Un document istoric: iată a doua rezoluţie de impeachment împotriva preşedintelui Donald J. Trump

Este un document istoric deoarece ceea ce vedeţi reprodus la finele acestui articol reprezintă, pentru prima oară în istoria instituţiei prezidenţiale din SUA, cea de-a doua rezoluţie de impeachment, introdusă în decursul acelaşi mandat prezidenţial.

Episod istoric profund ruşinos şi degradant pentru prestigiul instituţiei prezidenţiale şi, în orice caz, marcând un pasaj nedorit, pasajul din cărţile de istorie care va consemna cariera şi presataţia lui Donald Trump.

Că Rezoluţia va reuşi sau nu, asta este o altă istorie, dar, în orice caz, ea trimite opiniei publice naţionale şi internaţionale un mesaj de reală urgenţă din partea reprezentanţilor partiudului care a câştigat alegerile şi care, peste doar câteva zile, îl va prezenta pentru investitură pe Joe Biden, cel de-al 46 preşedinte, dar, probabil (chiar din ce în ce mai probabil, într-un efort bipartizan), cu susţinerea unor membri reprezentativi ai Congresului.

De ce urgenţă? De ce maximă urgenţă? Pentru că democraţii (şi nu numai ei) se tem încă de faptul că, supus unei presiuni enorme, Trump - cu comportamentul său coleric - ar putea declanşa cine ştie ce acţiune, lucru care devine mai dificil din momentul în care, orice ar face sau ar declara pentru spaţiul intern sau pentru canalele externe, va fi prezentat drept o intervenţie din partea unui preşedinte aflat sub procedură de impeachment.

Este acuzat de cele mai grave lucruri înscrise în constituţia americană, ca, de altfel, în constituţia oricărei ţări democratice din lume:

1. "Pe deplin intenţionat, a incitat la violenţă împotriva Guvernului Statelor Unite

2. Tot cu deplină intenţie, a făcut afirmaţii care au încurajat şi, în mod predictibil, au dus la iminenta acţiune ilegală de la Capitoliu".

Desigur, citind documentul veţi vedea că acuzaţiile celelalte sunt la fel de grave, extrem de multe, fiecare întrebând posibile pedepse cu închisoare şi interzicerea drepturilor civile. Dar ceea ce mi se pare cumplit de grav este acuzaţia că acţiunile Preşedintelui reprezintă o "violare a jurâmântului constituţional depus" şi că se ridică un semn de întrebare în "capacităţile sale să servească, să protejeze şi să apere Constituţia SUA".

Ceea ce citiţi dvs. acum vor citi, în orele şi zilele următoare, cetăţenii americani şi din ţările aliate SUA în cadrul NATO sau al altor parteneriate internaţionale, textul este deja difuzat la Naţiunile Unite şi a fost transmis tututror marilor cancelarii ale lumii. Este o mărturie a lipsei de încredere în instituţia prezidenţială şi în capacităţile de conducere ale Preşedintelui SUA, Comandant suprem al forţelor armate şi deţinător unic al privilegiului cumplit de a putea declanşa în orice secundă un cataclism nuclear.

Acuzaţiile multiple privesc evenimente publice pe care le cunoaşteţi deja, dar interpretarea se face în nişte termeni care, în acest context de acum, aduc un oarece fior de frică în rândul puterilor aliate care aud cu stupefacţie că congresmeni americani îşi acuză Preşedintele "de a fi ameninţat grav integritatea sistemului democratic interferând în tranziţia paşnică a puterii şi a pus în pericol coordonarea cu guvernul. A trădat astfel încredera pusă în ca Preşedinte".

Mai mult, negru pe alb, în rezoluţie se spune că, prin comportamentul său, "a demonstrat că rămâne o ameninţare la securitatea naţională şi democraţie".

Democraţii speră să supună la vot Rezoluţia miercuri sau joi, asta în cazul în care vicepreşedinte Pence nu va invoca cel de-al 25-lea Amendament în vederea înlocuirii lui Trump din funcţie. În acelai timp, este posibil ca, în cazul în care în Senat va începe procesul necesar în caz de impeachment, el se poate prelugi în mod legal şi după data investiturii noului preşedinte, pe 20 ianuarie.

Începând din acest moment, fără limite, sunt deschide portalurile prezidenţiale ale unui scandal care, datorită mizei, cu siguranţă va depăşi tot ce am văzut până acum nu numai în istoria SUA, ci şi la nivelul spaţiului lumii democratice. Şi asta poate fi extrem de periculos deoarece, în anumite combinaţii de evenimente, ar putea dărâma edificii şi servi altor experienţe în aceeaşi direcţie. Deocamdată, chiar mă gândesc cu teamă la conţinutul şi tonul intervenţiilor în dezbaterea care va urma şi la efectele lor ca elemente mobilizatoare ale unor tensiuni sociale.