Preşedintele Vladimir Putin se joacă acum nu doar cu răbdarea unora din metropolele europene, ci şi cu fantezia strategilor reali, nu inventaţi, ai NATO, cărora le oferă câte o mutare de şah geopolitic, dar nu le indică unde va fi următoarea, de regulă imprevizibilă.

Să ne reamintim că după succesul operaţiunii „omuleţilor verzi”, care au redat Rusiei, manu militari, peninsula Crimeea, a urmat desprinderea Donbasului de sub autoritatea Kievului.

Acum, mutarea rachetelor Iskander-M în Kaliningrad ar putea fi urmată de o amplasare a aceluiaşi tip de purtătoare de ogive nucleare şi în Transnistria.

În traducere liberă, prin şahul dat în Kaliningrad este pur şi simplu aneantizat efectul imagologic al viitoarei dislocări, de la debutul anului viitor, a câte unui batalion întărit, de 1000 de militari aliaţi, în cele trei state baltice şi în Polonia.

Iar prin ipotetica, dar nu imposibila dislocare de rachete similare în Transnistria, este pusă la încercare răbdarea celor ce vor decide, sau nu, recursul la interceptoarele americane instalate la Deveselu.

În nordul Europei, apropiata deplasare, spre Siria, a singurului portavion rus, determină măsuri adecvate la nivelul flotei militare britanice.

În sudul continentului nostru, numărul tot mai mare de nave ruseşti trecute din Marea Neagră în Marea Mediterana, având la bord rachete Kalibr, ce pot utiliza ogive nucleare, anihilează, de facto, relevanţa grupului maritim al NATO, cel care limitează afluirea refugiaţilor din Orientul Mijlociu în Europa.

Per total, scorul amar fiind acum de 2-0, pentru Moscova, cu surpriza din Kaliningrad şi întărirea dispozitivului militar rusesc în estul Mării Mediterana.

Dacă adăugăm inflexibilitatea Kremlinului în dosarul ucrainean şi duritatea acţiunilor Forţei Expediţionare Ruse în Siria avem imaginea de ansamblu a ofensivei geopolitice a preşedintelui Vladimir Putin.

Dreptul României la măsuri de descurajare a oricărei agresiuni, din orice direcţie ar veni aceasta, este imagologic susţinut, de oficialii încă în funcţie, prin aducerea a 12 avioane de tipul F-16 şi anunţata brigadă multinaţională ce va fi coagulată în Oltenia.

Nicio vorbuliţă nu se scoate despre cele peste trei mii de avioane militare ale Forţelor Spaţiale Ruse şi despre cei 45.000 de paraşutişti militari ruşi, care, la un simplu ordin al liderului de la Kremlin ajung în şapte ore la Delta Dunării.

Rusia a dislocat peste 20.000 de militari în Crimeea, după unele surse chiar 29.000, iar unii mioritici se miră că profesionişti ai armelor propun înfiinţarea unui Corp al Infanteriei Marine Române, cu 7000 de luptători, în Dobrogea, care trebuie apărată circular, începând cu podurile de peste Dunăre, continuând cu Delta noastră, litoralul românesc şi frontiera de sud, dincolo de care unii interlocutori îşi menţin capetele plecate spre răsăritul bătrânului nostru continent.

Pentru Cuminţenia Pământului au fost găsiţi banii necesari, dar pentru Armata acestui Pământ par a fi doar ridicări din umeri şi o demagogie cât pot curprinde unele palate dâmboviţene.

Oricât ar fi manipulată opinia publică din România, de cei care confundă o audienţă relativ naţională cu una internaţională, recursul unor state vecine, dar şi a unor ţări aliate, la manu militari, este unul care ar trebui să genereze măsuri bine cumpănite, care să redea demnitatea militarilor români, care constituie o mare mută şi azi, ca în perioada interbelică, dar care înţelege că verticalitatea naţională şi democraţia reală sunt sintagme bune de adormit copiii epocii trecute.

RAND Corporation şi-a pus fireasca întrebare: „Ce s-ar putea întâmpla dacă Rusia a decis să revendice statele baltice?” Experţii corporaţiei au răspuns după ce au simulat o serie de jocuri de război. Iar reevaluarea ameninţării Federaţiei Ruse la adresa NATO, din care, poate aţi uitat, şi România face parte este clară:

Ideea nu este de a lupta cu Rusia şi de a câştiga. Ideea este de a descuraja Rusia de a întreprinde vreodată o agresiune împotriva alianţei. Un enunţ devenit public pe 16 octombrie 2016.

Cu asemenea gânduri am generat un schimb de păreri cu doi compatrioţi recunoscuţi pentru expertizele lor, complementare, în mediul militar, parte din enunţurile formulate cu acest prilej fiind inserate mai jos.

Z01

Generalul (r.) dr. ing. ALEXANDRU GRUMAZ:

@ Rusia prezintă tot ce se întâmplă în Occident drept o ameninţare. Vesticii nu au înţeles un lucru. Faptul că valorile occidentale şi strategiile Rusiei nu se potrivesc. Ultimul preşedinte american, care a înţeles foarte bine acest lucru, a fost Ronald Reagan. Şi ceea ce a reuşit Reagan puţini preşedinţi ai SUA au reuşit, după aceea.

@ Putin are o strategie de a destabiliza guvernele, din UE. Nu mă refer doar la cele din Vest, sau doar la cele din Est. Ci din toată Uniunea Europeană. Şi testează, în mod constant, cât de mult poate provoca adversarii şi care este modalitatea de răspuns a acestora.

@ La ora actuală, necesitatea modernizării arsenalului nuclear american, este foarte importantă. Asta pentru că Putin are două obiective. Primul fiind să îşi aducă, în propria ogradă, fostele state membre ale Tratatului de la Varşovia. În conexiune cu acest obiectiv este controlul Mării Negre, care îi permite transferul puterii din Rusia în Mediterana. Acolo îşi consolidează poziţiile prin definirea portului sirian Tartus, ca unul rusesc şi a bazei aeriene de la Latakia, ca una de importanţă strategică, pentru Moscova. De asemenea vizează şi reactivarea fostei baze militare sovietice, din Egipt. Al doilea obiectiv al lui Putin este că va încerca să folosească rachete tactice cu ogive nucleare.

@ Aceste mişcări ale lui Putin, precum mutarea rachetelor Iskander-M în Kaliningrad, generează întrebarea: ”Se pregăteşte Rusia de război?” Unii afirmă că se pregăteşte.

@ Nu se poate aplica articolul 5, din Tratatul Nord-Atlantic, fără America. SUA este garantul acestui articol.

@ Cine a mai discutat de pregătirea teritoriului pentru apărare? Nimeni.

@ Toate sunt bune când este pace şi prietenie între popoare. Şi când nu se mută rachete nucleare, dintr-o parte în alta. Când nu este forfotă pe aeroportul militar de la Kogălniceanu. Când nu circulă nave militare în Marea Neagră.

@ În 25 de ani, de democraţie originală, românească. Armatei i s-au promis şi achiziţii şi condiţii de viaţă mai bune, precum şi echipamente militare de ultimă oră. Nu s-a făcut nimic! Deci, trebuie redată demnitatea militarului român.

@ Noi, de la 136.000 de oameni care lucrau în industria naţională de apărare am ajuns la vreo 9.000!

@ O propunere legislativă necesară ar fi cea care vizează înfiinţarea Corpului Infanteriei Marine Române, a patra categorie de forţe armate a ţării noastre, cu 7000 de militari, pentru apărarea Dobrogei.

@ Nu trebuie să ajut soţia unui militar care a căzut la datorie, după…să ajut pe militarii care pleacă în teatre de război înainte.

@ În orice ţară civilizată statul face comenzi, pentru industria de apărare.

@ A fost închisă fabrica de trotil de la Făgăraş pentru că nu era staţie de epurare a apei. Nu se poate aşa ceva! Noi importăm pulbere, pentru că nu avem o staţie de epurare, care costa circa 200.000 de euro, pentru apa de acolo.

@ Se pare că în perioada interbelică elita noastră, care ne conducea, era mult mai bine pregătită decât aceea de azi. Noi avem nevoie de o nouă generaţie paşoptistă, adusă la nivelul secolului 21. Nouă ne trebuie elite, cum le trebuie şi altor europeni, la ora actuală, elite.

@ Noi suntem o Românie care ne plângem de brain drain, în loc să facem o selecţie a celor care merită să fie lideri şi să îi ducem în guvern.

@ Avem nevoie de o Românie care îşi valorifică trecutul, îşi valorifică istoria, ştiinţa şi tehnologia. Nu trebuie să mai spunem că ruralul este văzut ca o problemă, ca un handicap, ci trebuie să transformăm situaţia din mediul acesta. Am avut pariul cu agricultura şi unde am ajuns cu acest pariu? Am ajuns să importăm 80% din hrana necesară populaţiei. 80%! Procentul de corupţie şi de evaziune fiscală, în agricultură, este de 75%.

@ Nu ştim să apreciem ceea ce avem. Şi, din păcate, aceste lucruri ne vor costa.

@ La ora actuală, situaţia din jurul României este extrem de tensionată. Situaţia din Europa este şi aceasta extrem de tensionată.

@ Rusia nu vrea să încheie conflictul din Siria. Federaţia Rusă vrea să...cureţe Siria de opozanţii preşedintelui Bashar Hafez al-Assad.

@ Se suprapune noua axă formată de Moscova, Ankara şi Tel Aviv, asta pentru că Israelul nu gândeşte local, ci global. De pildă, dacă se întâmplă ceva în zona Mării Negre este interesat, pentru că se află în proximitatea zonei Israelului. Israelul va deschide o conductă de gaze cu Turcia. Urmează un acord, între cele două state, pe această temă.

@ Rusia este preocupată de recuperarea fostelor baze militare din fostul URSS.

@ Noi trebuie să avem în minte ce spunea Napoleon Bonaparte:”Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.”

@ Românii au construit Crucea Eroilor Neamului, între anii 1926-1928, pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 metri. Crucea menţionată este pentru fiecare militar român care a căzut la datorie, în Primul Război Mondial. Este simbolul unui popor care are rădăcini adânci în istorie.

@ Noi am jurat pe Drapel. Şi am jurat că ne vom servi ţara până la moarte.

Z02

Viceamiral (r.) dr. ing. ION ALEXANDRU PLĂVICIOSU:

@ Putin este un lider puternic, charismatic, care are şi instrumentele necesare - prin faptul că în Federaţia Rusă este clar, nu e cine ştie ce democraţie – să îşi pună în aplicare planurile.

@ Pe fondul de instabilitate politică, din Europa – care cântă pe mai multe voci, în mod foarte clar, fiind fel de fel de interese – Putin foloseşte această situaţie, pentru a presa puţin anumite chestiuni.

@ Eu cred că moderaţia, în abordarea acestor probleme, şi dialogul, diplomaţia pot avea şi acum câştig de cauză.

@ În situaţia în care vor fi amplasate rachete ruseşti în Transnistria, noi avem, la Deveselu, o unitate de alertă timpurie şi de protecţie.

@ Capabilitatea tehnologică a americanilor este incontestabilă. Şi ei vor recupera decalajul, pe plan nuclear, în foarte scurt timp, pentru că au tehnologiile necesare. Nici ruşii nu stau pe loc, însă viteza de adaptare a tehnologiilor lor şi de aplicare a celor noi este mai lentă, şi mai greu de suportat de Rusia, pentru că este mai costisitoare. Această cursă a înarmării nucleare este, deocamdată, un pic în favoarea ruşilor. Dar se va termina printr-un echilibru. Şi cred eu că acesta va genera o stare de echilibru, pe plan internaţional.

@ Este un război al nervilor. Ruşii au pornit această cursă a înarmării. Introduc submarine clasice în Marea Neagră. Au un program de 18 miliarde de dolari, ca să îşi modernizeze flota, dar este de reţinut un aspect. Putin a declarat, la o întâlnire cu jurnaliştii străini că Federaţia Rusă alocă pentru înarmare, pentru dezvoltarea flotei, a forţelor terestre, a forţelor aerospaţiale, a 10-a parte din cât alocă americanii pentru înarmare. Nu că nu ar vrea să aloce mai mult, dar nu au de unde.

@ Putin îşi permite, din postura în care se află, ca să ridice tonul, nu prea justificat.

@ Putin puţin forţează nota. Să fie foarte clar. Nimeni este obligat să îi dea lui răspunsul la unele chestiuni puse mai dur.

@ Vreau să fie clar, pentru toată lumea, faptul că tehnica militară din dotarea celor trei categorii de forţe armate – terestre, navale şi aeriene – este, cu excepţia celor 12 avioane F-16, total depăşită.

@ Un război nuclear este distructiv. Dacă începe pe panta asta, fiecare îşi va pune în funcţiune arsenalul nuclear, ceea ce nu este bine.

@ Pentru noi, ca ţară membră a NATO, faptul că suntem în această alianţă politico-militară este un motiv de securitate.

@ Statul Major General al Armatei României a înaintat un pachet legislativ, în momentul de faţă, pentru ca să devină Statul Major al Apărării, adică să preia şi sarcinile privind pregătirea teritoriului şi a populaţiei pentru apărare.

@ Acest principiu, al războiului întregului popor este valabil pentru ţările mici.

@ Cum spunea un preşedinte american, dotarea armatei şi introducerea tehnologiilor performante fără bani este o halucinaţie.

@ Avem şase programe, care sunt pe site-ul Ministerului Apărării Naţionale, nu de ieri, de azi, ci de ani de zile. Este un program pentru marina militară, în vederea dotării Forţelor Navale Române cu corvete şi nave vânătoare de mine. Este programul pentru aviaţie, cu avionul multirol, care acum, cu chiu cu vai, a adus Forţelor Aeriene Române 12 aeronave de tip F-16. Şi avem programul pentru trupe de uscat, care are în vedere tancuri şi transportoare blindate noi, pentru Forţele Terestre Române.

@ Acum se pare că modernizarea acestor fregate va fi făcută de o firmă din exterior. Cei de la firmă au afirmat că vor asigura 100% offset-ul. Şi noi am mai avut, când am adus fregatele, un offset cu englezii. După ce s-au semnat contractele şi s-au plătit banii, englezii au afirmat că noi nu aveam nimic de calitate. Noul contract, deocamdată nu este semnat. Este pe masă, la secretarul de stat, ca să îl semneze.

@ În general, toate programele de înzestrare, la toate ţările, inclusiv la cele mai evoluate decât noi, s-au făcut cu finanţarea producătorului. Deci cine câştigă licitaţia începe să finanţeze programul urmând ca după aceea să i se întoarcă banii, prin programele naţionale. Nu să plătim noi dinainte, sau 30% la 40% şi după aceea să...întindem programele...

@ Dacă, de exemplu, dotăm armata, cum este programul, cu 600 de transportoare amfibii blindate, atunci se generează 6000 de locuri de muncă.

@ Întâmplarea face că eu am fost preşedintele echipei care a negociat contractul cu acest submarin românesc şi am fost şi preşedintele echipei de recepţie. Deci, a fost un submarin foarte performant. Ruşii îi ziceau...Urma. De ce? Pentru că avea o învelitoare, de cauciuc special, care absorbea radiaţiile sonarelor. Plus că lansa cinci tipuri de torpile foarte performante.

@ Un submarin, chiar unul singur, este un element de descurajare.

@ S-a lansat povestea că este prea scumpă bateria necesară submarinului, dar aceasta costa doar 6.000.000 de dolari! Făcută de polonezi, care au şi ei în dotare acest tip de submarin şi l-au reparat.

@ Acum, acest submarin este depăşit din punct de vedere tehnic. El are un sistem de comandă electromecanic. Nu mai poate fi reparat. Asta pentru că orice proiect are anumite chestiuni pe care proiectantul le ştie. După părerea mea nu mai este acum posibil să îl repare.

@  Eu cred că trebuie cumpărate trei submarine mai mici, mai ieftine, trei submarine noi. Ca elemente de descurajare. Pentru antrenamentul hidrolocatoriştilor. Şi pentru antrenamentul trăgătorilor, cu torpilele.