Politico: Joe Biden a dezamăgit aşteptările UE privind cooperarea în regiunea Indo-Pacifică

Joe Biden si Emmanuel Macron inainte de poza de grup de la summitul G7 de la Cornwall FOTO EPA-EFE

La capătul unei săptămâni în care  Adunarea Generală a ONU a fost în prim-plan, preşedintele SUA, Joe Biden, care şi-a început mandatul cu promisiunea refacerii relaţiilor multilaterale,  i-a dezamăgit pe europeni, scrie Politico într-o analiză.

Joe Biden anunţa că „America s-a întors la Conferinţa virtuală de Securitate de la Munchen, iar europenii au înţeles că noul preşedinte american promitea o abandonare a poziţiei excepţionalismului SUA profesate de predecesorul său.

Vineri însă, Biden a marcat finalul Adunării Generale a ONU cu o chemare a liderilor grupului QUAD (dialog strategic de securitate între SUA, Australia,India şi Japonia), Casa Albă arătând o centrare pe Asia cu excluderea Europei: Biden s-a adresat astfel mai puţin preocupărilor de revigorare a Alianţei Vestice, evidenţiindu-se în schimb ca lider al unor alianţe regionale de mică amploare care să răspundă mai bine intereselor SUA.

În comunicatul lor comun, liderii QUAD au afirmat recentrarea pe regiunea Indo-Pacifică şi au inclus şi un paragraf prin care salutau „Strategia UE privind Cooperarea în Indo-pacific”.Totuşi, liderii UE nu au fost invitaţi de SUA să ia parte la aceste eforturi.

Partenerii din Quad ai SUA s-au arătat mai dornici să se alinieze poziţiei Washingtonului cu privire la China şi au fost mai maleabili în ce priveşte aşteptările americane, interzicând aplicaţii chineze sau restricţionând giganţii chinezi de telecomunicaţii.

QUAD a mers înainte cu planul Washingtonului de a stabili un lanţ global de aprovizionare în domeniul tehnologic alături de ţări democratice cu excluderea  Chinei în timp ce capitalele europene s-au arătat reticente faţă de această strategie anti-China de teama compromiterii relaţiilor economice şi a încurajării rivalităţii tehnologice americano-chineze.

Şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, a început conferinţa de vineri dedicată încheierii Adunării Generale a ONU comentând alianţa de securitate dintre SUA, Marea Britanie şi Australia, care a presupus renunţarea la un contract pentru livrarea de submarine între Franţa şi Australia.

Borell a notat că aceasta a fost anunţată în „aceeaşi zi, la aceeaşi oră„ la care el însuşi prezenta strategia UE în privinţa regiunii indo-pacifice.

„În mod cert, nu este vorba doar despre o tranzacţie privind nişte submarine, ci are implicaţii mai vaste pentru relaţiile dintre noi şi SUA. Lipsa comunicării şi confruntării dintre parteneri apropiaţi a creat reale dificultăţi”, a spus el, adăugând că nu lasă deloc impresia unei bune coordonări şi nu este nicidecum  „ceva bun pentru Occident”.

Referindu-se la convorbirea telefonică dintre Biden şi preşedintele francez Emmanuel Macron menită să atenueze asperităţile, Borell a observat că situaţia putea fi gestionată mai bine, ampele părţi fiind de acord că o consultare prealabilă ar fi fost cu sguranţă „benefică”.

Dacă Macron a reuşit să obţină ceva din acest dialog, şi anume sprijinul lui Biden pentru construirea propriei capacităţi militare a Europei, tot mai mulţi lideri europeni încep să realizeze că Biden nu e nici acel lider american, nici acel partener aşteptat, comentează Politico.

Tot vineri, preşedintele Consilului European Charles Michel - care l-a acuzat pe Biden pe lipsă de transparenţă şi loialitate -  în discursul său de la Adunarea Generală a ONU, a accentuat nevoia independenţei strategice a UE, mai ales în regiunea indo-pacifică.

„UE şi statele-membre sunt printre principalele puteri economice ale lumii. Avem valori de promovat, cetăţeni de protejat şi interese de apărat. Şi în acest spirit dezvoltăm autonomia strategică a Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce priveşte capacităţile noastre de securitate şi apărare. Astfel încât să fie mai puţin dependentă, pentru a ne consolida influenţa pozitivă, dar şi pentru a consolida Alianţa noastră atlantică, care este ancorată în valorile noastre democratice şi un pilon de neclintit al securităţii şi stabilităţii noastre în lume. Aliaţii mai puternici asigură o alianţă mai puternică, susţinută de transparenţă şi loialitate”.

Mulţi oficiali şi diplomaţi din UE au atribuit disputa diplomatică recentă asupra Asiei de sud-est centrării obsesive a Washingtonului şi lui Biden asupra Chinei, dar şi unei dorinţe a Casei Albe de a resuscita reputaţia internaţională a Americii după retragerea precipitată şi haotică din Afganistan, scrie Politico.

Este ceva firesc ca SUA să se îndrepte către aliaţii vorbitori nativi de engleză din Allianţa de informaţii „Five Eyes” (Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit).

La rândul său, Charles Michel a subliniat:„UE este un investitor proeminent în regiunea indo-pacifică şi unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali: 40% din exporturile noastre trec prin regiune. Am decis să ne sporim considerabil parteneriatele de cooperare în zonă”.

Preşedintele CE a adăugat că UE se va implica în presiunile asupra Chinei pentru respectarea legislaţiei maritime şi a drepturilor omului.

Securitatea şi libertatea de navigaţie în Marea Chinei de Sud şi Oceanul Indian trebuie garantate în conformitate cu dreptul internaţional ”, a spus Michel. „Uniunea Europeană îşi va asuma întreaga responsabilitate în acest sens.”

Rămâne de văzut dacă UE poate fi într-adevăr o forţă autonomă, în Indo-Pacific sau chiar mai aproape de casă. Multe ţări din UE cred că Europa nu are capacitatea necesară de autoapărare, mai ales împotriva unei puteri militare precum Rusia, fără ajutorul Statelor Unite.

 Dintre liderii europeni premierul danez Mette Frederiksen a sugerat că controversa indo-pacifică este exagerată,astfel că întrebată cu privire la frustrarea Franţei aceasta a spus pentru portal local: „Nu, nu înţeleg. Nu înţeleg deloc ", adăugând că îl consideră pe Biden drept„ foarte loial".

După apelul Biden-Macron, consilierul american pentru securitate naţională a vorbit cu şeful de cabinet al preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Bjoern Seibert, dar şi  cu cel al lui Michel. Frédéric Bernard, s-au deplasat la Washington din New York pentru a-l vedea personal pe Jake Sullivan. Nici Siebert, nici Bernard nu sunt neapărat echivalentul direct al lui Sullivan, dar având în vedere infrastructura limitată de securitate şi apărare a UE, nu există cu adevărat un echivalent direct.

Unii oficiali ai UE au spus că speră că Franţa ar putea beneficia de sprijinul lui Biden pentru o postură militară a UE mai puternică şi mai independentă, folosind sprijinul Washingtonului pentru a convinge unele ţări din UE, în special din Europa de Est, care s-au opus de mult aşa-numitei „autonomii strategice” de teamă ar submina NATO şi ar slăbi angajamentul SUA.

Comentariile lui Biden din februarie încep să sune ca nişte promisiuni superficiale pentru multe urechi europene: „În opinia mea, parteneriatul dintre Europa şi Statele Unite este şi trebuie să rămână piatra de temelie a tuturor lucrurilor pe care sperăm să le realizăm în secolul XXI, la fel cum am făcut în secolul XX. Permiteţi-mi să înlătur orice urmă de orice îndoială. Statele Unite vor colabora strâns cu partenerii noştri din Uniunea Europeană, de la Roma la Riga, pentru a face faţă provocărilor comune cu care ne confruntăm.”