Obama aprobă forarea petrolieră la mari adâncimi în regiunea arctică

Administraţia Obama a aprobat luni operaţiunile de forare la mari adâncimi în regiunea americană a Oceanului Arctic, la solicitarea gigantului energetic aamglo-olandez Shell. Decizia vine în ciuda avertismentelor repetate formulate de grupurile pentru protecţia mediului, care atrag atenţia că astfel de operaţiuni reprezintă un pericol.

După ce a transformat energia regenerabilă într-un adevărat pilon al programului său la Casa Albă, preşedintele american Barack Obama a luat o decizie catalogată de analişti drept cel puţin surprinzătoare. Biroul pentru Administrarea Energiei Oceanice a aprobat luni solicitarea Shell pentru operaţiuni de explorare la mare adâncime în Marea Chukchi (mare periferică din Oceanul Arctic, aflată în largul Alaskăi). Deşi autorităţile au subliniat că aprobările vizează doar operaţiuni de explorare, şi nu exploatare, activiştii pentru mediu sunt nemulţumiţi şi argumentează, la rândul lor, că şi activităţile de explorare presupun operaţiuni de forare. 

După dezastrul Deepwater Horizon, cea mai mare catastrofă ecologică din istorie (Golful Mexic, 2010), Administraţia Obama a avut o poziţie mai degrabă negativă faţă de operaţiunile de explorare-exploatare la mare adâncime. Acum, Biroul pentru Administrarea Energiei Oceanice (BOEM) a acordat companiei Royal Dutch Shell permisiunea de a derula astfel de operaţiuni, „cu condiţia de a obţine toate autorizaţiile de la agenţiile care reglementează eforturile pentru protejarea mediului şi viaţa mamiferelor marine”, transmite AFP. 

„Am adoptat o abordare comprehensivă penntru a analiza cu mare atenţie potenţiale operaţiuni de exploare în Marea Chukchi”, a declarat Abigail Ross Hopper, directorul BOEM. 

„Pe măsură ce înaintăm, orice activităţi de exploatare offshore vor continua să fie testate pentru a ne asigura că întrunesc standardele riguroase de siguranţă”, a continuat Ross Hopper.

Sloganul mişcării anti-forare în regiunea arctică este „sHell No!”. FOTO Reuters

Activiştii şi grupurile pentru protejarea mediului s-au opus vehement operaţiunilor de forare în regiunea arctică, invocând vulnerabilitatea speciilor de mamifere care deja sunt ameninţate din cauza topirii calotei glaciare. În plus, aceste operaţiuni sunt considerate cu grad ridicat de risc, iar o eventuală revărsare perolieră în zonă ar reprezenta o adevărată catastrofă ecologică, atrag atenţia activiştii. 

„Încă o dată, guvernul nostru s-a grăbit să aprobe activităţi de explorare riscante şi prost gândite, iar asta în unul dintre cele mai greu accesibile şi importante locuri de pe Pământ”, a declarat Susan Murray, vicepreşedintele grupului Oceana, care militează pentru protejarea regiunii. 

Dezastrul Deepwater Horizon: 585.000 de tone de ţiţei în ocean

Platforma petrolieră Deepwater Horizon, din Golful Mexic, a cauzat cea mai mare catastrofă ecologică din istorie. După o explozie din 20 aprilie 2010, peste 585.000 de tone de ţiţei s-au scurs în ocean. 

Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon a ucis 11 oameni, a ”îmbolnăvit” sistemul ecologic, a costat peste 42 de miliarde de dolari şi a schimbat industria de extracţie a ţiţeiului. După doi ani, procesul s-a finalizat în afara instanţei, printr-o înţelegere între compania BP şi autorităţile americane. Rămân însă mii de de acţiuni penale civile şi tot atâtea întrebări privind adevăratul impact al exploziei de la 20 aprilie 2010.

Timp de 85 de zile, în Oceanul Atlantic a curs constant ţiţei. Sute de vase, avioane şi platforme petroliere mobile au fost necesare pentru a opri scurgerea. Pata s-a întins pe sute de kilometri pătraţi de apă şi plajă, omorând mii de păsări şi peşti. Turismul şi pescuitul, principalele activităţi economice din regiune, au fost paralizate.

Când se vor putea măsura implicaţiile asupra ecosistemului? Să spunem astfel: au trecut mai bine de 20 de ani de la catastrofa Exxon Valdez din Alaska, iar specialiştii susţin că efectele acesteia încă se fac simţite şi încă se mai achită daune.

BP, care a fost cândva cea mai mare companie din Marea Britanie, a pledat ”vinovat” la 14 capete de acuzare, doi dintre angajaţii ei au fost acuzaţi de omor prin imprudenţă şi va plăti o amendă de 4,5 miliarde de dolari. Este cea mai mare amendă penală dată vreodată, însă ecologiştii susţin că, având în vedere magnitudinea poluării şi anvergura operaţiunilor BP, suma echivalează cu o ”mustrare” pentru compania britanică.

La fel a pledat şi gigantul american Haliburton, care s-a ocupat de platformat Deepwater Horizon în primele faze ale construcţiei. Haliburton a fost responsabilă chiar de cimentarea puţului care a cedat şi care nu a putut fi astupat timp de aproape trei luni. În 2013, avocaţii Haliburton au pledat „vinovat” la acuzaţia de distrugere de dovezi care ar fi atestat erori sistemice de construcţie. Pentru aceasta, compania a plătit 200.000 de dolari. 

Înţelegerea încheiată între reprezentanţii companiei britanice şi Departamentul pentru Justiţie al Statelor Unite nu acoperă însă procesele civile demarate de toţi cei care au fost afectaţi de scurgerea de ţiţei. Sumele cerute de aceştia se ridică la aproximativ 40 de miliarde de dolari. În prezent, reprezentanţii companiei negociază un pachet de despăgubiri în valoare de 7,8 miliarde de dolari cu un grup de reclamanţi.

Totodată, înţelegerea nu cuprinde penalităţile de până la 21 de miliarde de dolari pe care BP ar putea să le achite pentru daunele ecologice. Până acum, britanicii au plătit peste 42 de miliarde de dolari din cauza acestui dezastru. Operaţiunile de astupare a puţului şi de curăţare a apelor Golfului Mexic au costat aproximativ peste 32 de miliarde de dolari şi alte 10 miliarde de dolari au fost achitate către victime prin mai multe fonduri sau înţelegeri în afara tribunalelor.

Încă de la explozie, BP a început să vândă treptat active din întreaga lume, în valoare de zeci de miliarde de dolari, pentru a putea achita costurile dezastrului. La un moment dat s-a pus chiar problema divizării companiei pentru aa fi vândută pe bucăţi. BP a renunţat chiar la 50% din proiectul pe care îl are în Rusia prin TNK-BP, care reprezenta una dintre priorităţile companiei. Acţiunile companiei au fost afectate puternic de acţiunile în instanţă şi lovitura de imagine.

Explozia a marcat însă şi un punct de cotitură pentru industria de extracţiei a ţiţeiului. SUA şi Marea Britanie şi-au modificat leegislaţiile privind operaţiunile de forare la mare adâncime, spre nemulţumirea companiilor energetice care aveau în plan proiecte în valoare de zeci de miliarde de dolari pentru exploatarea zăcămintelor din regiunile de coastă.

Cele mai mari scurgeri de ţiţei din istorie

Deepwater Horizon, SUA, 2010 – 5 milioane de barili
Iztoc 1, Mexic, 1979 – 3,3 milioane de barili
Câmpul Nowruz, Golful Persic, 1983 – 2,9 milioane de barili
Castillo de Bellver, Africa de Sud, 1983 – 2,9 milioane de barili
Amoco Cadiz, Franţa, 1978 – 2,6 milioane de barili
Odyssey, Canada, 1988 – un milion de barili
Atlantic Empress, Trinidad-Tobago, 1979 – un milion de barili
Torrey Canyon, Marea Britanie, 1967 – 900.000 de barili