Se manifestă acut disoluţia sistemului bazat pe tratate, multilateralism şi politicii fundamentate pe norme şi valori universale (sursa). Pe scurt: politica internaţională de tip „societate deschisă“ pierde în faţa realismului, iar principalii actori sunt Donald Trump şi Vladimir Putin.

Ca de obicei în România avem o „defazare“: susţinătorii politicii internaţionale de tip „societate deschisă“ sunt pe val exact în momentul când epoca lor ar fi trebuit să apună, ceea ce duce la tot felul de false interpretări şi pierderi de oportunităţi. Lipsesc din prim plan în mare parte oamenii capabili să vorbească limbajul realismului în politica internaţională – de aceea vocea României se aude încet spre deloc. Asta se vede foarte clar atunci când vine vorba de Uniunea Europeană, Ucraina şi Republica Moldova. Majoritatea ideilor, analizelor, proiectelor legate de aceste zone sunt „defazate“ în relaţie cu ceea ce se întâmplă de fapt, de aici şi suma de confuzii sau aiureli.

Singura dimensiune în care există coerenţă şi adaptare la mersul curent al evenimentelor este cea a securităţii de tip dur, securitatea militară, apartenenţa la NATO şi parteneriatul cu SUA. Aceasta este linia pe care se înscrie cea de-a doua vizită a preşedintelui Iohannis la Casa Albă, primul preşedinte care a avut două astfel de vizite într-un singur mandat. Mesajele transmise de la Washington se referă la chestiuni legate de securitate: prezenţă militară, protecţie cibernetică, asigurare cu energie.

Nu este întâmplător faptul că propaganda rusească s-a străduit în ultima perioadă să atace exact aceleaşi puncte care s-au aflat pe lista întâlnirii de la Casa Albă. Doar pe subiectul combaterii corupţiei în România şi pe cel al întăririi sistemului de justiţie au fost lansate sute de dezinformări.

Iohannis s-a arătat destul de adaptat la noul sistem realist al politicii internaţionale bazate pe interese care se manifestă din ce în ce mai mult.

Spre sfârşitul mandatului de guvernare al PSD încep să se vadă şi rezultatele la nivel intern: o încercare eşuată de deturnare a sistemului justiţiei, incapacitatea de realizare a vreunei reforme reale sau a vreunui proiect de anvergură, izolarea şi ignorarea României la nivelul Uniunii Europene (propunerile de candidaturi pentru Comisia Europeană sunt nişte glume proaste).

În timp ce multe din ideile PSD păreau inspirate din propaganda rusească, ameninţarea Moscovei a devenit reală la graniţa României: în Republica Moldova încet-încet forţele pro-ruse au preluat majoritatea poziţiilor cheie în stat. La momentul oportun va dispărea şi cea mai mică urmă de „pro-europenism“ la Chişinău, idioţii utili vor fi îndepărtaţi şi vom vedea care este adevăratul proiect rusesc între Prut şi Nistru.

Până una alta, Iohannis s-a arătat destul de adaptat la noul sistem realist al politicii internaţionale bazate pe interese care se manifestă din ce în ce mai mult. România are nevoie în continuare de combaterea corupţiei, reforma profundă a unor segemente ale administraţiei publice, menţinerea unei umbrele de securitate. Iohannis a promis realizarea listei de mai sus, însă nu a avut un partener guvernamental pentru asta - acum îşi doreşte încă un mandat în care speră să aibă cu cine vorbi la Palatul Victoria.