The Atlantic: Cleptocraţia în stil rusesc se infiltrează în America

Elitele jefuitoare ale Uniunii Sovietice au fost precursoarele unei cleptocraţii care s-a infiltrat de-a lungul timpului în toate ramurile Statelor Unite. Profeţia sumbră a unui şef CIA de la începutul anilor 1990 s-a adeverit, în ciuda faptului că Washingtonul paria pe o răspândire globală a valorilor capitaliste.

Timp de doi ani, la începutul anilor `90, Richard Palmer a fost şeful filialei CIA în Ambasada Statelor Unite din Moscova. Evenimentele care s-au desfăşurat în jurul lui – destrămarea Uniunii Sovietice şi naşterea Rusiei - au fost atât de haotice, traumatizante şi palpitante, încât nu au putut fi subiectul unei analize lucide. Însă din toate informaţiile care s-au revărsat pe biroul său, Palmer a reuşit să întrevadă încotro se îndreaptă lucrurile, scrie publicaţia „The Atlantic“.

Mare parte din restul lumii voia să strige de bucurie în legătură cu traiectoria istoriei şi cum ea se îndrepta spre pieţe libere şi democraţie liberală. Versiunea lui Palmer a evenimentelor din Rusia a fost însă alta. În toamna anului 1999, el a depus mărturie în faţa unui comitet al Congresului ca să le deschidă ochii aleşilor americani în legătură cu optimisul lor neîntemeiat şi să-i avertizeze în privinţa a ceea ce avea să urmeze.

Palmer credea că oficialităţile americane judecaseră greşit Rusia. Washingtonul îşi pusese încrederea în elitele noului regim; le-a crezut pe cuvânt atunci când şi-au mărturisit angajamentul faţă de capitalismul democratic. Însă Palmer văzuse de aproape cum interconectivitatea din ce în ce mai mare a lumii - şi finanţarea globală în special - ar putea fi folosită pentru a face rău. 

Începuturile

În timpul Războiului Rece, KGB invatase cum se pot face bani în Occident şi spionii deveniseră pricepuţi în distribuirea banilor unor agenţi din străinătate. Acest lucru a facilitat acumularea de noi averi. În ultimele zile ale URSS, Palmer vedea cum vechii săi adversari din serviciile secrete sovietice luau miliarde din trezoreria statului şi alimentau conturi private din toată Europa şi din SUA. Era vorba despre unul dintre cele mai mari jafuri ale istoriei.

Washingtonul şi-a vândut sieşi o poveste liniştitoare care a minimizat importanţa acestei epidemii de cleptomanie: Aceşti criminali se grăbeau să exploateze slăbiciunile noului stat. Palmer voia să pună presiune pe Congres ca să recunoască faptul că hoţii erau chiar elitele care conduceau fiecare colţ al sistemului. „Pentru ca Statele Unite să fie cum e Rusia astăzi ar fi necesar să existe o corupţie majoră a membrilor Congresului, precum şi în Departamentul Justiţiei şi Trezoreriei, la agenţi FBI, CIA, DIA, IRS, Serviciul Şerifilor Federali, magistraţi de la Curtea Supremă...,” a spus Palmer în mărturia lui din Camera Reprezentanţilor. 

Palmer a subliniat că Statele Unite deveniseră complice în acest jaf. Analiza sa era necruţătoare. Occidentul ar fi putut să respingă aceşti bani furaţi; ar fi putut să oprească scugerea către companii fantomă şi paradisuri fiscale. În schimb, băncile occidentale au acceptat prada rusă în seifurile lor. Revolta lui Palmer avea menirea să provoace o luptă interioară - şi să alimenteze anxietatea legată de riscul pe care cleptocraţia îl avea chiar şi pentru Occident.  

Dincolo de toate, ruşii ar fi avut un interes puternic în a-şi proteja bunurile de peste hotare. Ei ar fi dorit să-şi apere această avere de politicienii americani moralizatori, care ar fi putut pleda pentru confiscarea ei. Cu 18 ani înainte ca Procurorul special Rober Mueller să-şi înceapă investigaţia referitoare la amestecul străin în alegerile din SUA, Palmer a avertizat Congresul în legătură cu „donaţiile politice pentru politicieni americani şi partide” făcute de Rusia pentru a „obţine influenţă.” Ceea ce era în joc putea fi chiar contaminarea sistemică: valorile ruse puteau infecta şi chiar slăbi sistemul de apărare morală a politicii afacerilor americane.

Spionul realist era chiar un profet şi a vorbit la un moment de cotitură în istoria corupţiei globale. America nu-şi putea permite să se amăgească singură şi să presupună că va servi drept un model virtuos, cu atât mai puţin să apară ca un spectator nevinovat. Şi totuşi atunci când Egor Gaidar, un prim-ministru rus reformist din primele zile post-comuniste, a cerut ajutor Statelor Unite pentru a găsi miliardele pe care KGB-ul le-a transferat în afara ţării, Casa Albă a refuzat. „Scurgerile de capital sunt scurgeri de capital” este felul în care un fost oficial CIA a caracterizat raţionamentul SUA de a sta nepăsătoare. 

Washingtonul închide ochii

Însă aceata era o scurgere de capital la o scară nemaiîntâlnită şi doar începutul unei ere a furtului agresiv. Atunci când economistul de la Universitatea Berkeley, Gabriel Zucman, a studiat problema în 2015, el a descoperit că 52 la sută din bogăţia Rusiei se afla în afara graniţelor statului.

Prăbuşirea comunismului în celelalte state foste sovietice, odată cu îndreptarea Chinei spre capitalism nu a făcut altceva decât să alimenteze averile cleptocrate care au fost trimise peste graniţe pentru a fi păstrate în secret. Oficiali din toată lumea au jefuit mereu cuferele propriilor ţări şi au adunat mite. Însă globalizarea sistemului bancar a făcut ca exportul banilor furaţi să fie mult mai facil ca înainte -ceea ce, bineînţeles, a încurajat furturile. Potrivit unei estimări, mai mult de 1000 de miliarde de dolari ies în fiecare an din ţările în curs de dezvoltare ale lumii, sub forma spălării de bani şi evaziunii fiscale.

Ca şi în cazul Rusiei, mare parte din această avere furată îşi croieşte drumul către Statele Unite. New York, Los Angeles şi Miami s-au alăturat Londrei în topul destinaţiilor de bani spălaţi. Această explozie a îmbogăţit elitele americane care i-au permis să existe - şi a degradat moravurile politice şi sociale ale SUA în timpul acestui proces. În timp ce toţi ceilalţi anunţau o lume globalistă în curs de apariţie care avea să preia cele mai bune valori ale Americii, Palmer a prevăzut riscul amar al opusului: acela că valorile cleptocraţilor vor deveni şi valorile Americii. Această predicţie sumbră se apropie de îndeplinire. 

Contaminarea s-a extins incredibil de rapid şi constant, într-o ţară care este bântuită de pericolele corupţiei încă de la formarea ei. Statele Unite au avut crize de conştiinţă pe drumul spre vârful noii ordini mondiale.

Primele măsuri 

După mărturia lui Palmer, lumea părea să ia aminte la avertizările sale. Câteva articole din toamna anului 1999 au dezvălui că miliarde ruseşti au ajuns la Banca din New York. Aceste sume au înspăimântat administraţia Clinton, care a pregătit legi dure privind pedepsirea spălării de bani. Însă administraţia era în ultimul său an şi era o corvoadă îndelungată ca orice lege nouă să treacă şi de lobby-işti zgomotoşi, aşa că planurile au fost amânate.

Propunerile din perioada administraţiei Clinton ar fi rămas probabil doar ceva decorativ în Arhivele Naţionale dacă Osama bin Laden nu ar fi atacat SUA. Însă în perioada care a urmat prăbuşirii Turnurilor Gemene, administraţia George W. Bush a răscolit tot Washingtonul pentru idei care să intre într-un proiect legislativ de 342 de pagini care avea să devină Patriot Act. Panica naţională a creat un moment scurt în care birocraţii au conştientizat existenţa planurilor anterioare care nu au fost puse în aplicare. Capitoul III din Patriot Act, Reducerea spălării internaţionale de bani şi Actul de finanţare antiteroristă au devenit legi la puţin peste o lună după atacurile de la 11 septembrie.

Această secţiune a legii a fost o realizare legislativă majoră. Reprezentanţii marilor bănci au pus presiuni pe Senat pentru a înlătura măsura. Dacă o bancă întâlnea bani provinţi din surse suspicioase, insituţia financiară trebuia să raporteze transferul guvernului, în caz contrar ar fi avut de înfruntat acuzaţii penale.

Imobiliarele, portiţe de scăpare

Mare parte din îndemnurile lui Palmer reprezentau acum chiar legea ţării. Însă cei care făceau lobby pentru industria imobiliară au convins Congresul să ofere industriei o scutire temporară de la monitorizarea tranzacţiilor străine dubioase.

Această scutire era o lacună enormă - şi o şansă extraordinară de creştere a industriei imobiliare de lux. Cu toate noile reguli care vizau sistemul financiar, străinii puteau încă să cumpere apartamente luxoase sau vile în anonimat şi cu uşurinţă, ascunzându-se în spatele unor firme fantomă înfiinţate în state precum Delaware şi Nevada. 

Mare parte din banii care s-ar fi putut strecura în bănci înainte de Patriot Act era folosită acum pentru a cumpăra proprietăţi. New York Times a descris fenomenul într-o serie de articole publicate în 2015. Jurnaliştii au descoperit că apartamentele din ultra-luxosul Time Warner Center de la Columbus Circus din Manhattan erau deţinute de o constelaţie de cleptocraţi. 

Un apartament aparţinea familiei unui fost senator rus despre care există suspiciuni că ar avea legături cu crima organizată, Canada interzicându-i să intre pe teritoriul său pe o perioadă de câţiva ani. O altă locuinţă era deţinută de un om de afaceri grec, care fusese arestat în urma unei investigaţii care viza corupţia antiguvernamentală. Familia unui fost guvernator columbian, încarcerat pentru că se îmbogăţise din bani furaţi în timpul mandatului, deţinea un apartament pe care nu mai putea să-l viziteze.

Revista Times a descoperit că la nivelul întregii ţări, aproape jumătate din locuinţele care au costat peste 5 milioane de dolari au fost cumpărate folosind firme fantomă.

Însă prezenţa unui număr atât de mare de cumpărători dubioşi nu a stârnit niciodată îngrijorare în industria imobiliară sau printre politicieni. Michael Bloomberg a întrebat retoric  în 2013, când era primar al metropolei New York: „Nu ar fi minunat dacă i-am putea determina pe toţi miliardarii ruşi să se mute aici?” 

În timp, prăpastia dintre intenţiile nobile ale Patriot Act şi realitatea murdară a pieţei imobiliare a devenit prea mare ca să fie ignorată.

În 2016, administraţia Obama a testat un program pentru a aduce industria imobiliară pe aceeaşi linie cu băncile, obligându-i şi pe bancheri să-i raporteze pe cumpărătorii străini. Însă preşedinţia lui Obama s-a încheiat şi a venit la putere un proprietar. Succesorului preşedintelui Obama îi plăcea să vândă apartamente cumpărătorilor din străinătate - şi s-ar putea să fi devenit dependent de banii lor.

În 2017, o investigaţie Reuters a descoperit că 77 din 2.044 de proprietăţi din Florida care aparţineau Organizaţiei Trump erau deţinute de ruşi. Aproape o treime din unităţi fuseseră vândute unor entităţi corporative, care pot ascunde identitatea adevăratului proprietar.

Cam în perioada în care Trump a preluat mandatul de preşedinte, excepţia „temporară” a Patriot Act pentru industria imobiliară intra în al 15-lea an al său.

Dacă plutocraţii străini se simţeau ca acasă în SUA, cei americani, dornici de a-şi ascunde averile, aveau de-a face cu noi necazuri. 

Paradisuri fiscale

În 2007, Statele Unite au avut o sclipire de claritate morală, inclusiv datorită confesiunilor unui bancher pe nume Bradley Birkenfeld, care a vorbit în Departamentul de Justiţie despre eforturile sale de a recruta clienţi în numele UBS -gigantul bancar elveţian. Brikenfeld a povestit despre cum le oferea plutocraţilor americani posibilitatea de a-şi ascunde banii la UBS. 

Banca a recunoscut că a ascuns bunuri în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari.După ce Statele Unite au refuzat să se alăture unui acord al Organizaţiei pentru Cooperare Economică (OCDE), americanii au fost criticaţi: deşi SUA pot cere informaţii financiare despre cetăţenii americani de la băncile altor ţări, nu au nicio obligaţie să le ofere informaţii congruente altor ţări care le solicită acelaşi lucru. 

Cu puţin timp înainte ca SUA să refuze să adere la standardele OCDE, o sucursală a băncii Rothschild a fost deschisă la etajul al 12-lea al unei clădiri din Reno, Nevada, la mare distanţă în kilometri şi spirit de sediul central din Paris.  Numele băncii nu era afişat pe exteriorul clădirii sau listat în hol. La scurt timp după ce banca din Rino a fost deschisă, unul dintre directorii executivi ai sucursalei a prezentat serviciile disponibile unor potenţiali clienţi din San Francisco. Motivele pentru care străinii bogaţi ar fi trebui să-şi treacă banii pe aici erau clare: Nevada este locul ideal de a ascunde bani de guverne şi de a evita să plăteşti taxe americane. Informaţiile au fost făcute publice de Bloomberg.

Banii nu au miros

Investigaţia lui Robert Mueller a scos la iveală cum firma Skadden, Arps, Slate, Meagher & Flom, un stâlp al domeniului juridic, s-a plasat în serviciul cleptocraţiei. Unul dintre partenerii firmei între 2010 şi 2018, Gregory Craig, a fost consilierul lui Barack Obama la Casa Albă, omul responsabil de protejarea integrităţii preşedinţiei. La Skadden, el supraveghea redactarea unui raport care a fost folosit pentru a justifica arestul principalului adversar politic al preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici, pe motive care au fost catalogate ca fiind îndoielnice. (Potrivit unor mărturii din investigaţia Mueller, firma a declarat în privat că dovezile care susţineau arestarea erau „practic inexistente.”)

Ucrainenii au angajat firma Skadden printr-un intermediar, consultantul Paul Manafort. Mueller a expus cât de strâns era legată munca lui Manafort în numele cleptocraţilor ucraineni de elita permanentă a Washingtonului. Manafort a subcontractat o parte a activităţii sale de lobby firmei lui Tony Podesta, cel mai puternic negustor de influenţă democrat al generaţiei sale. Manafort a mai contractat şi Mercury Public Affairs, unde a avut de-a face cu Vin Weber, un fost congresmen republican.

Teama Americii de cleptocraţie a apărut chiar odată cu naşterea ţării. Părinţii fondatori erau îngrijoraţi că lăcomia şi corupţia vor deveni proceduri obişnuite. Cu mult timp înainte să apară suspiciuni legate de loialităţile lui Donad Trump, mari grupuri ale elitei americane-avocaţi, lobby-işti, brokeri imobiliari, politicieni care au facilitat crearea companiilor fantomă - se dovediseră deja servitori de încredere ai unei cleptocraţii globale lacome.

Richard Palmer avea dreptate: Elitele jefuitoare ale fostei Uniuni Sovietice erau departe de a fi profitori independenţi. Ele au anunţat un obicei cleptocrat care avea să se răspândească. Un adevăr amar legat de scandalul ingerinţei Rusiei în alegerile americane este faptul că până ca Vladimir Putin să încerce să modeleze Statele Unite, ţara deja se îndrepta spre această direcţie.