De la bătălii simbolice, cine plăteşte cazarea nord-coreenilor, supuşi sancţionilor globale, până la ambiţii şi lipsa de încredere a părţilor, toate afectează această perspectivă care stârneşte în Singapore temeri majore de Securitate legate de prezenţa celor doi lideri de stat.

Vizita intempestivă de vineri, 2 iunie, pentru prima oară după 18 ani, a unui lider al Coreei de Nord la Casa Albă, atunci când Kim Yong Chol, fostul şef al serviciilor de informaţii nord-coreene a fost primit timp de 90 de minute de către Donald Trump, arată interesul şi substanţa viitoarelor negocieri şi a elementelor din spatele uşilor închise. Supărările, întoarcerile pe călcâie ale lui Trump, ridicarea tonului şi ameninţările de anulare a vizitei, apoi reluarea Twitter-ului sub auspicii mai bune, toate trădează mersul negocierilor în spatele uşilor închise şi ameninţările credibile sau descurajarea produsă la nivel public de către preşedintele SUA decis să-şi atingă scopul.

În final, din elementele discutate, putem să decriptăm conţinutul doar după gesturile şi schimbările publice produse, sau prin teme scăpate publicului, pentru a alimenta titlurile din ziare şi a creşte aşteptarea pentru summit. Astfel, cel mai interesant armament, asupra căruia pare să se fi convenit, este cel al consumerismului şi globalizării, respectiv acceptarea şi dezvoltarea francizei McDonald’s în Coreea de Nord. Despre impactul unui asemenea pas e greu de spus pentru moment, dar privind evoluţiile din alte state, putem să identificăm imediat schimbările profunde în societatea nord-coreeană ce vor interveni, ca urmare al deschiderii lanţului de fast food-uri, pe termen mediu, ca şi motivaţiile lui Kim Jong Un pentru a face un asemenea pas, care vorbeşte despre deschidere şi integrare în lumea internaţională la modul cel mai vizibil pentru vizitatori şi pentru nord-coreeni.

Pe de altă parte, cerinţele şi mişcările la nivelul leadership-ului militar nord-coreean arată că elementele negociate sunt şi mai importante, şi mai profunde, şi mai vizibile, şi că ele acoperă paliere importante şi de mare impact în perspectivă. Cele trei principale personalităţi ale conducerii militare înlocuite cu apropiaţi ai lui Kim, inclusiv din propria generaţie, consemnează şi rezultatele bătăliilor interne în establishment-ul nord-coreean, dar şi solicitările de eliminare din prim plan a tuturor avocaţilor programului nuclear şi balistic nord-coreean din armată.


Donald Trump FOTO Getty Images

Atacul lui Trump cu McDonald’s în Coreea de Nord

The Washington Post a publicat cel mai recent argument care a deblocat negocierile americano-nord-coreene, după această adevărată joacă de-a v-aţi ascunselea între Preşedintele Donald Trump şi Kim Jong un – ne vedem, ba nu ne vedem, ba să vedem dacă avem succes, ba parcă ne-am vedea, ba din nou mai stăm şi vedem dacă ne mai întâlnim. În fapt, toată această manifestare orală arată cursul negocierilor şi diferitele presiuni exercitate în paralel cu negocierile. Argumentul şi arma supremă este McDonald’s.

Donald Trump nu-şi permite să meargă la întâlnire să iasă fără un acord sau măcar o declaraţia fermă, asumată, privind denuclearizarea Coreei de Nord. Mai ales că pe la Phenian s-a insinuat între timp şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, iar preşedintele Putin a anunţat că şi el se va întâlni cu Kim Jong un, după ce Rusia a fost lăsată în afara acestui dosar ce implică SUA, China şi Coreea de Sud. Ori tocmai ingerinţa de dată recentă a Rusiei ar putea să fie o cheie în acest tangaj al respingerii întâlnirii, care părea compromisă la un moment dat.

Într-adevăr, geloasă pe absenţa sa cvasi-deplină de la aceste negocieri, Rusia a încercat probabil nişte bune oficii şi, respectiv, să-şi creeze un avantaj dând nişte argumente şi încercând nuanţarea poziţiilor Coreei de Nord, fapt ce a deranjat profund Casa Albă prin depărtarea de propunerile şi aşteptările americane în negocieri. Donald Trump a ridicat tonul, a anunţat cu anularea negocierilor, Phenianul a făcut pasul înapoi, iar Rusia şi-a pierdut oportunitatea de a se insinua şi ea, cumva, pe un colţ, la masa negocierilor, urmând să valorifice un avantaj strategic şi pentru orgoliul lui Putin. Nu a fost să fie.

Este McDonald’s un instrument de democratizare, promovare a capitalismului şi instalare a globalizării care ar putea avea un impact relevant asupra viitorului societăţii nord-coreene?

Pentru a debloca negocierile, marele argument pare să fi fost, de această dată, deschiderea la Phenian şi în întreaga Coree de Nord a francizei de fast food-uri McDonald’s. O propunere care, probabil, s-a aflat în pachetul american, dar care a fost respins, pentru a putea fi respins, dar care a fost considerat mai puţin delicat şi distrugător pentru regimul nord-coreean al lui Kim decât orice alt pas spre deschidere sau liberalizare a regimului ce ar fi fost cerut.

O fi chiar aşa? Este McDonald’s un instrument de democratizare, promovare a capitalismului şi instalare a globalizării care ar putea avea un impact relevant asupra viitorului societăţii nord-coreene? A ales corect Kim Jong un răul cel mai mic sau a greşit fundamental, introducând în societatea sa germenii deschiderii sale şi distrugerii dictaturii sale absolute?

Kim pare un împătimit de junk food. Probabil când s-a aflat la studii în Elveţia, sub un nume de acoperire, a jinduit la McDonald’s şi a apreciat mâncare de acolo. De altfel, postura sa fizică actuală pare să îndreptăţească o asemenea ipoteză. Pare un gurmand, un personaj înclinat spre toate deliciile vieţii. Şi ar da şi o marcă de distincţie, culoare şi atractivitate pentru clasa de top din Coreea de Nord, oferindu-le, cum a fost şi prin China şi Rusia la deschiderea lanţului de fast-food-uri, un punct de atracţie şi marcă a notabilităţii locale, alta decât ternul şi griul actual.

Pe de altă parte, trebuie spus clar că reţeaua McDonald’s funcţionează bine, mersi în toate statele şi mai dictatoriale, şi mai autoritare, şi existenţa reţelei pe teritoriul a două state nu le-a oprit în a se confrunta atunci când au avut ceva de disputat. Însă e adevărat că e vorba despre o marcă puternică a soft-power-ului american, un punct de atracţie şi influenţă cu capacitate enormă de transformare a mentalităţii.

Intrarea într-un curs de distribuţie şi producţie a unor produse alimentare cu carne este o schimbare majoră în regimul din Coreea de Nord. Primirea unui gigant al globalizării, pe care-l poţi găsi peste tot în lume, e o altă marcă a integrării în economia globală şi de atragere în economia de piaţă. Aici e şi piatra de temelie, atunci când, prin extindere la întreaga piaţă, McDonald’s ar deveni un mare angajator bazat pe profit şi ar antrena investitori locali care ar intra în spaţiul unei clase locale de mijloc, de proprietari, fără a mai vorbi despre situaţia lucrătorilor în cadrul companiei, implicaţi în varianta corporatistă cea mai de jos, dar cu salarii mulţumitoare, ca şi celelalte companii, fie ele şi de stat, care vor livra ingredientele pentru gigantul global.

Şi cum McDonald’s face profituri peste tot în lume, modelul acesta de business poate crea probleme majore, în timp, regimului nord-coreean şi, da, îl poate schimba şi transforma pas cu pas. E o primă breşă în zidurile care înconjoară regimul de la Phenian şi care blochează orizontul cetăţenilor nord-coreeni în a vedea lumea de dincolo de propria existenţă de zi cu zi. Şi chiar dacă nu înseamnă neapărat o revoluţie, chiar şi o înclinaţie spre un regim de tip chinez este un pas uriaş înainte pentru societatea nord-coreeană în direcţia deschiderii, libertăţii, economiei de piaţă şi, de ce nu, în final, a unei forme minimale de democraţie.


FOTO AFP

Sacrificii ritualice: conducerea armatei nord-coreene, eliminată pentru întâlnirea cu Donald Trump

Întâlnirea de marţea viitoare, 12 iunie din Singapore, dintre preşedintele american Donald Trump şi preşedintele nord-coreean Kim Jong un, a determinat o adevărată revoluţie la nivelul conducerii militare a Coreei de Nord. După vizita la Casa Albă a fostului şef al spionajului nord-coreean, Kim Yong Chol, care a durat o oră şi jumătate, continuă semnele de bunăvoinţă date de Phenian pentru ca întâlnirea din Singapore să aibă loc şi să fie de succes.

În cadrul primirii de vineri de la Casa Albă au avut loc două premiere. Pe prima am văzut-o luni, când liderii Armatei nord-coreene au fost eliberaţi din funcţii şi înlocuiţi de Kim Jong un, aparent la solicitarea părţii americane. Kim a schimbat vechea gardă reprezentată de Şeful Apărării, Pak Yong Sik, 68 de ani cu No Kwang Chol, în timp ce şeful Armatei Populare Coreene, Ri Myong Su, 81 de ani, a fost înlocuit cu adjunctul său, Ri Yong Gil. Şeful biroului politic al Armatei Populare Coreene, Kim Jong Gak, 77 de ani, a fost înlocuit vineri şi confirmarea a venit tot luni, cu generalul de armată Kim Su Gil. Toţi cei noi numiţi sunt apropiaţi ai liderului nord-coreean, din noua generaţie.

Interesantă e şi motivaţia înlocuirii, care merge de la nevoia de a înlătura pe cei care se opun întâlnirii lui Kim cu Trump până la solicitarea expresă a SUA de schimbare din funcţii a celor care au gestionat şi apărat programul nuclear şi dezvoltarea capabilităţilor balistice din armata nord-coreeană, ameninţând teritoriul American şi aliat. În alte surse mediatice apare evaluarea că Kim Jong un a profitat de moment pentru a lua sub comanda sa Armata, după primul control făcut asupra finanţelor şi cheltuielilor acesteia după 20 de ani.

Armata nord-coreeană, la nivelul său suprem de conducere, este responsabilă de achiziţii militare şi de activitatea de tutelare pentru o serie de întreprinderi de vârf ale Coreei de Nord. Astfel, prin mişcarea făcută la nivelul Armatei, se prezumă că s-ar elimina orice perspectivă de atentat liderului Kim Jong un, ce ar fi putut veni din partea armatei, a fost preluat controlul personal şi al partidului pe organismul militar, în timp ce o altă motivaţie vehiculată ţine de perspectiva colaborării economice cu Coreea de Sud şi SUA a unor întreprinderi nord-coreene, iar Kim s-ar fi asigurat că le controlează pe deplin prin oamenii săi de încredere.

A doua premieră, rezultată în cadrul întâlnirii la cel mai înalt nivel a unui responsabil nord-coreean în SUA după 18 ani a fost faptul că Donald Trump şi-a nuanţat aşteptările faţă de summitul din Singapore. Dacă în formula originală el susţinea că nu va face deplasarea şi nu va avea întâlnirea dacă nu se semnează un act important sau măcar Kim Jong un nu subliniază retragerea Coreei de Nord din epoca atomică, după întâlnire, Preşedintele Donald Trump a semnalizat că ar fi dispus să participe la acest proces, care ar putea merge mai repede sau mai încet, în funcţie de doleanţele părţii nord-coreene, cu scopul de a atinge ţinta de a denucleariza peninsula coreeană.

Secretarul Departamentului Apărării al SUA, James Mattis, a anunţat că nu vor fi ridicate sancţiunile, nici limitate presiunile militare atât timp cât un acord verificabil nu va fi atins iar prevederile din acel acord nu au fost transpuse în realitate. Pentagonul va continua prezenţa militară la nivelul existent şi va staţiona trupe în continuare, în timp ce exerciţiile cu Coreea de Sud şi alţi aliaţi vor continua potrivit planificărilor existente.

Aceste mişcări la nivelul conducerii militare nord-coreene, ca şi precedentele schimbărilor în armată, precum şi alţi paşi ce vor urma în săptămâna viitoare, arată foarte clar faptul că există o dorinţă majoră a Phenianului pentru a avea întâlnirea de la Singapore şi a declanşa negocieri serioase cu SUA.

Pe de altă parte, summitul din Singapore nu are cum să se desfăşoare fără un rezultat palpabil şi de impact, măcar de imagine pentru cei doi lideri. Din sursele interne dezvăluite de diferitele instituţii mass-media americane şi sud-coreene, cel mai probabil este că măcar anunţul încheierii formale a Războiului din Coreea va fi făcut. E vorba despre unul dintre cele mai lungi conflicte din istorie, cu partea sa caldă desfăşurată între 25 iunie 1950 şi 27 iulie 1953, când a fost semnat un armistiţiu. Însă războiul Coreei nu a avut un acord de pace sau măcar o notificare formală de încheiere a conflictului care durează, din punct de vedere juridic, şi astăzi, cele două Corei fiind despărţite de cea mai militarizată zonă a globului cu cei mai mulţi soldaţi şi arme convenţionale, de-a lungul paralelei 38 ce separă cele două Corei.

Războiul între Coreea de Sud şi Coreea de Nord a antrenat atunci SUA şi China, iar celebritatea sa vine din faptul că generalul MacArthur a propus atunci conducerii politice americane utilizarea bombei atomice pentru a încheia rapid războiul. De asemenea, este unul care a beneficiat de o Rezoluţie a Consiliului de Securitate pentru intervenţia internaţională, prin boicotul Uniunii Sovietice faţă de continuitatea reprezentării în Consiliul de Securitate a Chinei naţionaliste, refugiată în Taiwan, şi nu a Chinei comuniste, tocmai instalată la Beijing, fapt care a dus la inexistenţa unui veto pentru această intervenţie.

Aceste mişcări la nivelul conducerii militare nord-coreene, ca şi precedentele schimbărilor în armată, precum şi alţi paşi ce vor urma în săptămâna viitoare, arată foarte clar faptul că există o dorinţă majoră a Phenianului pentru a avea întâlnirea de la Singapore şi a declanşa negocieri serioase cu SUA. Este o dovadă a epuizării resurselor interne pentru susţinerea statului, în ciuda reacţiilor dure şi eliminării rivalilor în modul cel mai dur posibil de către Kim Jong un - inclusiv proprii membri de familie, precum unchiul său executat în 2013 prin legarea de tun şi detonarea încărcăturii - dar şi a dorinţei de a câştiga legitimitate şi de a fi acceptat în comunitatea internaţională. Nu e vorba doar de nevoia de a-şi hrăni şi mulţumi propriul popor, ci şi despre propriile aspiraţii, pur umane, privind primirea de onoruri şi acumularea de resurse personale şi ale familiei.