SUA. Retragerea completă din Bagram, „Guantanamo din Afganistan”, unul dintre simbolurile cele mai cumplite ale folosirii pe scară largă a torturii legalizate

Acolo, la Bagram, s-au petrecut lucruri cumplite, torturi de o cruzime incredibilă, parte a "războiului împotriva terorii" declanşat de americani după atentatele din 11 septembrie.

"A angajat pe cei din CIA cât şi pe militarii american într-n program sistematic de răpiri, detenţie ilegală şi tortură autorizat de la nivelele cele mai înalte. Ca răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie, CIA şi armata americană, beneficiind de acele aprobări de la nivelul cel mai înalt, au răpit, trimis în mod ilegal la închsoare şi torturat sunte de oameni." spun cei de la Centrul European pentru drepturi umane şi constituţionale (ECCHR)  care, în spijinul afirmaţiilor lor, au realizat unul Raport intitulat THE US TORTURE PROGRAM – APPROVED AT THE HIGHEST LEVELS, document cumplit, parte a unei investigaţii globale deschisă în urma foarte numeroaselor plângeri formulate şi care, la un moment dat, s-ar putea să fie închis cândva, în timpurile care vor veni, Dar citiţi-l - îl puteţi accesa aici  - şi cred că cel mai important şi interesant lucru este descrierea nivelului la care faptele erau cunoscute şi, totdată, era asigurată din punct de vedere o acoperire legal totală şi o  desăvârşită imunitate, exact ca şi în cazul Guantanamo sau Abu Ghrabi.

Era pentru prima oară,când, după cel de-al Doilea Război Mondial, într-o ţară occidentală, practicile extreme pentru interogarea prizonierilor (efemesimul sinistru folosit pentru tortură), erau autorizate şi codificate la nivelul unui manual special şi, totodată, era organizat un sistem de tribunale şi judecători cu puteri speciale şi permanente, în deplin secret, pentru a acuza şi condamna teroriştii. 

S-a vorbit însă atât de mult despre asta încât lumea a obost, a devenit din ce în ce mai indiferentă şi tema - oricum incomodă pentru atât de multe guverne - a fost cu încetul şi cu mare atenţie şi discreţie, trecută în linia a doua, alunecând apoi pe treptele succesive care duc înspre uitare. Numai că recrudescenţa atacurilor teroriste din ultimii ani - având la origine ideologia urii şi intoleranţei care a generat şi atacurile din 11 septembrie, pune acum o problemă care nu este deloc una teoretică şi, în acest moment, este asociată cu revenirea unui anume sentiment de nostastigie după regimurile dure, autoritare, de tip "mă forte".  

Se mai spune - şi aceasta mi se pare cea mai mare provocare cu care se confruntă societăţile democratice, că ameninţarea teroristă a înflorit şi a devenit atât de puternică şi omniprezentă tocmai din cauza unei malfuncţii interne a sistemelor democratice şi nu atât din cauza ameninţării reprezentată de mişcările jihadiste. Iar această malfuncţie internă ar fi - se spune asta din ce în ce mai des - faptul că democraţia Occidentului ar fi afectată de propriile sale excese şi blocată în propriile sale neputinţe, cele create, generaţie după generaţie, de apărătorii în exces ai drepturilor omului. Foarte perversă şi primejdioasă argumentaţie deoarece pleacă de la nişte premise absolut reale, căci tot ceea ce înseamnă societate occidentală se bazează pe un pachet de legi întru apărarea drepturilor omului devenit din ce în ce mai larg şi mai permisiv pe măsură ce societâţile respective trebuiau să se adapteze şi sosirii, stabilirii şi înfloririi exponenţiale a comunităţilor de emigranţil, constituiţi în grupuri adesea închise, autosuficiente şi blocate în tradiţiile dar şi moştenirile lor istorice, cu intoleranţe şi uri cu tot, importate în ţările de adopţie.  

Cine a greşit în raţionamentul social? 

În primul rând occidentalii sunt cei care au estimat greşit greşit, folosindu-şi propriile memorii istorice, ce înseamnă migranţie şi adaptare, apoi asimilare într-o nouă ţară. În această evaluare, de regulă, s-a luat ca punct de reper formarea SUA , majoritar prin valuri de miigranţi proveniţi majoritari din ţări europene. Asta a dat o anumtă coerenţă doritului procesului de integrare, chiar dacă soarta naţiunii a însemnat în primul rând rupera de presiunea colonialismului britanic şi, apoi, trecerea prin oriarea unui război civil. Dar, per ansamblu, matca ce a devenit priorită a fost cu certitudine europeană şi clădită în funcţie de valorile cu care fiecare dintre marile grupuri de migranţi veneau din ţările lor de origine, ţări europene cu valori spirituale creştine şi cu sisteme de justiţie, apoi sociale, fianciare, militare, venite din aceeaşi sursă. 

S-a spus că tot aşa avea să se desfăşoare procesul de adaptare al noilor comunităţi de migranţi, cele provenite acum majoritar dinnordul Africii şi din restul contintului negru, din Orientul Apoiat, apoi, în procentre deferite, din  ţările Asiei, multe dintre ele foste colonii europene. Efectul a fost crearea acelor comunităţi de mari dimensiuni care, acum, sunt pe cale să schimbe, poate definitiv, echilibrul demografic din ţările zonei euro-atlantice. Niciodată integrate şi, spre deosebire de constituirea SUA, începând să dispreţuiască violent modul occidental de viaţă cu credinţele şi valorile sale. 

Teoreticienii din anii'90 ai extremismului islamic au sesizat corect acest fenomen şi, drept urmare, au formulat bazele teroriei marii revanşe, cea numită simbolic "Noul Mare Jihad" în manualele ideologiei terorismului. Urmarea aţi văzut-o dezvolându-se în succesiunea de atacuri şi contra-atacuri, mergând mereu mai departe ca grad de violenţă cu atacurile din 11 septembrie şi riposta Occidentului sub forma "Războiului împotriva terorii", cu toate ororile şi interminabilele istorii cumplite de o parte şi de alta. Occidentul şi-a imaginat, la cererea pe drept cuvând disperată a americanilor că va reuşi să formeze un front al Coaliţiei mondiale, evident condusă de ei şi care să pornească un asalt decisiv împotriva ţărilor care, în mod tradiţional, adăposteau organizaţiile teroriste, în Irakul şi - ca simbol suprem - Afganistanul. Acum 20 de ani au promis că talibanii vor fi eradicaţi de pe faţa pământului şi că inevitabila lor victoria va anula definitiv orice şansă ca talibanii sau o altăp mişcatre islamistă să se regrupeze acolo şi să plece din nou la asalt împotriva lumii civilizate. Firesc şi neapărat, albă şi creştină, dacă se poate, la modul ideal, anglo-saxonă şi protestantă.  

N-a fost să fie aşa şi acum pleacă din acel Afganistan care, ineluctabil, zi de zi, pare să fie din nou recuperat de talibani, exact cum s-a petrecut odinioară şi în cazul ocupanţilor sovietici. Dar dacă pleacă în condiţii care echivalează cu o înfrângere grea, cu tot cu ţările din NATO, dacă închid pe repede înainte complexul de la Bagrem cu închisoarea istorică, asta înseamnă că Administraţia Biden este decisă să sigileze şi toate uşile înspre folosirea din nou a reglementărilor cumplite create în perioada Bush şi gerate personal de Donald Rusmfeld?  

Sau, dimpotrivă, credeţi că, în actualele condiţii asemenea pachete de legi extreme create în condiţii extreme şi răspunzând unor circumstanţe absolut excepţionale ar trebui să rămână funcţionale şi, eventual, să fie trecute înspre aplicare obligatorie în toate sistemele juridice ale ţărilor occidentale, fie şi numai cu caracter preventiv? Cu tot ce se întâmplă în jurul nostru, s-ar putea chiar să fie o întrebare pe care s-ar putea s-o auziţi chiar şi în pacifista noastră Europă. 

Dar, în definitiv, ce-a fost atât de şocant? Iată ce n-aţi mai văzut, un pacheţel de legi, dispoziţii, relatări, documente absolut oficiale acoperind doar câteva luni de acţiune a organelor specializate în timpul Războiului împotriva terorii. Citiţi, judecaţi şi hotărâţi. Oricm nu vă va fi uşor căci amănuntele sunt teribile.