President Trump

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Jump Trump! FOTO EPA
Jump Trump! FOTO EPA

E foarte posibil ca, în noaptea de marţi spre miercuri, cineva, fie Hillary Clinton, fie Donald Trump, să cîştige alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Tîmpenia pe care tocmai aţi citit-o nu e în totalitate creaţia autorului. Ea e, mai degrabă, consecinţa situaţiei ridicole, grave, neserioase, dramatice, stupide, cruciale, dezonorante, meschine, exemplare şi foarte ne-americane în care se află Statele Unite.

Cu alte cuvinte şi acelaşi înţeles, numele viitorului Preşedinte e mai puţin important decît conflictul care va continua să consume America şi după noaptea alegerilor.

Republica americană riscă să alunece în clintonism. Adică să devină un stat administrativ dominat de o ideologie strictă în ciuda apareneţelor ei liberale. Corectitudinea Politică - un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale - va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse. Ştim toate astea după decenii de ascensiune a fanatismului stîngist în viaţa publică şi după un an de campanie care n-a lăsat instituţie neotrăvită.

Ipocrizia elitară a dnei Clinton se exprimă în sloganuri ultra-liberale, dar poartă în miez o aroganţă aristocratică - un frison nobiliar de castelan luminat care acordă lumii dreptul de a se purifica prin dogmele justiţiei sociale. Acest elitism crud a pus în centrul politicii, educaţiei şi culturii cîteva idei fixe pe care le-a extins apoi asupra întregii naţiuni americane. Pornită de sus şi aşternută ca un giulgiu atotcuprinzător, operaţia de reeducare a americanilor a trimis în defensivă şi apoi în boxă valorile clasice ale vieţii libere: dezbaterea, dreptul la cuvînt şi curajul iniţiativei. Libertatea indivduală a devenit o subspecie a identităţii rasiale şi sexuale. De altfel, Partidul Democrat al dnei Clinton a trecut la practica deschisă a rasismului electoral: subvenţionarea populaţiei de culoare şi hispanice contra voturi. Dreptul de gîndire şi expresie necondiţionată în Universităţi, în mediile de informare şi chiar în viaţa privată a devenit un delict sancţionat cu izgnorea din viaţa publică.

Instituţiile bazale ale statului au fost îndoite de suflul unei campanii în care dna Clinton şi coteria democrată au încercat să îşi camufleze dezgustul faţă de americanii albi din afara elitelor (deplorables - cum i-a numit Hillary Clinton). 

Justiţia a fost compromisă de intervenţile indecente ale unui Ministru care n-a ezitat să se opună redeschiderii dosarului Clinton. Abuz în serviciu? Sigur, dar numai în România!

FBI a fost atacat din toate gurile de foc şi dezinformare ale sistemului pentru crima de a relua o anchetă pe bază de probe noi care o incriminează pe dna Clintion. Aşa s-a ajuns la neruşinarea incompatibilă cu spiritul fondator american după care legea trebuie suspendată pe timpul campaniei electorale, dacă ea nu convine candidatului stîngii. Democraţie? Da, dar nu pentru căţei, mai ales dacă e vorba de buldogi.

Instituţia presei s-a prăbuşit sub greutatea propriului partizanat. Toate, dar absolut toate marile reţele media au intrat, fără jenă şi reţinere, în campanie, pe post de fabrici de propagandă. Un val de mistificare şi dezinformare care face din Antena 3 o televiziune de mînăstire, a luat la prelucrat minţile publicului. Rezultatul e descalificarea unei instituţii care a renunţat pînă şi la aparenţele onestităţii.

Procesul de impunere şi şantaj etic a urcat pînă la Casa Albă. Barack Obama, de departe cel mai slab Preşedinte american înregistrat în istorie, a plonjat, cu soţie cu tot, în campania de susţinere a dnei Clinton. De la Pacific pînă în Siria, Obama va lăsa în urmă o lume răvăşită de o incompetenţă statuară. Dar asta nu pare de ajuns pentru un politician care a început să creadă în magia propriei persoane. O oratorie de imitator provincial al lui Bonaparte a luat locul omului de stat. Pozînd tot mai paranoid în rol de Mesia ambulant, Obama a devenit un amuzament, un debutant perpetuu, luat peste picor de guvernele străine şi utlizat cu ora de campania Clinton. Decenţa şi credibilitatea jocului politic american au fost măturate de dramaturgia ieftină a instructajelor mitraliate TV către electorat. Spiritul american s-a devalorizat masiv sub presiunea farsei politice.

Cea mai titrată democraţie a lumii e pusă într-o situaţie penibilă de setea de putere şi mitomania noului cult stăpînitor. Peste tot în lume, mesajul clasic american e o lozincă dejucată de proprii ei purtători. La Bucureşti, de pildă, apariţiile ambasadorului american seamănă cu prestaţia unui diriginte care afuriseşte corupţia în alte ţări, dar e mulţumit de cazinoul trucat de acasă. În fond, un ambasador n-ar trebui să uite că e reprezentantul unei administraţii de stat, nu al unei ideologii de clan politic.

Dar Donald Trump? Un singur lucru. Clar şi urgent. Trump poate opri căderea. Un grobian, un fustangiu, un demagog fără perdea? Se ştie şi nu contează. Jump Trump!

Mai bine scandal decît bigotism. Şi, cu mult mai bine, gură mare decît mască perfidă. Aşadar, President Trump.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite