Războiul comercial SUA-China: armistiţiu, acord parţial, negocierile dificile amânate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La 15 octombrie, SUA trebuia să introducă o creştere explozivă de taxe pentru importurile din China prin creşterea de la 25 la 30% a taxelor pentru produse care valorează 250 miliarde de dolari. Pe masă se afla şi o altă creştere de tarife pentru mărfuri în valoare de 160 de miliarde de dolari de la 15 decembrie.

În aceste condiţii au avut loc la sfârşitul săptămânii negocierile comerciale timp de două zile la Washington cu o delegaţie mamut de înalţi reprezentanţi chinezi condusă de vicepremierul Liu He – primit şi la Casa Albă. Rezultatele negocierilor s-au concretizat într-un acord parţial, secvenţial, neconcludent şi, evident, insuficient, dar care era aşteptat de cele două cele mai mari economii ale lumii, americană şi chineză, pentru a nu accelera intrarea în criza economică globală aşteptată anul viitor.

Ţinta generală a fost, deci, dezescaladarea şi blocarea jocului reciproc de creştere a taxelor la importuri în ambele state. Deja războiul de până azi a costat importatorii americani 24 miliarde de dolari doar din taxe din februarie 2018, când a început bătălia direct iar numai din august americanii au plătit 6.5 miliarde de dolari taxe, o creştere cu 48% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Potrivit JP Morgan, creşterea taxelor în timpul războiului este de circa 1000 de dolari pe an pentru fiecare gospodărie. Datele nu include creşterile din 1 septembrie, care au vizat alte produse în valoare de 112 milioane de dolari.

Preşedintele Donald Trump anunţase că şi-ar dori un acord definitiv, total, pe toate dimensiunile, însă apropierea sărbătorilor de Crăciun şi căderea în criză economică accelerată care s-ar resimţi înainte de alegerile prezidenţiale au determinat acceptarea abordării pas cu pas şi o înţelegere secvenţială care acoperă ţintele cele mai simple, discuţiile pe dosarele cele mai complicate fiind lăsate pentru mai târziu. Dacă preşedintele american dorea modificarea fundamentală a politicilor chineze din comerţ şi industrie, care au costat SUA milioane de locuri de muncă, respectiv reforma structurală, subiectul rămâne, parţial, intangibil, Beijingul anunţând că nu renunţă la controlul centralizat al economiei şi la politica sa de subvenţii.

Chiar şi acordul prezent trebuie transcris pe hârtie, în forma de semnat, o întreprindere care durează între 3 şi 5 săptămâni. Negociatorii americani au fost deja invitaţi la Beijing pentru continuarea negocierilor până la summitul ASEAN din Chile, la care se vor întâlni preşedinţii Donald Trump şi Xi Jinping.

SUA îşi doreşte un acord/angajament al Chinei pentru combaterea reală şi puternică a furtului de proprietate intelectuală şi încetarea de a solicita companiilor americane să livreze secretele comerciale pentru a putea face afaceri în China. 

Anterior întâlnirii de joi şi vineri, atmosfera era încărcată iar aşteptările împărţite şi, în orice caz, neconvingătoare pentru rezultate substanţiale. În primul rând chiar marţi guvernul SUA a introdus liste negre de sancţiuni ce includ 28 de birourile publice de securitate chineze şi un număr de star-up-uri chineze în domeniul artificial intelligence specializate în supraveghere - inclusiv Hikvision, specializată în supraveghere video, pentru rolul lor în tratamentul discriminatoriu împotriva uigurilor şi minorităţilor musulmane din China. De asemenea au fost interzise vizele americane pentru un număr de oficiali chinezi din aceleaşi motive.

Partea chineză a fost mai deschisă, pregătind achiziţia anuală de produse agricole americane care, numai joi, au confirmat vânzări record de 142,172 tone de carne de porc americane în săptămâna terminată la 3 octombrie ca şi exporturile a 398.000 tone de soia. Totuşi discrepanţele între aşteptări şi ceea ce sunt dispuşi să ofere chinezii rămân foarte mari.

SUA îşi doreşte un acord/angajament al Chinei pentru combaterea reală şi puternică a furtului de proprietate intelectuală şi încetarea de a solicita companiilor americane să livreze secretele comerciale pentru a putea face afaceri în China. China trebuie să se angajeze să cumpere cantităţi relevante de produse pentru a echilibra balanţa comercială bilaterală. De asemenea China trebuie să stopeze furtul cibernetic, transferul forţat de tehnologie americană către firmele chineze şi să oprească subvenţiile industriale, permiţând accesul companiilor americane la piaţa chineză care e îndeobşte închisă.

Peste toate, un acord privind moneda chineză şi manipularea acesteia de către Beijing este solicitat de către partea americană, chiar dacă experţii sunt convinşi că relaţia dolar-yuan nu va putea fi schimbată astfel, economia centralizată chineză având resorturile să manipuleze în favoarea ei această relaţie cât timp nu e instalată o economie liberă de piaţă. În schimb, China aşteaptă amânarea creşterilor de taxe şi revenirea la o eliminare a acestora, în paralel cu eliminarea restricţiilor pentru livrara de produse şi tehnologii americane către gigantul din telecomunicaţii Huawei, introdus pe lista de sancţiuni drastice americane. În plus, China aştepta ridicarea sancţiunilor împotriva celei mai importante companii navale a sa.

Acordul parţial vizează anumite componente ale acordului de proprietate intelectuală, servicii financiare, monedă şi achiziţionarea de către China a produselor agricole în valoare de 40-50 miliarde de dolari. Au fost amânate/anulate taxele ce urmau să fie introduce la 15 octombrie de către SUA şi cele la 15 decembrie. Firmele americane, cele străine, în general, au primit o foaie de parcurs pentru a putea avea proprietatea deplină a companiilor de servicii financiare înregistrate în China, începând din 2020. Deciziile vizează şi limitările existente la concentrarea proprietăţii în fondurile de investiţii, firmele de asigurări şi cele de speculare a produselor futures.

În schimb, discuţiile nu au reuşit să facă decât progrese infime sau în alte cazuri nu s-au înregistrat progrese în chestiunile aşteptate de SUA legate de tehnologie şi politicile industriale, care se află în miezul nemulţumirilor americane. De altfel din start au fost ocolite temele contondente şi complicate, lăsate pentru momente ulterioare ale negocierilor, fiind preferate temele unde exista posibilitatea atingerii unui consens.

Şi în privinţa proprietăţii intelectuale, dosarul extrem de stufos a vizat doar ceea ce experţii numesc protecţia de tip secolul 20, respectiv respectarea regulilor copy-right-ului şi respectarea produselor de firmă care să nu fie copiate în falsuri, însă nu a fost abordată deloc tema protecţiei fluxurilor de date, codurilor sursă ale computerelor şi a datelor comerciale, tema cea mai spinoasă alături de cea a hackingului şi a ofensivei în războiul cibernetic asupra ţintelor americane.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite