Decizie e luată sub presiunea unei situaţii de extremă urgenţă şi care care demonstrează gravitatea situaţiei sanitare din SUA, acolo unde pandemia COVID-19 a cauzat deja peste 42.000 de decese, acum înregistrându-se 774.000 de cazuri de persoane infectate din cele 2,5 milioane înregistrate acum în lume.

Spania urmează în această statistică a dezastrului cu 200.210 cazuri, iar China este suspectată de a avea cu mult mai multe cazuri decât raportul său oficial. Peste 22 de milioane de americani şi-au pierdut locurile de muncă, urmare directă a efectelor economice ale pandemiei.

(În contextul atacului venit din partea Inamicului Invizibil, precum şi din nevoia de a apăra locurile de muncă ale Marilor Muncitori Americani, voi semna un Ordin Executiv pentru suspendarea temporară a imigraţiei în SUA)

O măsură care vine în continuarea operaţiunii de limitare a intrării străinilor pe sol american pe care Trump a iniţiat-o la jumătatea lunii ianuarie, în momentul în care a limitat deplasările cetăţenilor chinezi, după care,la jumătatea lunii martie, a interzis călătoriile între SUA şi cea mai mare parte a ţărilor europene. De data asta, va fi o suspendare temporară a întregului proces de imigraţie şi Trump nu a precizat un lucru esenţia, adică ce înseamnă „temporar“. Este foarte posibil să fie doar pe durata recuperării econonice care, la un moment dat, va fi iniţiată şi în SUA, evident după ce se va fi trecut de vârful pandemiei, ceea ce nu este cazul deocamdată. Care vor fi criteriile după care se va lua măsura retragerii acestui Ordin Executiv dacă el nu va fi contestat în faţa justiţiei aşa cum a fost Ordinul Executiv din 2017 prin care Trump a interzis intrarea temporară pe teritoriul american a cetăţenilor veniţi din şase state musulmane, judecătorul federal de district Derrick Watson afirmând că, în acest caz, „existau probe semnificative şi irefutabile de animozitate religioasă“?

Foarte importante întrebări deoarece, în acest moment, aşa cum afirma Gary Gerstle în lucrarea sa „America îşi întâlneşte imigranţii“, „în termeni absoluţi, numărul de imigranţi din SUA a atins un nivel istoric, aproximativ 35 de milioane de persoane. În termeni relativi, densitatea persoanelor născute în străinătate atinge nivelul maxim înregistrat în decursul precedentelor două valuri migratoare, cel din perioada 1830-1850 şi 1880-1920. În plus, valul actual care a început în anii '60, s-a întins cu mult mai mult decât cele două zone ale ţării (sfertul teritoriului nord-Est şi Coasta de Vest) unde se concentraseră cei mai mulţi imigranţi din perioadele trecute: Florida, Texas, Georgia, Carolina de Nord, Virginia, Arizona şi Colorado se numără acum printre statele care au o populaţie cu foarte mulţi imigranţi. În aceste state şi în întreaga ţară, imigranţii s-au împrăştiat în oraşe secundare şi chiar în localităţi mai mici. Imigranţii actuali constituie grupul de străini cel mai divers care a sosit vreodată în SUA şi sunt primii majoritar non-europeni care vin din America Latină, Caraibe, din estul asiatic şi, într-un procent mai mic, din Africa. În fine, vorbim despre cel mai «ilegal» val de imigranţi în istoria SUA, în sensul că 12 milioane de imigranţi, reprezentând aproximativ 15-25% din populaţia de imigranţi, au intrat în SUA fără paşaport valid, fără viză sau carte de sejur. În aceste circumstanţe, ar fi surprinzător ca americanii născuţi de teritoriul SUA sau în străinătate, să nu-şi pună întrebări asupra prezenţei imigranţilor, asupra perspectivelor pe care le deschide şi a problemelor pe care le implică“ .

Interesantă deschidere, deoarece nu este deloc imposibil ca Trump să fi avut în vedere, dincolo de considerentele imediate, transmiterea unui mesaj direct către electoratul său stabil, destabilizat de consecinţele economice extrem de serioase ale pandemiei şi de apariţia unor acuzaţii foarte dure la adresa modului în care a fost gerată situaţia de către Trump personal, în conflict deschis cu o mare parte a comunităii ştiinţifice naţionale şi cu mulţi dintre factorii de decizie din propria Administraţiei. Drept care, o asemenea decizie de suspendare temporară dar totală a imigraţiei (deocamdată sine die, dar să aşteptăm totuşi formularea finală a Ordinului Executiv) ar putea să pregătească ceea ce se discută de mai mult timp (cu ecouri şi la nivelul conservatorilor europeni), adică o reformă profundă a cadrului legislativ care permite imigraţia. S-ar putea, de ce nu, să redevină imediat actuală nevoia de a separa fluxul de imigranţi în funcţie de pregătire lor şi de cotele care să fie admise de fiecare ţară, atât la modul general, cât şi cu specificaţii sectoriale, în funcţie de cererea venită din partea patronatelor şi cu acordul sindicatelor. Se vorbeşte despre un proiect care să stabilizeze situaţia pe care o vedem acum la nivelul muncii brute, a sezonierilor necalificaţi, s-ar putea crea categorii speciale de încadrare pe perioade limitate, ceea ce nu ar permite şi aducerea familiei cu drept permanent de sejur.

Discuţii de acest gen au mai existat, am auzit vorbindu-se la Bruxelles despre propuneri legislative validând formule mai exhaustive sau, dimpotrivă, limitate la cei cu grad înalt de pregătire. Numai că, de data asta, în spaţiul a doar câteva luni, toţi liderii politici au realizat că nimeni nu este pregătit să înţeleagă cu adevărat cum vor arăta economiile după şocul pandemic şi, mai ales, cum se vor reconfigura pieţele muncii.

În acest context foarte special, Trump are dreptate să ia ceea ce eu înţeleg a fi o mişcare elementară de precauţie care va fi urmată şi în Europa, fie prin decizie comună la nivelul UE, fie prin legislaţii naţionale care vor manevra la limita impusă de nevoia respectării principiului liberei circulaţii a lucrătorilor. Se poate? Sigur că da, există în Tratat posibilitatea aceasta de închidere a pieţelor interne de muncă în momentul în care un Stat Membru cere acest lucru (pe o perioadă de 6 luni cu drept de prelungire) în cazul în care argumentează că prezenţa unor lucrători străini în excedent ar putea periclita forţa naţională de muncă. Ceea ce s-a şi invocat odată după ce România şi Bulgaria intraseră în UE.

Iată de ce este atât de importantă decizia anunţată de Trump. Iată de ce ce ar putea fi fundamental importante şi pentru români deciziile care vor urma - şi poate nu numai în UE - privind imigraţia, statutul, drepturile şi obligaţiile legale ale imigranţilor. S-ar putea să urmeze schimbări spectaculoase şi profunde, tocmai pentru că nu numai americanii vor să-şi salveze piaţa muncii. Europenii vin la rând.