Obama vs Romney. Cum s-ar putea schimba politica externă a Statelor Unite după alegeri

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Democratul Barack Obama şi republicanul Mitt Romney se vor confrunta la alegerile prezidenţiale din SUA programate pentru 6 noiembrie 2012 FOTO: Reuters
Democratul Barack Obama şi republicanul Mitt Romney se vor confrunta la alegerile prezidenţiale din SUA programate pentru 6 noiembrie 2012 FOTO: Reuters

Protestele şi actele de violenţă comise recent la sediile misiunilor diplomatice americane din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii au adus în discuţie un teritoriu mai puţin explorat în timpul campaniilor prezidenţiale ale lui Barack Obama şi Mitt Romney: politica externă a Statelor Unite.

Alegerile din 6 noiembrie vor determina, cel mai probabil, şi traiectoria politicii externe a Statelor Unite ale Americii:

  • - dacă SUA şi Rusia vor purcede la diminuarea arsenalului nuclear
  • - dacă Washingtonul va furniza sau nu arme rebelilor sirieni pentru destituirea regimului preşedintelui Bashar al-Assad
  • - dacă anul viitor vor fi retraşi mai mulţi soldaţi americani din Afganistan
  • - dacă SUA va pune mai multă presiune pe Israel ca să accepte condiţiile impuse de palestinieni
  • - dacă se va accentua necesitatea unui atac militar împotriva Iranului.

Toate aceste chestiuni abia au fost atinse în cadrul Convenţiilor Naţionale ale celor două partide din rândurile cărora se trag Obama (democraţii) şi Romney (republicanii). Potrivit lui Jackson Diehl, editorialist la „Washington Post” specializat pe politică internaţională, ambii candidaţi la scaunul prezidenţial de la Casa Albă au evitat să se angajeze într-o dezbatere serioasă.

Ce a avut de spus Romney

Convenţia Partidului Republican de la finele lui august a fost presărată mai degrabă cu discursuri anti-Obama decât cu propuneri şi viziune pentru problemele de politică externă. „Leadershipul american” a fost lăudat, iar „slăbiciunea” lui Obama, criticată. „Fiecare american s-a simţit uşurat când preşedintele Obama a dat ordinul trupelor Seal să-l elimine pe Osama bin Laden. În schimb, pe alt front, fiecare american se simte mai puţin în siguranţă pentru că el n-a reuşit să oprească planul  Iranului de a deveni o ameninţare nucleară. Preşedintele Obama a aruncat la gunoi aliaţi precum Israelul, în timp ce a diminuat sancţiunile aplicate Cubei lui Castro. El ne-a abandonat prietenii din Polonia prin îndepărtarea de la angajamentele privind scutul antirachetă şi abia aşteaptă să-i ofere preşedintelui rus Vladimir Putin flexibilitatea de care are nevoie, după alegeri. Sub administraţia mea, prietenii noştri vor avea parte de mai multă loialitate, iar domnul Putin va primi mai puţină putere de manevră şi mai multă coloană vertebrală”, a declarat Romney în discursul de la convenţia republicanilor în care a acceptat oficial nominalizarea sa în cursa pentru şefia Statelor Unite.

Mitt Romney

Ce a avut de spus Obama

Pe de altă parte, la Convenţia Partidului Democrat, candidatul la preşedinţia SUA a trecut în revistă ceea ce „a făcut”, nu neapărat ceea ce „intenţionează să facă”: „Într-o lume cu ameninţări şi provocări noi, am ales o conducere care a rezistat tuturor încercărilor. Acum patru ani am promis că punem capăt războiului din Afganistan. Am făcut-o. Am promis că ne concentrăm pe teroriştii responsabili pentru atacurile de la 9 septembrie 2001. Am înfrânat talibanii din Afganistan, iar în 2014 cel mai lung război va lua sfârşit. Al-Qaeda este pe cale să se prăbuşească, iar Osama bin Laden este mort. Am consolidat vechile alianţe şi am construit noi coaliţii pentru a opri răspândirea armelor nucleare. Ne-am asigura influenţa în Pacific. Din Burma până în Libia şi în Sudanul de Sud, am luptat pentru drepturile omului şi pentru demnitatea umană - pentru bărbaţi şi femei, pentru creştini, musulmani şi evrei”.

Barack Obama

Nevoiţi să reacţioneze

De la rostirea acestor discursuri a apărut o nouă ameninţare pentru Statele Unite: revolta din lumea arabă faţă de trailerul filmului „Inocenţa Musulmanilor”, pe motiv că ofensează Islamul şi pe Profetul Mohamed. Consecinţele: proteste violente la mai multe ambasade americane din ţările Orientului Mijlociu şi din nordul Africii şi uciderea ambasadorului american din Libia, Chris Stevens, şi a altor trei conaţionali.

Referirile la politica externă a SUA ar fi fost mai puţin vagi dacă incidentele ar fi avut loc înainte de cele două convenţii. Dacă la finele lui august şi începutul lui septembrie, Mitt Romney şi Barack Obama şi-au permis să fie evazivi faţă de problemele de politică internaţională, cele mai recente evenimente îi forţează să-şi îndepărteze discursul de grăbirea creşterii economice a SUA, şi aşa cam leneşă, şi să şi-l orienteze către acţiunile Washingtonului în lume, comentează specialistul pe politică externă, Jamie Crawford, pentru CNN.

O schimbare a avut loc, mai cu seamă în poziţia lui Romney. Însă, candidatul republican la Casa Albă s-a grăbit să condamne Statele Unite ale Americii pentru filmul care insultă musulmanii înainte să critice violenţele îndreptate împotriva misiunilor diplomate din lume. „Romney are tendinţa de a împuşca mai întâi şi a se uita ulterior unde trage”, scrie Crawford.

Totuşi, evenimentele au deschis o fereastră care va fi puternic dezbătută la Biroul Oval de la Casa Albă, începând din ianuarie 2013. Lista provocărilor pe chestiuni de politică externe este cuprinzătoare şi include turbulenţele din lumea arabă a căror direcţie este încă necunoscută, criza nucleară în aşteptare să se producă şi viitorul incert al Afganistanului odată ce trupele americane vor fi retrase în întregime în 2014. În discuţii intră şi războiul civil sângeros din Siria, soarta a mii de arme chimice şi biologice, recesiunea din Europa şi provocările geopolitice ridicate de creşterea influenţei Chinei.

Iată cele mai presante probleme de politică externă ale Statelor Unite ale Americii şi poziţia candidaţilor la alegerile prezidenţiale faţă de ele!

IRAN

În timp ce tensiunile asupra programului nuclear al Iranului iau amploare, fenomen alimentat şi de criticile Israelului privind lentoarea cu care îşi fac efectul sancţiunile împotriva guvernul de la Teheran, atât Obama, cât şi Romney sunt de acord că Iranului nu trebuie să i se permită să dezvolte arme nucleare.

Administraţia Obama şi Uniunea Europeană au lansat, în paralel, sancţiuni menite să constrângă sectorul petrolier al Iranului, cu scopul de a submina economia republicii islamice din Orientul Mijlociu pentru a nu putea susţine programul nuclear prin care să dezvolte armament atomic.

„Suntem hotărâţi să prevenim Iranul să-şi dezvolte capacitatea de a concepe arme nucleare”, a declarat Barack Obama într-o conferinţă de presă, susţinută împreună cu premierul britanic David Cameron.

Într-un interviu acordat recent ABC News, Mitt Romney a declarat că va urma politica lui Obama în ceea ce priveşte capacitatea nucleară a Teheranului: „Iranul nu trebuie să dobândească puterea necesară pentru a teroriza lumea”.

Însă momentul-cheie de dezvoltare, cunoscut ca „linia roşie” mult invocată de Israel care, odată depăşită, înseamnă că Iranul poate produce în orice moment armament nuclear, este privit diferit de ambii candidaţi la fotoliul de la Casa Albă. În timp ce Obama consideră că depăşirea „liniei roşie” constă în eventualele demersuri ale guvernului iranian efectuate cu scopul de a dobândi arme nucleare (agenţiile de contrainformaţii americane susţin că nu s-a întâmplat), Romney este de părere că implicarea directă a SUA este absolut necesară dacă Iranul dezvoltă „capacitate nucleară” chiar şi fără a produce arsenal atomic.

SIRIA

În chestiunile de politică internaţională care privesc Siria, unde războiul civil desfăşurat de mai bine de un an şi jumătate a fost plătit deja cu zeci de mii de vieţi pierdute şi peste 235.000 de refugiaţi, SUA au două motive de îngrijorare: ce se va întâmpla cu depozitele imense de arme chimice şi biologice şi dacă să furnizeze sau nu armament opoziţiei care luptă pentru a-l îndepărta de la putere pe preşedintele Bashar al-Assad (foto dreapta). Aceste două chestiuni au scos la iveală diferenţe de opinie între cei doi candidaţi la şefia SUA.

„Am fost foarte clari faţă de regimul Al-Assad, dar şi faţă de jucărtorii de pe teren. Linia roşie în acest caz este punctul în care vedem că armele chimice sunt folosite în confruntări. Acest lucru mi-ar schimba radical poziţia”, a declarat Obama într-o conferinţă susţinută la Casa Albă, în august, în care explica de ce nu sprijină militar rebelii. Opoziţia siriană este, totuşi, ajutată de administraţia Obama prin fonduri şi echipamente neletale, precum sistemele de comunicaţie.

În opinia lui Romney, atitudinea lui Obama este greşită. Fostul guvenator al statului federal Massachusetts consideră că este nevoie de sprijin militar şi o mai mare implicare a Statelor Unite în conflictul din Siria. „În loc să stăm şi să ne uităm la ce se întâmplă în Siria, de la distanţă, aş ajuta ţara prin a-i încuraja pe prietenii noştri, precum turcii şi saudiţii, să furnizeze arme rebelilor”, a declarat Romney în această vară.

AFGANISTAN

În octombrie, războiul din Afganistan întră în al 12-lea an. Retragerea trupelor americane este programată pentru finele lui 2014. Planurile în vigoare prevăd ca un număr mic de soldaţi ai SUA să rămână şi să instruiască forţele afgane. Obama a mai trimis, în decembrie 2009, încă 30.000 de soldaţi americani în Afganistan. Atunci, efectivele SUA se ridicau la aproximativ 100.000 de soldaţi care încercau să reia controlul asupra sudului şi estului afgan care căzuseră în mâinile talibanilor. Tot 30.000 de militari trebuie să se întoarcă acasă la finele lui septembrie 2012.

În acest context, Romney a descris retragerea soldaţilor americani din Afganistan ca o „retragere programată politic”. „Scopul nostru ar trebui să fie obţinerea unei tranziţii de succes prin înmânarea puterii forţelor afgane până la finalul lui 2014. Voi evalua situaţia de fapt şi voi solicita consiliere de la cei mai buni comandanţi militari”, a declarat recent Romney, din perspectiva în care se va instala la Casa Albă după alegerile prezidenţiale din noiembrie,

Declaraţia lui nu este chiar atât de diferită de cea a lui Obama, rostită în septembrie la baza militară Fort Bliss din Texas: „Anul următor, afganii vor prelua controlul asupra propriei securităţi. În 2014, tranziţia va fi completă”.

Diferenţele de opinie intervin după următoarea declaraţia a lui Obama: „Intenţionăm să negociem pacea. În coordonare cu guvernul afgan, administraţia mea poartă discuţii directe cu talibanii”. Candidatul democrat la şefia SUA a explicat anterior că politica administraţiei sale mizează pe reconcilierea tuturor grupurilor etnice ale Afganistanului.

Dar Romney consideră periculoase negocierile cu talibanii: „Nu vom negocia cu teroriştii. Eu nu voi negocia cu talibanii. Această decizie este în sarcina afganilor. Ei decid cum îşi aştern viitorul”.

ÎN CĂUTAREA PĂCII ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Niciuna dintre politicile externe susţinute de foştii preşedinţi americani nu a omis pacea dintre israelieni şi palestinieni.

Obama s-a instalat la Casa Albă hotărât să împace şi capra, şi varza, dar eforturile sale nu au avut rezultatul scontat pentru că guvernul Israelului a continuat să construiască aşezări în zone controlate de palestinieni, iar discuţiile la ONU privind suveranitatea lor statală au fost sistate temporat.

Mai mult de atât, relaţia dintre Obama şi premierul israelian, Benjamin Netanyahu, s-a răcit. Deşi amândoi afişează solidaritate în public, nu mai există raporturi personale între cei doi, ca urmare a problemelor ridicate de Iran şi de programul său nuclear. În timp ce Obama refuză să acţioneze militar împotriva Teheranului şi caută doar soluţii diplomatice şi economice, Netanyahu susţine că un atac îndreptat împotriva Iranului este absolut necesar şi trebuie efectuat cât mai curând.

Cu toate acestea, într-un interviu acordat CNN, în iulie 2012, ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a declarat că relaţia Israel-SUA nu a fost vreodată „mai puternică şi mai profundă” decât este în timpul administraţiei Obama.

Relaţia dintre Romney şi Netanyahu datează, în schimb, de câteva decenii bune, de pe vremea când erau colegi la multinaţionala de consultanţă în management Boston Consulting Group.

În timp ce stilul lui Obama şi al lui Romney în ceea ce priveşte abordarea Orientului Mijlociu diferă, deosebirile sunt relativ modeste, scrie CNN. Amândoi sunt de părere că Ierusalim este capitala de fapt a Israelului, nu Tel Aviv, dar se ţin deoparte de această chestiune a cărei negociere cade doar în mâinile israelienilor şi a palestinienilor.

Într-un discurs susţinut în mai 2011 la Departamentul de Stat al SUA, Obama a cerut o soluţia bistatală prin care să se readucă graniţele la starea de dinainte de războiul de şase zile din 1967. El a propus şi „comutarea reciprocă” a unor teritorii ca rezultat al negocierilor. Într-un interviu acordat CNN în timpul vizitei sale la Ierusalim, din iulie anul acesta, Romney nu a făcut nicio propunere privind stabilirea graniţelor teritoriale, dar a declarat: „Las această negociere în mâinile părţilor direct implicate”.

În timpul campaniei, Romney l-a acuzat pe Obama că „a aruncat la gunoi aliaţi precum Israelul” şi că nu dă crezare temerilor privind pericolul ridicat de Iran şi de programul său nuclear. El a declarat, totodată, că Israelul va fi prima ţară pe care o va vizita în calitate de preşedinte al SUA, dacă iese victorios după alegerile din noiembrie.

Ambii pretendenţi la şefia Statelor Unite susţin că respectă suveranitatea Israelului şi dreptul ţării de a se apăra împotriva oricăror ameninţări, justificând într-o oarecare măsură îngrijorările oficialilor de la Tel Aviv cu privire la programul nuclear al Iranului.

VIITORUL ARMATEI

În calitatea de comandant suprem al Armatei americane, preşedintele Obama are păreri diferite faţă de cele ale candidatului republican Mitt Romney în ceea ce priveşte tipul de armament şi numărul de soldaţi de care ţara are nevoie pentru a se apăra.

Potrivit platformei electorale a republicanului, făcută publică în timpul Convenţiei Naţionale a partidului, Romney susţine suplimentarea trupelor americane cu încă 100.000 de soldaţi, fapt ce ar mări dimensiunea forţelelor armate până la 1,5 milioane de militari.

„Trebuie să ne facem un angajament, nu doar referitor la creşterea numărului de ambarcaţiuni şi aeronave, ci şi la numărul militarilor americani”, a declarat Romney, săptămâna trecută.

Romney vrea să mărească şi capacitatea de construcţie a navelor, de la 9 la 15 pe an, să modernizeze dispozitivele de armament şi să dezvolte un sistem mai puternic de apărate antirachetă. Intenţiile lui au fost făcute publice fără să înainteze şi un plan prin care să susţină financiar extinderea armatei.

În schimb, Obama are în vedere reducerea cheltuielilor sistemului de apărare. Prin sfârşirea războiului din Irak şi retragerea soldaţilor americani din Afganistan, candidatul democrat vrea să economisească 500 de miliarde de dolari. Reducerea cheltuielilor vizează şi descotorosirea de vechile ambarcaţiuni şi aeronave care mănâncă bani publici şi înlocuirea lor cu altele nou construite. Obama mai propune ca acţiunile militare să nu mai fie efectuate cu trupe numeroase de soldaţi, ci să trimită în punctele fierbinţi de pe Glob echipe de intervenţie de mici dimensiuni şi să se folosească în continuare drone.

Deşi strategia de apărare a lui Romney prevede, la rândul ei, echipe mici de intervenţie şi utilizarea dronelor, fostul guvernator consideră că o armată puternică şi numeroasă este absolut necesară pentru conservarea poziţiei de lider de care se bucură SUA în lume.

CHINA

Încă de la începutul campaniei electorale, Romney a susţinut că China, prin politica sa monetară şi prin practicile comerciale, fură de la americani locuri de muncă, oportunităţi de dezvoltare, dar şi minţile strălucite ale SUA şi know-how-ul acestora. „Dacă voi deveni preşedintele Statelor Unite, aş pune chinezi la zid şi le-aş spune «Fiţi atenţi, vă declar manipulatori de monedă şi vă impun taxe ridicate dacă nu încetaţi cu aceste practici»”, a declarat Romney, în timpul campaniei electorale.

Urmând exemplul predecesorilor săi, Obama nu a luat nicio măsură în ceea ce priveşte clasificarea Chinei ca „manipulator monetar” de teamă să nu declanşeze un război comercial între cele două state. Cu toate acestea, Obama a dat în judecată China la Organizaţia Mondială a Comerţului. „Vom continua să fim fermi pe poziţia noastră şi vom insista ca China să opereze sub aceleaşi reguli pe care toţi restul le respectă”, a declarat Obama la conferinţa Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific.

RUSIA

În relaţiile cu Kremlinul, Obama intenţionează să pornească de la zero şi să reclădească cooperarea „pătată” de fostul lider american, George W. Bush. Candidatul democrat, actualul preşedinte al SUA, a negociat un nou tratat privind controlul armelor şi a convins ruşii să deschidă linii de furnizare de armament forţelor din Afganistan.

În ceea ce-l priveşte pe Romney, el a declarat că Rusia este „fără îndoială, inamicul geopolitic numărul unu” al SUA, în cadrul unui interviu televizat transmis de CNN. Candidatul republican a adăugat că va reevalua tratatul privind controlul armamentului şi va confrunta Kremlinul privind cazurile de încălcare a drepturilor omului.

„Sub administraţia mea, (...) domnul Putin va primi mai puţină putere de manevră şi mai multă coloană vertebrală”, a declarat Romney în discursul susţinut la Convenţia Naţională a Partidului Republican de la finele lui august.

TERORISMUL

Terorismul este principalul ghimpe al SUA care a angajat ţara în război, în ultimii zece ani. Aşadar, această chestiune nu avea cum să lipsească de pe agenda politicii externe şi din discursurile electorale.

Administraţia Obama a recurs mai des decât cea a lui George W. Bush la utilizarea dronelor pentru a elimina terorişti în Pakistan, în Yemen, dar şi în alte state. Faptul că a reuşit să nu pună în pericol vieţile soldaţilor americani este un mare plus al acestei abordări în acţiunile militare de pe Glob.

Însă Barack Obama a mărturisit că decizia de lansare a dronelor ridică numeroase provocări: „Dacă nu cântăreşti suficient problema, rişti să te afunzi într-o situaţie în care ajungă să încalci regulile cu gândul că scopul scuză mijloacele. Asta nu face parte din tradiţia americană. Noi nu sunt aşa”.

Obama a încercat să închidă şi mult controversata închisoare din Guantanamo Bay, a cărei nume apare în numeroase sesizări privind încălcarea drepturilor omului şi practica torturii pe deţinuţii suspectaţi de acte de terorism. Desfiinţarea închisorii nu a fost însă posibilă, căci Congresul a blocat iniţiativa lui Obama. Preşedintele american a reuşit, totuşi, să reducă numărul prizonierilor, de la 242 câţi erau în 2009, la 168 cât sunt înregistraţi în 2012, informează „Foreign Policy”.

În opinia lui Romney, teroriştii ar trebui să fie trataţi ca inamici înarmaţi constant, întemniţaţi la Guantanamo şi judecaţi de Armată. Candidatul republican a declarat că ar permite folosirea tehnicilor mai agresive de interogare asupra suspecţilor de acte de terorism.

Obama a interzis metodele de interogare care făceau uz de forţă şi de tortură, folosite adesea sub administraţia lui George W. Bush. Romney nu a precizat ce fel de tehnici ar accepta sub administraţia sa, dacă va fi ales preşedinte în urma alegerilor din 6 noiembrie.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite