Place sau nu, democraţia americană merge mai departe

Ceea ce se întâmplă acum peste Ocean confirmă proverbul american: "Omul înţelept ştie cât de puţin cunoaşte de fapt." Imaginile contradictorii - cu manifestanţi paşnici sau violenţi, cu forţe de ordine lucide sau cu nervii la pământ -, declaraţiile împăciuitoare ale unor lideri politici sau cele ferme ale unor responsabili de stabilitatea internă a SUA arată situaţia de criză excepţională care impune măsuri excepţionale.

Nefericitul, tristul şi condamnabilul sfârşit al cetăţeanului de culoare George Floyd a fost scânteia care a aprins butoiul de pulbere al societăţii americane. Reacţia întârziată a autorităţilor statului, de a trece la arestarea poliţistului care a stat minute în şir cu genunchiul pe gâtul lui Floyd, încetineala cu care s-a admis complicitatea celorlalţi ofiţeri prezenţi la locul faptei, a scos tinerii, albi şi negri, în stradă. În mod justificat, în virtutea dreptului la manifestarea paşnică a delimitării de un abuz al unor purtători de uniforme, care trebuie sancţionat de justiţie, chiar dacă aceasta se străduieşte acum să amâne un asemenea moment, pentru a nu se ajunge la acuzarea că hotărârea judecătorească a fost luată la presiunea demonstranţilor din stradă.

Luată prin surprindere, de amploarea manifestaţiilor, presa americană a căzut iniţial în plasa relatării celor petrecute, într-un loc sau altul, realizând, cu întârziere - probabil explicabilă, din punctul de vedere ale opţiunilor unora sau altora, în competiţia pentru alegerile prezidenţiale - că recursul unor manifestanţi la spargeri de vitrine, furturi de bunuri din magazine şi incendieri masive, nu mai ţine de democraţie, ci de victoria celor ce transformă haosul dezirabil în profit personal.

Întrebarea de bun simţ, după vizionarea transmisiilor făcute de o serie de posturi de televiziune de peste Ocean, este în ce măsură unele dintre acestea rămân de partea adevărului complex şi nu au trecut de partea unuia dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale? Situaţie în care, cu anumite emisiuni, de pildă CNN face propagandă, nu un jurnalism aplaudabil.

Bulversată de situaţia în care o serie de poliţişti au fost găsiţi pe drept vinovaţi de moartea lui George Floyd, poliţia americană a avut reacţii contradictorii, de la excese uluitoare în conduita de reprimare a demonstranţilor provocatori, la înţelepciunea, din ultimele 24 de ore, de a dialoga cu manifestanţii, de a le asculta nemulţumirile, de a se solidariza cu voinţa lor ca legea să fie aplicată şi justiţia să îi pedepsească pe autorii crimei abominabile.

Cert este că în localităţile unde violenţele au continuat şi unde s-a decis intervenţia membrilor Gărzii Naţionale, chiar dacă nu se admite public, se vede, în unele imagini, timorarea forţelor de poliţie, abia acum însoţite de cei mobilizaţi de autorităţi, purtători ai uniformei National Guard, scoşi în stradă pentru a restabili ordinea de drept.

Militari din Garda Naţională din Minnesota au efectuat o misiune de securitate alături de forţele de ordine locale, pe autostrada de stat 55 în Minneapolis. Foto: Minnesota National Guard.

Cel puţin aici lucrurile par clare. Oficiali locali, republicani sau democraţi au înţeles - unii mai devreme, alţii mai târziu, unii din luciditate politică, alţii din interes de a se crea o situaţie favorabilă propriului candidat la alegerile prezidenţiale - că fără intervenţia cetăţenilor militari, din Garda Naţională, pe termen mediu situaţia internă ar fi degenerat în ceea ce putea avea finalităţi imprevizibile.

Aducerea în discuţie, de către actualul preşedinte al SUA a posibilităţii recurgerii la soluţia manu militari, pentru a restabili ordinea de drept a generat deja reacţii previzibile.

Interesant că atunci când preşedintele Franţei, Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron, a trimis armata pe străzi, inclusiv patrule ale Legiunii Străine, pentru a impune menţinerea populaţiei în case, în efortul de a stăvili pandemia de coronavirus, nimeni nu a afirmat, în Europa, că sunt restrânse, manu militari, drepturi democratice în statul cunoscut ca promotor al Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii. Cel puţin pe hârtie.

Preşedintele Donald Trump este criticat acum pentru că vrea instituirea unui comandament central menit a monitoriza zonele urbane în care unele manifestaţii s-au transformat în revolte spontane. Un comandament ce firesc ar avea în frunte pe al 20-lea şef al Comitetului Militar Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon, generalul, cu patru stele, Mark Alexander Milley.

Este un demers lucid, într-o situaţie excepţională. Să nu se uite că în acest moment deja acţionează, pe străzi, alături de poliţişti, profesionişti din poliţia militară. Iar unităţile de poliţie militară nu au dreptul să fie folosite pe teritoriul SUA, decât în situaţii de revoltă. Şi niciun politician american, la nivel naţional sau local nu a protestat pentru recursul la experimentaţii poliţişti militari. Acum aceştia acţionează ca atare şi cetăţenii raţionali au înţeles raţiunea prezenţei lor în locurile unde demonstraţiile au degenerat fiind comise incendieri, spargeri, furturi, degradări ale proprietăţilor private, magazinelor şi restaurantelor, sediilor de poliţie şi autoturismelor forţelor de ordine.

Membri ai Gărzii Naţionale din California stau de pază în afara Primăriei, duminică, 31 mai 2020, în Los Angeles. Foto: AP/Ringo H.W. Chiu

A trimite o unitate militară pentru a fi prezentă acolo unde este nevoie de descurajarea, limitarea şi reducerea actelor ilegale ale unor demonstanţi este o chestiune de decizie extremă pentru o situaţie extremă, o hotărâre perfect justificată.

Sigur că întreaga maşină de propagandă a democraţilor caută acum precedente istorice pentru a transforma intenţia preşedintelui Donald Trump într-un abuz, situaţie în care opozantul său Joe Biden ar avea un număr sporit de voturi la finalul campaniei prezidenţiale. Oricum alegătorii americani vor alege grâul de neghină, atunci când vor vota, ţinând cont probabil şi de cugetarea Unchiului Sam:"Nu vom fi judecaţi după ce am putut face, ci după ceea ce am făcut."

A manifesta pentru justiţie este una, a ameninţa cu dinamitarea păcii sociale este altceva şi nu sunt puţine vocile publice, inclusiv aceea a fratelui lui George Floyd, care cer ca manifestaţiile legitime să rămână paşnice. Cine poartă uniforma militară, inclusiv generalul Milley, nu poate fi indiferent la soarta ţării, a democraţiei ce trebuie apărată, chiar cu preţul impunerii unor trecătoare măsuri de asigurare a ordinii publice, în condiţiile în care forţele de poliţie, chiar întărite cu efective substanţiale ale Gărzii Naţionale, par a nu reuşi să restabilească necesarul calm în marile zone urbane. Întrebarea maliţioasă a unor jurnalişti de peste Ocean, "dacă domnul Milley, un general activ al armatei americane, ar putea conduce în mod legal centrul de comandă propus de domnul Trump" fie exprimă o ironie deloc fericită, fie indică omiterea, cu premeditare a înţelepciunii populare americane:"Dacă te comporţi ca o cârpă, aşteaptă-te să fii călcat în picioare."

Centrul de comandă va funcţiona „în colaborare cu statul şi guvernele locale” la conducerea oraşelor - cum ar fi Minneapolis, Atlanta şi Washington DC - unde protestele au degenerat în ultimele nopţi, în confruntări violente între unii manifestanţi şi poliţişti. Această precizare a secretarului de presă al Casei Albe, Kayleigh McEnany, ţine de exerciţiul de comunicare modernă tipic unei societăţi democratice, care prin transparenţă oferă contribuabililor previziunea evoluţiilor viitoare, dezirabile pentru a calma spiritele.

Recapitulând, în esenţă, şeful armatei americane, generalul Mark Alexander Milley, va superviza dipozitivul complex al forţelor de ordine - cu poliţia în prim-planul acţiunilor disuasive necesare în zonele urbane, poliţia militară va continua sprijinirea poliştilor civili, membri ai Gărzii Naţionale vor întări dispozitivele de descurajare a grupurilor violente, iar anumite subunităţi ale armatei vor fi în măsură să acţioneze, numai dacă situaţia va scăpa de sub controlul forţelor de ordine.

"Nu avem nevoie de starea de asediu, avem nevoie de o schimbare". Un bărbat negru se răsteşte la un membru cu cosiţe blonde al Gărzii Naţionale din Minneapolis, în timp ce protestatarii cer ca toţi poliţiştii implicaţi în moartea lui Floyd să fie deferiţi justiţiei. Foto: Lucas Jackson / Reuters

Faptul că procurorul general William Barr şi secretarul apărării, Mark Esper, vor ajuta, de asemenea, la conducerea operaţiunilor centrului de comandă indică controlul legalităţii măsurilor viitoare şi controlul civil asupra gradualităţii acţiunilor disuasive.

Restul sunt speculaţii propagandistice, pentru că şi dacă Joe Biden era acum preşedinte nu putea ignora sfaturile consilierilor săi, civili şi militari, apărarea democraţiei SUA fiind mai presus de cetăţeanul Trump, de cetăţeanul Biden şi de cunoscuţii lor opozanţi.

Reinstaurarea legii şi ordinii nu este o invitaţie la vals şi impunerea lor cere bărbaţi de stat lucizi, cunoscători ai situaţiei existente, dar şi a inevitabilităţii luării unor măsuri ferme.

Sugestia unora conform căreia trei state adversare ale SUA ar fi contribuit la alimentarea, amplificarea şi violentarea manifestaţiilor o fi utilă micimanilor propagatori constanţi ai conspiraţiilor dacă nu văzute, măcar inventate şi popularizate cu bună ştiinţă.

Atribuirea exclusivă a violenţelor doar unor demonstranţi de stânga, antifascişti, celebrii „Antifa”, este una limitativă, exclusivistă, necredibilă, din moment ce numeroşi arestaţi au recunoscut legăturile lor cu organizaţii care promovează supremaţia rasei albe, cu orice preţ şi împotriva logicii şi bunului simţ.

Statele Unite ale Americii vor reveni la normalitate pentru simplul motiv că din 1789, până în ziua de azi, statalitatea, justiţia şi adevărul dorit de opinia publică nu au depins de un singur om, chiar dacă acesta era preşedinte al SUA.

GARDA NAŢIONALĂ DIN MINNESOTA a difuzat această imagine, a modului în care s-au odihnit cetăţenii-militari din acest stat, după o noapte lungă de pacificare a străzilor, în statul lor. Observaţi că lumina de veghe este asigurată prin iluminarea drapelului naţional, de o mărime care arată respect pentru simbolul statalităţii şi democraţiei apărate cu arma în mână.

Este caricaturală atitudinea celor care arată cu degetul acuzator spre o singură persoană, după cum este infantilă scriitura penibilă şi degradantă a celor ce consideră că haosul domină acum SUA.

Se ignoră capacitatea naţiunii americane de a trece peste criza economică, de a înţelege efectele pandemiei şi puterea actualei generaţii de a restabili supremaţia justiţiei asupra abuzului individual, indiferent în ce forme s-ar manifesta acesta.  

E Pluribus Unum.

După multele încercări actuale, extrem de dureroase, cei ce rămân cu capul pe umeri, adică majoritatea cetăţenilor americani de peste Ocean, vor merge mai departe.