SUA au schimbat tactica în războiul informaţional dus împotriva Rusiei pentru a salva Ucraina | Analiză

0
Publicat:
Ultima actualizare:
SUA au plasat în alertă 8.500 de militari, pentru o posibilă desfăşurare în Europa de Est.
SUA au plasat în alertă 8.500 de militari, pentru o posibilă desfăşurare în Europa de Est.

Un bombardament zilnic de informări, informaţii, ameninţări şi acuzaţii de la Casa Albă, NATO, UE şi capitalele europene a marcat o abordare nouă pentru evitarea războiului. Dezvăluirea informaţiilor rezervate în mod normal negocierilor ascunse este extrem de neobişnuită în diplomaţia modern, scrie „Financial Times“.

De la primele fotografii spion declasificate ale tancurilor ruseşti asamblate la graniţa cu Ucraina în noiembrie până la difuzarea de către preşedintele Joe Biden săptămâna trecută a presupunerii sale personale că Putin va „muta” şi va invada statul vecin, SUA şi partenerii săi occidentali luptă de luni bune într-un război informaţional împotriva Kremlinului.

Un bombardament zilnic de informări, informaţii, ameninţări şi acuzaţii de la Casa Albă, NATO, UE şi capitalele europene a marcat o abordare nouă pentru evitarea războiului. Dezvăluirea informaţiilor rezervate în mod normal negocierilor ascunse este extrem de neobişnuită în diplomaţia modern, scrie „Financial Times“.

„Agresorilor, de obicei, le place să aibă un pretext pentru război, iar americanii au făcut acest lucru mai dificil”, a spus Radoslaw Sikorski, care a fost ministru de externe polonez în timpul războiului Rusiei cu Georgia în 2008 şi al invaziei Crimeei în 2014.

„Dar ne-a îngreunat şi nouă viaţa, deoarece a expus spre văzul tuturo cât de dezarticulat este vestul . . . expunând o impresie de dezordine occidentală, care datează de ce va ani“, a adăugat Sikorski, care este acum membru al parlamentului european.

SUA au desfăşurat iniţial diplomaţia publică pentru a convinge unele ţări europene mai reticente că Vladimir Putin ia în considerare un atac asupra vecinului său din sud-vest.

Europa a adoptat atunci aceeaşi strategie anunţând de la sancţiuni dureroase pentru  economia Rusiei,  până la prezenta o armată ucraineană mai bine înarmată care stă la pândă, echipată cu arme occidentale care au sosit cu fanfară şi comunicate de presă.

„La începutul acestei crize, SUA şi, în general, Occidentul pierdeau războiul informaţional”, a declarat Michael McFaul, fost ambasador al SUA la Moscova. El a spus că decizia de desecretizare a informaţiilor, de a evidenţia acţiunile ruse de război hibrid în interiorul Ucrainei şi de a menţine un dialog public cu partenerii europeni a fost „de a recâştiga prim-planul şi de a reuni Occidentul”. 

„Desigur, poate că toate acestea să nu îl împiedice pe Putin să invadeze din nou, Ucraina, dar cu cărţi slabe în mână, Biden şi echipa le joacă eficient”, a adăugat el.

Unul din ultimele episoade ale războiului informaţional, cel al prevenţiei anumitor acţiuni, în care ne aflăm de mai multe săptămâni deja, este avertizarea ministerului de externe britanic cu privire la o posibilă lovitură de stat la Kiev din partea unor forţe pro-ruse. Astfel, se încearcă probabil prevenirea sau limitarea impactului unor posibile scenarii din viitorul apropiat. Tot din acest tablu face parte şi anunţul că NATO îşi intensifică pregătirea în Europa de Est pentru a-i linişti pe aliaţi şi că SUA au plasat în alertă 8.500 de militari, pentru o posibilă desfăşurare în Europa de Est.

Uneori, publicitatea a părut stângace. Insistenţa SUA că va avea loc un atac rusesc i-a uimit pe mulţi la Kiev, oficialii insistând că nu văd niciun motiv major de alarmă. Descoperirile de spionaj care altfel ar fi putut fi luate în considerare în mod liniştit au fost aruncate în grabă pentru consumul public: avertismentul Marii Britanii din acest weekend că se plănuieşte o lovitură de stat la Kiev – fără a publica nicio dovadă – a fost întâmpinată cu o confuzie larg răspândită.

Riscuri asumate

Şi o astfel de abordare publică s-a produs cu preţul atât a punerii în evidenţă a diferenţelor de opinie între aliaţii occidentali, care altfel ar fi putut fi mascate de dialogul privat, cât şi a micşorării spaţiului pentru negocieri pe canale clasice.

„A rămâne tăcuţi ar putea fi perceput la Moscova ca acceptare a situaţiei, aşa că este nevoie să reamintim în continuare Rusiei că există un front unit şi că va exista un răspuns ascuţit”, a spus Andrew Lohsen, de la Centrul de Studii Strategice şi Internaţionale.  „Problema este că cu cât acest lucru durează mai mult, cu atât există mai multe şanse pentru greşeli.”

Săptămâna trecută a arătat astfel de gafe. În primul rând, preşedintele francez Emmanuel Macron i-a debusolat pe aliaţii europeni şi americani cu un apel pentru o nouă cale de negociere cu Moscova, condusă de europeni, forţând administraţia sa să clarifice că acestea vor completa, nu vor concura, cu discuţiile conduse de SUA.  Câteva ore mai târziu, Biden a recunoscut dezacordurile dintre ţările occidentale cu privire la modul de a răspunde Rusiei.

Apoi, sâmbătă, şeful Marinei germane, aflat într-o vizită în India, a spus la o întâlnire televizată că Occidentul ar trebui să accepte că Peninsula Crimeea nu se mai întoarce la Ucraina şi „să-i acorde respect lui Putin”. Viceamiralul Kay-Achim Schönbach a demisionat a doua zi.

„Fiecare are o teorie diferită. Cred că Putin încearcă să facă mizerie şi să pună Europa la încercare pentru a vedea dacă există vreo fisură între europeni”, a spus un înalt oficial al apărării din UE. „UE este unită. Dar cu cât durează mai mult criza, cu atât este mai mare posibilitatea ca fisura sa se adâncească.”

Unii analişti s-au întrebat, de asemenea, dacă desfăşurarea unui dialog cu mize mari prin presă a împiedicat eforturile de a găsi o soluţie negociată. Întâlnirile mediatizate din această lună între Rusia şi SUA, NATO şi membrii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa au fost oportunităţi pentru ambele părţi de a-şi reafirma punctele de negociere stricte – şi incompatibile.

În plus, punând reflectoarele asupra crizei poate avea, de asemenea, o altă consecinţă neintenţionată, aceea de a-l forţa pe Putin să ia măsuri pentru a evita să pară că a dat înapoi sub presiunea SUA.

„Este fantastic pentru ruşi. Ei sunt din nou în lumina reflectoarelor”, a spus un înalt oficial de securitate al UE. „Dar totul depinde de modul în care Putin poate vinde acest lucru acasă.”

Perdea de fum al lui Putin

Şi celaltă tabără duce un altfel de război informaţional. Toată această acumulare de arme şi soldaţi la graniţele Ucrainei este prea plină de „sunet şi furie” pentru a fi pe deplin credibilă. De obicei, Rusia este mult mai discretă în pregătirile sale militare. Fiecare dintre partenerii din jurul mesei (ruşi, ucraineni, americani) au, desigur, un interes să-i facă pe oameni să creadă acest lucru, din diferite motive. Însă obiectivele sunt altele, scrie într-o analiză blogul de geopolitică bruxelles2.eu.

Vladimir Putin este ca o matrioşka (păpuşă rusească). Nu ştii prea bine dacă ai ajuns la sfârşitul jocului sau mai este o figurină de descoperit. El este un politician indescifrabil si nimeni nu îndrăzneşte să ghicească ce se va întâmpla cu Ucraina. Rusia îşi păstrează trupele ameninţătoare la graniţă şi, la fel ca în 2014 cu Crimeea, Statele Unite şi Europa se întreabă până unde va merge Putin de data aceasta. Preşedintele rus neagă că va efectua o incursiune militară, dar cuvintele sale nu par să genereze prea multă încredere. Ce are el în minte?

Fostul director al CIA şi fost secretar al Apărării, Robert Gates, asigură într-un articol din „Financial Times” că, de când Putin şi-a asumat preşedinţia în 1999, obiectivele sale au fost foarte clare: restabilirea şi extinderea autorităţii statului rus şi readucerea Moscovei la rolul său istoric de mare putere. 

Jocul Rusiei este în Ucraina, dar şi în alte părţi. Prin masarea unor trupe, a unor echipamente militare, în cel mai zgomotos mod posibil, fixează atenţia generală asupra Ucrainei. Dar Moscova poate alege să lovească sau să marcheze puncte în altă parte. Trebuie să observăm ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, în special în Siria: după unsprezece ani de război, normalizarea este acum în joc pentru regimul Assad. O normalizare de care intenţionează să beneficieze Kremlinul angajat de aproape zece ani militar alături de Bashar.

De asemenea, este necesar să se monitorizeze îndeaproape Africa, în special Africa francofonă, care pare a fi prima ţintă a Moscovei. După Republica Centrafricană, Mali este în plasele sale. Şi Niger sau Burkina Faso ar putea urma. Obiectivul este de a forţa Franţa, principalul jucător militar european, să dea înapoi. Ceea ce ar fi o victorie inefabilă pentru ruşi, militar şi politic. Cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidenţiale, un eşec în Mali l-ar pune pe preşedintele Emmanuel Macron într-o poziţie dificilă.

În cele din urmă, este necesară monitorizarea periferiei ruse. Trupele ruse sunt prezente în mai multe ţări: Belarus, Moldova, Georgia. Şi Moscova a jucat întotdeauna un rol complex, activând una sau dezactivând cealaltă. A rămâne concentrat asupra Ucrainei este, prin urmare, o miopie periculoasă, avertizează B2.

Obiectivele strategice ale Moscovei

În timp ce Rusia şi-a pierdut splendoarea şi a devenit o ţară de dimensiuni foarte medii pe scena mondială, Kremlinul urmăreşte cinci obiective principale:

1- să-şi păstreze locul de mare putere în lume- la masa negocierilor politice şi problemele militare,

2- să asigure în jurul ţării o zonă de securitate - cu ţări care dacă nu sunt în NATO sau cel puţin nu sunt ostile

3- să se poată baza pe o reţea de aliaţi, prieteni sau îndatoraţi în lume,

4- să ofere marinei sale puncte de sprijin pe rute strategice;

5- să găsească locuri de vânzare şi contracte pentru produsele sale sau să poată beneficia în schimb de resursele necesare.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite