Reacţia firească, cea de a fi mobilizate toate resursele lumii ştiinţifice şi de a genera fonduri nelimitate pentru cercetare, testarea în diversele stadii de procedură şi apoi dezvoltarea şi producerea vaccinului şi tratamentului atât de mult dorite, a fost politizată la un mod aproape iresponsabil. A devenit o competiţie deschisă, disperată, pentru ca o companie farmaceutică sau alta, un guvern sau altul să anunţe primul că a ajuns la marele rezultat, adică producerea primelor milioane de doze. Asta ştiind că, instantaneu, câştigurile financiare vor fi fabuloase, poate fără precedent în raport cu tot ce s-a înregistrat până acum în istoria industriei farmaceutice, urmând să curgă cererile de a se alimenta linii de producţie în diverse ţări ale lumii. Şi, oricum, nimeni - cel puţin în acest stadiu - nu-şi pune problema că s-ar putea ca Naţiunile Unite să-şi convoace Consiliul de Securitate şi să propună preluarea patentului pentru a-l pune la dispoziţie gratuit, aşa cum s-ar cuveni dacă cineva ar mai lectura documentul acela prăfuit şi obosit care este Carta ONU. 

Între timp, fiecare îşi vede, cu câtă viteză poate, de propriul său drum. Clasic, acesta constă în trecerea prin seria de testări obligatorii pe care le presupune apariţia posibilă pe piaţă a uni nou medicament, testări finalizate prin etapa clinică şi aceasta, conform reglementărilor naţionale, compusă din alte baterii de teste foarte amănunţite şi spaţiate în timp, tocmai pentru a reduce la minimum posibil riscurile. De-abia după aceea se reuneşte agenţia naţională pentru medicamente a ţării respective şi dă acceptul pentru producere şi comercializare a produsului respectiv.

Evident că toţi jucătorii implicaţi acum în producerea de vaccin şi tratament pentru coronavirus respectă procedurile respective. Şi asta cere timp. Doar dacă cineva nu vrea să ignore regulile.

Avem deja un exemplu.

Este o experienţă extraordinară în timpuri extraordinare: Donald Trump, Preşedintele SUA, îşi îndeamnă cetăţenii să înceapă să ia un cocktail de medicamente încă neaprobat care să fie folosit IMEDIAT în bătălia contra COVID-19:

Ce avem de pierdut ? Am o părere bună despre asta. Doar atât. Doar un sentiment bun. Ştiţi bine, sunt un băiat deştept. Am un sentiment bun despre asta. Vom vedea. Vom vedea curând....Ar fi un dar al cerurilor, dacă funcţionează ar fi un cadou de la Dumnezeu. Să ne rugăm lui Dumnezeu să funcţioneze“ - a spus Trump în timpul conferinţei de presă în care a făcut istoricul anunţ care vine doar la câteva zile după ce spusese că Hiroxychloroquina (vândută sub marca Plaquenil, aprobată de Agenţia americană a medicamentelor în 1955 pentru tratamentul malariei) poate fi eficientă în tratamentul coronavirusului. Se baza pe faptul că, la începutul acestei luni, un grup de cercetători francezi încercaseră cu succesul medicamentul respectiv asupra unui grup de 36 de pacienţi, încă şase vindecându-se după ce medicamentul respectiv a fost combinat cu antibioticul Azithyromicina.

Numai că, imediat, a intervenit chiar Dr Anthony Fanuci, directorul Institutului naţional pentru alergii şi boli infecţioase, membru în White House Coronavirus Task Torce şi care a readus lucrurile la realitate: „Preşedintele vorbeşte despre speranţă şi nu este lipsit de raţiune să vorbeşti despre speranţă pentru oameni... Dar munca mea de om de ştiinţă... este să dovedească dincolo de orice îndoială că un medicament nu numai că este lipsit de primejdii, dar că şi funcţionează“. Problema cea mai gravă este că acest cocktail de medicamente pe care Trump l-a prezentat naţiunii ca pe soluţia miracol, NU este aprobat ca eficient sau sigur de către agenţia federală Food and Drug Administration (FDA) deci, în principiu, este considerat ilegal de recomandat sau folosit pe teritoriul SUA. Precizarea în acest sens a fost făcută de Stephan Hahn, şeful de la FDA care a spus că medicamentul obţinut din combinaţia celor două elemente trebuie să treacă în prealabil „printr-o largă perioadă de testare pragmatică“ şi că, cel puţin pentru moment, nu poate specula în ce priveşte o dată limită. Deoarece „nu doreşte să creeze false speranţe“, Hahn a adăgat că „s-ar putea să fie medicamentul cel bun, dar s-ar putea ca dozajul de acum să nu fie cel potrivit şi să facă mai mult rău decât bine“.

Pe siturile medicale americane şi din întreaga lume au început să apară avertismente dintre cele mai grave asupra efectelor colaterale ale unui asemenea tratament, aritmie, spre exemplu. Citat de Huffington Post, Matt McCarty, medic specialist de boli infecţioase de la Manhattan Presbytarian Hospital spunea că nu se ştie dacă medicaţia propusă de Trump poate vindeca sau ucide pe cineva:

Iată şi alte asemenea păreri preluate după Huffington Post şi reluate de sute şi sute de publicaţii în această dimineaţă:

Ce se va întâmpla în continuare, vom vedea. Este oare posibil ca, dacă Trump are dreptate, să introducă astfel un capitol excepţional în Arta Guvernării, instituind teorema că, în cazuri excepţionale, un şef de stat poate să-şi asume TOATE prerogativele fundmentale, inclusiv cea de medic şi farmacist şef al naţiunii. De ce nu? Realizaţi consecinţele unei asemenea situaţii preluate poate în toate constituţiile lumii democratice?