POTUS şi identificarea noului duşman

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

POTUS a fost iniţial o abreviere folosită la finele sec. XIX de către operatorii de telegraf pentru desemnarea titulaturii de „Preşedinte al Statelor Unite ale Americii“, iar acum este deja termen uzual de vocabular.

Aşa cum este, urmând aceeaşi procedură, SCOTUS (Supreme Court of the United States), VPOTUS (Vice-President of the United States of America) sau FLOTUS (First Lady of the United States - primul nume de cod de acest fel apare în 1980, pentru Nancy Reagan) sunt listate în dicţionare (sursa Merriam Webster).

POTUS, începând de peste câteva săptămâni, va fi Donald Trump. Iar orice POTUS îşi începe drumul de cel mai puternic lider politic al lumii prin demersul, devenit de acum tradiţional, de a defini lista principalelor surse de vulnerabilitate. Aici s-ar putea să apară una dintre marile noutăţi pe care le va aduce Administraţia Trump, căci, dacă vă amintiţi, cel puţin în ultima jumătate de secol, pe lista asta figurau o serie de ţări care reprezentau evidente ameninţări externe împotriva cărora SUA se pregăteau să răspundă împreună cu aliaţii lor.

Dar nu întotdeauna duşmanii Americii au fost cei din exterior. Aproape o jumătate de secol, înainte şi după cel de-al Doilea Război Mondial, a mai existat o listă, extrem de importantă, cea a duşmanilor interni, mai întâi simpatizanţii comuniştilor, apoi ai naziştilor şi, din nou, după război, ai comuniştilor.

Aţi auzit cumva de HUAC (House Committee On Un-American Activities)? O adevărată instituţie aproape de sine stătătoare, cu puteri extinse, aproape chiar absolute, „a fost fondată în 1938 şi a devenit organism permanent din 1945. Scopul său iniţial a fost identificarea comuniştilor şi simpatizanţilor lor, apoi a simpatizanţilor nazişti. În 1969 a anunţat că are o nouă ţintă, terorismul intern, căpătând şi o nouă denumire, «House Internal Security Committee» pentru ca, şase ani mai târziu, după războiul din Vietnam şi Watergate, să fie formal desfiinţată... În perioada Războiului Rece, HUAC şi-a desfăşurat activitatea pe două fronturi. Mai întâi, începând cu 1947, HUAC a organizat audieri privind Federal Employee Loyalty Programe. Cea mai importantă dintre investigaţii l-a vizat pe Edward Condon, în acel moment director al Biroului Naţional de standarde şi pe Alger Hiss, fost oficial în Departamentul de Stat. Preşedintele HUAC, J. Parnell Thomas, Republican din New Jersey, a cerut să vadă «dosarul de loialitate» al lui Condon, lucru refuzat de Preşedintele Truman în numele principiilor de respectare a vieţii private şi a separării puterilor în stat. Începe scandalul, căci HUAC acuză Administraţa de a «acoperi» o problemă şi, cel mai important, ridicând o întrebare fundamentală asupra «privilegiului executiv», adică dreptul Preşedintelui de a refuza o cerere de informaţie din partea Congresului. Investigaţia continuă şi, HUAC (printre membrii săi numărându-se un tânăr congresman pe nume Richard Nixon) va continua dezbaterea pe cazul Hiss, acesta fiind condamnat în 1957... Al doilea sector în care HUAC a demarat cercetări pentru a determina eventuale infiltrări comuniste a fost industria filmului. Audierile iniţiale au fost făcute cu ajutorul neprecupeţit al FBI, condus în acel moment de J. Edgar Hoover. FBI a identificat atunci martori «neprietenoşi» despre care se ştia că nu vor depune mărturie în audierile televizate ale HUAC şi alţii, «prietenoşi» pe care te puteai baza pentru o cooperare completă. Ronald Reagan, pe atunci preşedintele Screen Actors Guild şi care avea un nume de cod ca informator al FBI, a fost din cea de-a doua categorie... Mai apoi, HUAC a jucat un rol substanţial în stabilirea şi controlarea aşa numitelor «Hollywood Blacklists». Orice actor, scenarist, regizor sau lucrător în industria filmului identificat drept comunist avea să se regăsească fără slujbă. Singura cale de a ieşi de pe aceste liste era să te prezinţi în faţa HUAC şi să «numeşti nume», adică simpatizanţi comunişti”. (sursa: Dictionary of American History, 2003, Gallup Group).

Istoria unor timpuri trecute? Să vedem...


Newt Gingrich

image

De curând, relatează CNN, Newt Gingrich, fostul lider al Camerei Reprezentanţilor, unul dintre personajele cheie ale Partidului Republican şi o voce foarte ascultată din anturajul apropiat al lui Donald Trump, nume pomenit pe lista scurtă a candidaţilor pentru postul de Secretar de Stat, a declarat că ar trebui creat un nou HUAC, de data asta orientat în principal pe activităţile aderenţilor ISIS şi simpatizanţilor lor din SUA. În interviul dat pentru FOX TV, el a repetat poziţia sa din iunie 2016 când spunea:

„În 1938 şi 1939 am iniţiat legi împotriva naziştilor. Am decretat că era ilegal să ajuţi naziştii. Acum trebuie să facem aceeaşi mişcare, Va trebui să adoptăm poziţii cu mult mai dure. Până la urmă, va trebui să declarăm război islamiştilor (jihadişti) şi le spunem «Dacă juraţi credinţă ISIS, atunci sunteţi nişte trădători şi vă veţi pierde cetăţenia».”

Teză reluată de Trump în timpul campaniei electorale, mai ales într-un discurs ţinut în New Hampshire. „Comunităţile musulmane”, sugera el, ar trebui să fie făcute mai mult răspunzătoare pentru acţiunile membrilor lor.

„Ele (comunităţile musulmane) ştiu ceea ce se întâmplă. Ştiu că el („ucigaşul din Orlando”) era un om rău. Ştiu că cei din San Bernardino erau nişte oameni răi. Dar, vedeţi, nu s-au decis să-i semnaleze şi acum avem morţi şi distrugeri...” - spunea Trump.

Va fi foarte interesant de văzut dacă un asemenea comitet va fi creat şi, dacă da, care va fi agenda lui, cu toate punctele care vor identifica ţinte posibile asociate cu eventuale zone de vulnerabilitate.

Foarte interesant va fi de văzut dacă un asemenea comitet va putea fi replicat şi în Europa, căci este evident că există partide politice care ar propune instantaneu o asemenea soluţie ca parte a programului lor de guvernare. Cum va reacţiona populaţia? Avem un exemplu, reacţia americană la Epoca McCarthy. De partea cealaltă a Cortinei de Fier, ne sunt cunoscute „tribunalele poporului”...

Dar - şi aici este cel mai dramatic punct al raţionamentului - dacă, cumva, trist şi absurd, asta este soluţia extremă de protejare a unui sistem super-lax şi permisiv care a fost acum invadat de valurile unei migraţii împănată din plin cu luptătorii ISIS? Problema, desigur, este de morală. De respectarea democraţiei etc. Dar lucrurile, scăpate de sub control, au ajuns să exaspereze opinia publică. Pe timp de criză, se mai gândeşte la morală şi valorile superioare ale democraţiei?

Mi-e teamă că nu şi, după cum s-a văzut deja, va vota pentru liderul care asigură promovarea unei soluţii ferme. Foarte ferme şi clare, exprimată într-un raţionament dicotomic, mereu acelaşi pe timpul tuturor crizelor omenirii: „ori noi, ori ei”.

Şi, din nefericire pentru noi toţi, se revine la înţelepciunea frustă a manualelor de strategie militară care spun că, pentru a avea o şansă de supravieţuire, la ameninţarea cu forţa trebuie să fii mereu pregătit să răspunzi cu o forţă superioară. Spre asta ne îndreptăm, asta ne-a mai rămas, în acest spaţiu de emoţii extreme ne-am întors, ca pe vremurile acelea de le-am crezut dispărute pentru totdeauna

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite