şi în mediul universitar şi cel jurnalistic.

* Dacă ne uităm în anumite areale, inclusiv în mediul public din ţara noastră, observăm cât de uşor se propagă informaţii precum sugestia că România ar fi o colonie occidentală, fără a vorbi de analize concrete, de ordin economic sau politic, de a vedea investiţiile sau modul în care România a evoluat după aderarea sa la NATO şi la UE, până în prezent.

Dr. Răzvan Munteanu: Informaţiile specifice fenomenului de Fake News necesită un răspuns ferm din partea ţărilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, aceste ştiri false fiind o componentă a războiului hibrid.

__________

* Experţii în fake checking, care monitorizează toate aceste elemente de dezinformare au putut chiar să facă analize extrem de pertinente, în care arată că atât campaniile, cât şi strategiile de Fake News, sunt foarte bine adaptate la specificul fiecărei ţări în parte.

EVOLUŢIAEvoluţia pandemiei, la 5 aprilie 2020, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

_______

* Principalul sfat pe care l-aş da celor care urmăresc problematica pandemiei cu coronavirus ar fi să se concentreze asupra surselor oficiale, care fie provin din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, guvern, parlament, cât şi de la marile ziare, care s-au validat prin analizele obiective scrise de-a lungul timpului.

* Informaţiile, pentru a fi cât mai corecte trebuie să fie încrucişate, adică să nu fie folosită o singură sursă de informare. Pe de altă parte trebuie să înţelegem că, din nefericire, această pandemie generează o competiţie a presei, a televiziunilor în special, de a ţine cât mai mulţi oameni captivi în faţa micului ecran.

* Este nevoie de prezenţa NATO în gestionarea situaţiei de criză provocată de coronavirus, mai ales că unele state nu au capacitatea de a soluţiona rapid problemele pe care le au datorate pandemiei.

* Speranţa şi încrederea pentru cetăţenii statelor europene nu pot veni decât din partea guvernelor care au în gestionare această situaţie. NATO şi UE au gestionat destul de bine situaţia, până în momentul de faţă.

* Una din provocările generate de actuala pandemie este ascensiunea unor sentimente naţionaliste şi a populismului. În această eră a globalizării, niciun stat nu poate să supravieţuiască singur, fără aliaţii săi, fără sprijinul unor ţări care au capacitate tehnologică, informaţională.”

Dr. Alexandru Georgescu, Fundaţia EURISC: 

NU A EXISTAT NICIODATĂ UN PROCES PRIN CARE GREIERELE LATIN SĂ DEVINĂ O FURNICĂ TEUTONĂ

„* Să nu uităm că Uniunea Europeană face doar ce îi permit statele membre. Nu a existat suficientă voinţă politică pentru a exista mecanisme, la nivelul Uniunii Europene, care să o ajute în vreme de criză. Există un centru de management al crizelor, există un sistem de proiecţie pentru infrastructuri critice, dar care, momentan, nu funcţionează şi în zona infrastructurilor de sănătate, chiar dacă există prevederi legislative.

* Ideea de scindare a nordului european de sudul Europei este o retorică politică, pentru că nu a existat de fapt nicio uniune între Nord şi Sud, cu adevărat, inclusiv în cadrul zonei euro.

* Nu a existat niciodată un proces prin care greierele latin să devină o furnică teutonă. Deşi Germania asta spera, când a fost de acord cu crearea zonei euro, chiar dacă prima interesul economic.

* Vedem că această „cămăşă de forţă” a zonei euro de fapt a dus la scăderea competitivităţii în regiunile periferice limitrofe.

* Divergenţele existente la nivelul elitelor, dar şi la nivelul populaţiilor din UE face ca poziţia lui Ursula Gertrud von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene să fie dificilă, pentru că nu mai este un politician german, ci unul european. Şi trebuie să se comporte ca atare, mai ales în cadrul comisiei sale geopolitice. Care trebuia să fie o altfel de comisie decât cele pe care le-am avut până acum, deci să pună bazele capacităţii UE de a acţiona unitar, mai ales în probleme de natură geopolitică, care îi vizează pe toţi.

* În astfel de perioade de criză, primul lucru care moare este nuanţarea. Şi există tendinţa de a avea afirmaţii dure, de tipul EUROPA NU AJUTĂ. Sau NU EXISTĂ SOLIDARITATE ÎNTRE ŢĂRI. Dimpotrivă! A existat foarte multă solidaritate, între ţări, dar nu a existat o solidaritate suficientă şi nici nu ştiu dacă vreo ţară şi-ar fi permis să aibă gesturi de solidaritate pe care nu a fost în stare să le aibă cu cetăţenii proprii.

* Ce s-a schimbat în Europa este ierarhia morală. Ideea conform căreia ţările nordice, tocmai pentru că au avut  o responsabilitate fiscală ar avea un ascendent moral asupra ţărilor europene - care trebuie să privească spre acestea ca la un lider moral de drept. Dar realitatea interacţiunilor din vreme de criză şi propaganda forţelor eurosceptice duce la o reconsiderare a poziţiei lor.

* Criza are tendinţa de a face imposibilul posibil. China a fost aspru criticată pentru măsurile de carantină aplicate în oraşul Wuhan şi doar câteva săptămâni mai târziu au început şi ţările europene să aplice aceleaşi măsuri. La fel de draconic. Întrebarea este ce se va întâmpla după ce va trece criza?

* În ce măsură va exista o critică suficientă la nivelul ţărilor vestice? Pentru că, de exemplu, acestea au fost foarte atente în privinţa protestelor din România şi a comportamentului forţelor de ordine, dar unde au fost criticile lor la adresa forţelor de ordine din Franţa?!... 

Greşeala europeană a fost, în primul rând, aceea de a nu acţiona coerent, cea de a se baza pe ambiguităţi în relaţia cu pieţele şi cu actorii economici.

* Zona euro a fost, de la început, o zonă monetară neoptimă şi era predestinată să aibă probleme, iar astfel de probleme au fost de fapt reliefate încă din anii 70, când au apărut primele idei legate de aranjamente monetare europene. Şi s-a spus acelaşi lucru, că în absenţa unei uniuni politice şi a unei uniuni fiscale, nu poţi să ai rezultatele scontate. S-a făcut uniunea monetară în Europa, fără o uniune fiscală şi fără o uniune politică, care să îi dea legitimitate.

* Uniunea Europeană trece din criză în criză, pentru că apelează la soluţii tehnocratice, fără să existe soluţii politice în spate, fără să existe legitimitate politică şi fără să existe un mijloc de a prezenta acest lucru, al sacrificiului comun, în faţa populaţiei.

* Realitatea la nivelul UE nu este dată de lipsa de idei, ci de lipsa voinţei şi capacităţii politice de coordonare pentru reglementarea lor. Soluţii au existat dintotdeauna, soluţii există tot timpul şi în vremuri mai bune tot timpul se întâlnesc liderii şi poartă un dialog despre ce ar mai putea să facă, dar urmările concrete lipsesc.

* NATO, în multe privinţe este o organizaţie mult mai onestă decât U.E., pentru că îşi ştie limitele. Este organizaţia statelor care vizează un aspect major, cel al apărării, în care o anumită parte, a fiecărui stat membru, în general ministerele apărării sunt cele care cooperează, oamenii înţeleg ce se doreşte şi nu există ambiţia de transformare în altceva. Ori Uniunea Europeană mereu lucrează sub povara ambiţiei de a deveni ceva mai... mulţi şi se loveşte de imposibilitatea transformării calitative.

* Iată de ce aş vedea o soluţie mai fezabilă la NATO, unde există leadership-ul american, decât o soluţie la nivel european, unde leadership-ul francez şi cel german sunt de multe ori contestate, ba chiar este contestat Parisul de Berlin şi viceversa.”

Nota bene:

Am primit de la generalul Marian Buciuman, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă si in Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, un comunicat, pe care îl inserez mai jos, nu înainte de a face câteva remarci.

Când perioada actuală de luptă contra coronavirusului se va încheia ar fi o lecţie de învăţat abordarea lucidă a necesităţii înfiinţării Gărzii Naţionale, precum peste Ocean, precum în Polonia, care să menţină capacitatea de acţiune, în folosul naţiunii, a celor ce au purtat uniforma militară şi pot fi utili, în multiple forme, pe timpul unor situaţii imprevizibile, cum este actuala pandemie.

Ideea Gărzii Naţionale – folosită acum, la ordinul preşedintelui Donald Trump, peste Ocean – aparţine generalului Constantin Degeratu, probabil unul dintre cei mai vizionari şefi ai Statului Major al Armatei României, după decembrie 1989, un român care s-a retras în autoizolare – implicit optând pentru silenzio stampa - înainte de a fi declarată starea de urgenţă, pentru că, aidoma multor altor rezervişti, observă inapetenţa unora la un dialog constructiv spre mai binele populaţiei.

Câţi rezervişti utili, în mod real, mai sunt acum este o altă discuţie, dar dacă îi luăm în calcul pe cei încă în putere, probabil că se poate conta, în câteva ore, pe 20.000 de concetăţeni lucizi, responsabili, capabili să ajute autorităţile, în limita însărcinărilor ce li se pot atribui legal, ordonat, iniţial pe baza interacţiunii dintre membrii celei mai mari asociaţii de profesionişti ai armelor, aflaţi acum în rezerva naţiunii.

Nu ştim care va fi următoarea situaţie de criză, imprevizibilă, pentru România şi de aceea propunerea celor care reprezintă asociaţia menţionată ar trebui analizată cu calm, înţelepciune, fără prejudecăţi, deci cu o proiecţie viitoare deloc abramburită.

Preşedinţii, premierii, guvernele, parlamentele vin şi pleacă. Dar instituţiile fundamentele – precum Forţele Armate Române - şi resursele lor umane, comparabile cu cele similare, din alte state membre ale NATO rămân.

COM=