Fluxul de date, din ultimele trei zile, privind preocuparea preşedintelui Obama pentru a depăşi, de o manieră inteligentă, consensuală, divergenţele cunoscute, avute cu omologul rus, în chestiuni strategice, indică şi raze de lumină. 

Primul element încurajator a venit de peste Ocean. Nu pe surse. Ci de la un oficial credibil, care a şi oferit informaţii interesante, de ultimă oră.

Este vorba de viceamiralul James Syring, care conduce agenţia americană destinată apărării antirachetă. El a afirmat că, la nivelul Casei Albe, s-a abordat aspectul desecretizării unor informaţii, deloc minore, privind scutul SUA, contra rachetelor provenite din state cu un potenţial de agresiune pe cale aeriană. Intenţia fiind ca, după declasificare, datele menţionate să fie transmise la Moscova. 

Speranţa lui Barack Obama este că astfel va micşora îngrijorările lui Vladimir Putin, care crede că scutul antirachetă american vizează anihilarea rachetelor nucleare ale Federaţiei Ruse. 

Rămâne de văzut dacă materializarea acestui proiect  va influenţa, de o manieră pozitivă, reducerea numărului armelor nucleare, ruse şi americane. 

După cum este de aşteptat ca liderii republicani să încrimineze această voinţă a lui Obama, etichetând-o ca o subminare a securităţii naţionale a SUA, comisă numai pentru a avea alt tip de dialog, cu Putin. 

Ce anume ar desecretiza preşedintele Barack Obama? De pildă, viteza interceptoarelor americane. 

Un reper tehnic în legătură cu care Comitetul Întrunit al şefilor de State Majore, de la Pentagon, nu s-a pronunţat, încă. 

Al doilea element pozitiv, în relaţia dintre Casa Albă şi Kremlin este declaraţia făcută de Nikolai Patruşev, actualul şef al Consiliului Naţional de Securitate, din Federaţia Rusă. 

Acest înalt demnitar rus a precizat că va traversa Oceanul, pentru a înmâna preşedintelui american un mesaj din partea omologului său, de la Moscova. 

De ce era nevoie de această scrisoare, cu un conţinut exclusiv politic?

Un gest de curtoazie? O evitare a unei convorbiri telefonice? Expresia unei noi nemulţumiri, a lui Putin?

Nicidecum. Vladimir Putin va răspunde la mesajul scris al preşedintelui SUA, care i-a fost adus la Kremlin, în luna aprilie, de optimistul Tom Donilon, consilierul lui Obama, pe probleme de securitate naţională. 

Ce propunea Obama lui Putin? Îmbunătăţirea dialogului bilateral. Diversificarea cooperării. Promovarea unui spirit constructiv, în relaţiile dintre Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă. 

Mai mult, Barack Obama a abordat şi dosarul scutului antirachetă, precum şi acela al dezirabilelor reduceri ale arsenalelor nucleare, americane şi ruse.

Un detaliu care confirmă ambiţia preşedintelui SUA de a ajunge, la o înţelegere, cu şeful statului rus, în chestiunea scutului american antirachetă. 

În acest scop s-ar putea semna un acord menit să garanteze că Statele Unite nu reprezintă o ameninţare pentru Rusia, nici aceasta pentru SUA.

Cu acelaşi prilej s-ar putea agrea, tot prin angajament scris, cu stipulaţii clare, noi reduceri ale armelor nucleare, deţinute de cele două state. 

Partea inedită abia urmează!

Acordul propus lui Putin ar putea fi semnat de Obama fără acordul Congresului SUA. 

Explicaţia? Caracterul documentului: va fi un acord executiv. 

Dezavantajul? Din punct de vedere juridic, acordul va fi obligatoriu doar pentru preşedintele care l-a semnat.

Următorul şef de stat va avea însă dreptul de a nu mai respecta prevederile acestui document prezidenţial. 

Deşi anterior se miza pe o întâlnire Obama-Putin, în luna iunie, după popasul, confirmat oficial, la Berlin, acum Casa Albă anunţă o întâlnire, de două zile, între şefii de stat american şi rus, înainte de reuniunea Grupului 20, ce va debuta la Sankt Petersburg, pe 3 septembrie. 

Neconcordanţe? Obama spera că va primi răspunsul lui Putin la finele celei de-a doua decade, din această lună, pe motiv că formulările propunerilor sunt limpezi, fără echivoc. 

Însă, cum era şi de aşteptat, la Kremlin s-a indicat finele lunii în curs, pentru varianta finală a scrisorii preşedintelui Federaţiei Ruse, semn al unei susceptibilităţi şi prudenţe tipice mai degrabă epocii Războiului Rece.

Asta îmi reaminteşte un dicton texan:"Poţi duce un cal la apă, dar nu îl poţi forţa să bea."