SUA se apropie de 69.000 de cazuri de coronavirus. Spitalele dezbat măsura neresuscitării  pacienţilor critici: nu ajută cu nimic să riscăm infectarea medicilor

SUA se apropie de 69.000 de cazuri de coronavirus. Spitalele dezbat măsura neresuscitării  pacienţilor critici: nu ajută cu nimic să riscăm infectarea medicilor

Notificare măsuri de igienă coronavirus la aeroportul Ronald Reagan din Virginia 25 martie 2020 FOTO EPA-EFE

Ritmul epidemiei este accelerat în SUA, care se apropie de 69.000 de cazuri de infectare cu noul coronavirs şi a depăşit pragul de 1.000 de decese. Marile spitale ale unora din cele mai afectate state americane iau deja în considerare proceduri modificate şi măsuri de urgenţă menite să prioritizeze îngrijirea pacienţilor în stare gravă, între care, în ultimă instanţă renunţarea la resuscitare.

Ştiri pe aceeaşi temă

În condiţiile creşterii numărului de cazuri de coronavirus în SUA, spitalele americane din linia întâi a pandemiei dezbat proceduri de intervenţie şi chiar un sistem universal de politici de neresuscitare a pacienţior infectaţi care intră în stop cardio-respirator pentru a proteja personalul medical şi a prioritiza cazurile în condiţiile unui aflux de pacienţi care vor avea nevoie de terapie intensivă.
 
 Depăşirea capacităţii spitalelor de a oferi echipamente salvatoare precum ventilatoare pacienţilor critici devine rapid o realitate şi în SUA, ca şi în alte părţi ale lumii cu un număr mare de pacienţi care necesită îngrijire intensivă, dar şi personal expus la infectare care poate transmite virusul colegilor şi altor pacienţi, potrivit Anchorage Daily News.
 
Richard Wunderink, directorul medical de terapie intensivă de la spitalul Northwestern Memorial din Chicago, statul  Illinois, a declarat că administratorii spitalului i-au cerut guvernatorului statului să clarifice legislaţia în vigoare - dacă aceasta permite o schimbare a politicii de resuscitare fără a ţine cont de dorinţele pacientului sau ale familiei.
 
„Este o preocupare majoră pentru noi toţi. Am discutat foarte mult despre asta cu familiile şi cred că sunt foarte conştiente de gravitatea situaţiei”, a spus acesta.
 
Oficialii de la spitalul universitar George Washington au declarat că au purtat discuţii similare: pe moment însă vor continua resuscitatea pacienţilor cu Covid-19 urmând proceduri modificate - de exemplu, punând o protecţie de plastic deasupra pacienţilor ca barieră, astfel încât personalul medical să nu contamineze. 
 
De asemenea, Centrul medical al Universităţii Washington din Seattle, unul dintre cele mai expuse spitale din ţară, gestionează situaţia prin reducerea personalului medical mobilizat pentru salvarea vieţii unui pacient în stop cardiac sau respirator.
 
Alte unităţi spitaliceşti majore - Atrium Health din Carolina de Nord şi Carolina de Sud,  Geisinger din Pennsylvania, respectiv reţelele regionale Kaiser Permanente - discută despre reconsiderarea politicilor de resuscitare în cazuri individuale raportat la riscurile de contaminare a personalului, mai ales dacă spitalele se confruntă cu insuficienţa echipamentelor de protecţie, potrivit doctorilor şi specialiştilor în etică medicală care au participat la discuţii.
 
Preşedintele Societăţii de Medicină Intensivă, chirug al spitalului universitar din Pennsylvania, spune că colegii săi de la diferite instituţii schimbă între ie drafturi de politici adaptate unei situaţii de criză.
 
„Suntem în pragul unei crize. Nu mai suntem în situaţia în care tratam primul venit, primul servit, apelând la toate resursele disponibile. Ne confruntăm acum cu alegeri dificile legat de alocarea resurselor - inclusiv a personalului”, spune acesta.
 
Alta Charo, bioetician al Universităţii Wisconsin-Madison, a spus că prioritizarea îngrijirii poate fi tulburătoare, mai ales în cazul unei ţări bogate, dar că este una pragmatică în circumstanţele date.
 
„Nu ajută pe nimeni ca doctorii şi asistenţii noştri să fie doborâţi de virus şi să nu ne mai poată îngriji. Procedura de resuscitare este una de risc crescut de contaminare”, spune el.
 
Wunderink, directorul medical de terapie intensivă de la spitalul Northwestern Memorial din Chicago, a explicat că majoritatea pacienţilor infectaţi ajunşi în stare critică au avut o deteriorare graduală nu bruscă, astfel că familiile s-au putut obişnuit treptat cu situaţia: medicii i-au informat asupra riscurilor pentru personalul medical şi descreşterea şanselor de salvare a pacienţilor, în condiţiie în care intervenţiile sunt întârziate de punerea echipamentelor de protecţie. Astfel, multe familii semnează pentru neresuscitare.
 
Procedurile de intervenţie de rutină în secţiile de terapie intensivă includ examinarea pacienţilor prin endoscopii, bronhoscopii şi altele care înseamnă că particule de virus din căile respiratorii sunt răspândite în aer. Măsurile de limitare a acestor proceduri reduc şansele de supravieţuire a unor pacienţi, dar spitalele spun că acestea permit în schimb salvarea mai multor vieţi.
 
Un pacient intrat în stop cardiopulmonar înseamnă mobilizarea tuturor celor disponibili - în medie opt oameni, însă şi 30 de doctori şi asistente pot interveni într-un astfel de caz.
 
„Este deosebit de periculos, întrucât implică multe fluide corporale”, explică un medic de terapie intensivă care a dorit să rămână anonim.
 
O asistentă explică că activarea codului de resucitare este precum o furtună cu doctori şi asistente în jurul pacientului: defibrilatoare, perfuzii intravenoase, întubare, ventilaţie mecanică. Aceste proceduri sunt costisitoare şi din cauza unei cantităţi mari de mănuşi, măşti şi combinezoane.
 
Bioeticianul  Scott Halpern de la Universitatea din Pennsylvania, autorul unor directive etice în atenţia multor spitale din SUA, e de părere că oprirea totală a resuscitărilor este o măsură prea „draconică”: pot fi pacienţi tineri cu stare de sămnătate bună care ajung sacrificaţi în acest fel. recunoaşte însă că trebuie pus în balanţă riscul ca salvarea unui singur pacient să coste îngrijirea multor altora, mai ales în lipsa unor echipamente de protecţie suficiente.
 
Bioeticianul spune că doi doctori trebuie să semneze o decizie de neresuscitare, dintre care unul să fie cel care îngrijeşte direct pacientul, iar familia să nu fie obligată să-şi dea acordul.
 
Potrivit Associated Press, peste 7 milioane de oameni din SUA de peste 60 de ani trăiesc în zone unde spitalele nu sunt dotate cu paturi de terapie intensivă.
 
Dacă experienţa din China se repetă şi în SUA şi alte ţări cu număr mare de cazuri, atunci între 15 şi 20% din pacienţi vor dezvolta o formă severă de boală, în timp ce 5% vor fi pacienţi critci care necesită terapie intensivă.
 
Circa 20% din spitalele din SUA spun că nu au suficiente aparate de respiraţie, în timp ce 95% dintre ele refolosesc sau folosesc cu economie măştile speciale N95. Totodată, chiar dacă SUA redeschid spitale închise, recurg la spitale plutitoare şi pregătesc paturi pentru pacienţi în spitale temporare, personalul instruit pentru îngrijirea pacienţilor critici este limitat,
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: