O lecţie de învăţat: Congresul american refuză să plătească Garda Naţională pentru perioada în care a fost chemată să apere Capitoliul

Imaginile cu asaltul asupra Capitoliului au făcut înconjurul unei lumi pe drept cuvânt oripilată de atacul împotriva simbolului cel mai important al sistemului democraţiei americane.

De aici şi sentimentul enorm de uşurare care a însoţit publicarea imaginilor care arătau mobilizarea exemplară a Gărzii Republicane, devenită scutulul ultim de apărare,  cu ai săi zeci de mii de membri ajunşi la Washington pentru a asigura reinstaurarea ordinii şi funcţionarea instituţiilor. Pentru a înţelege simbolistica refuzului Congresului de a plăti lefurilor celor deplasaţi la Washington - ceea ce pune sub semnul întrebării nu numai programul de pregătire al unităţilor în perioada respectivă, dar transmite un puternic mesaj politic, poate este util să reamintim, folosind ca sursă Serviciul de cercetări al Congresului SUA, ce înseamnă Garda Republicană, la ce serveşte, cine şi în ce situaţii o poate convoca şi tipul de misiuni pe care le poate îndeplini în caz de crize.

Lectură taman bună de vacanţă la soare.

Garda Naţională are un rol dual în armata SUA, servind atât interesele comunităilor locale cât şi pe cele naţionale. Cel mai adesea se află sub controlul statelor, guvernatorul îndeplinind funcţia de comandant-şef. Atunci când este cazul, forţele Gărzii Naţionale suplimentează forţele armate, la nivelul fiecărui stat existând posibilitatea de a se forma unităţi de luptă complet echipate cu echipament ultra-modern, de la armament individual până la echipament greu, inclusiv tancuri, avioane de luptă şi nave militare. Garda răspunde situaţiilor de catastrofe civile interne (cutremure, inundaţii, incendii extinse, epidemii severe sau pandemii etc.), dar poate îndeplini şi misiuni externe de luptă, misiuni pentru anihilarea reţelelor de droguri, misiuni sprijinind eforturi de reconstrucţie etc. În cazuri excepţionale de urgenţă naţională, Preşedintele SUA poate cere activarea Gărzii Naţionale şi poate prelua direct comanda tuturor unităţilor, iar membrii Gărzii Republicane sunt remuneraţi cu soldă pe durata misiunilor.

Membrii acestei forţe se antrenează un weekend pe lună, plus o perioadă de două săptămâni anual. În mod obişnuit, forţele sunt activate de către guvernatorul fiecărui stat care le poate trimite în zona declarată ca fiind oficial pusă în stare de urgenţă. De obicei, asta se întâmplă în caz de catastrofe climatice, dar au fost cazuri în care Garda Republicană a fost chemată să facă faţă unor revolte civile, unor atacuri teroriste şi altor tipuri de situaţii excepţionale.

Chiar dacă există o percepţie populară care leagă prestaţia Gărzii Republicane doare de operaţiuni terestre, capacitatea sa operaţională este cu mult mai largă deoarece are în compunere două foarte importante componente suplimentare, una aeriană şi una navală, la ora actuală, 40% din capacitatea de luptă a armatei americane include un procent de 43% de piloţi avioane de luptă şi tehnicieni pentru UAV sunt membri ai Gărzii Republicane.

Bătălia de acum din Congresul SUA este una politică, marcând din nou clivaj republicani/democraţi  şi priveşte două chestiuni: pe de o parte acordarea de fonduri pentru plata unităţilor dislocate la Washington (peste 20.000 de militari din Gardă plus unităţile de logistică aferente) cât şi înfiinţarea unei Forţe de Reacţie Rapidă în cadrul Gărzii Republicane, iniţiativă a democraţilor pe care republicanii, fireşte, o resping în totalitate.

Prima consecinţă directă a lipsei de fonduri este că, începând cu 1 august, va începe să fie direct afectată activitatea Gărzii Republicane. Va fi anulată perioada de pregătire din august-septembrie, spunea generalul Roger Lyles, comandant adjunct al Gărzii Republicane din Indian (citat de Defense One): "Dacă va fi anulată perioada anuală de pregătire şi perioadele de antrenament anual din august şi septembrie, anulaţi astfel aproape 50% din zilele de pregătire pentru misiuni interne şi internaţionale, oricare ar fi acestea, cele pe care Preşedintele sau Guvernatorul ni le trasează".

Poate, totuşi, într-un final, se vor găsi bani. Dar semnalul de alarmă există şi cu siguranţă că funcţionează ca un duş rece şi poate nemeritat pentru cei prezentaţi drept eroii naţiunii care, într-un moment de mare cumpănă, când insurecţia provocată de partizanii lui Trump era pe cale să reuşească, au venit pentru a apăra simbolul democraţiei americane.

Politic vorbind, este un semnal ciudat transmis sigurei componente a sistemului de forţă american cu atribuţii şi pentru asigurarea ordinii şi securităţii interne în caz de ameninţare cu insurecţia şi care, în cele din urmă, chiar cu neobişnuită întârziere, a reacţionat la ce se petrecea la Washington. Tristă ironie, tocmai această întârziere i-a fost imediat reproşată chiar dacă, prin natura ei, Garda Naţională este o forţă de back-up şi care începe să se pună în mişcare la un minimum de 24 de ore de la ordinul de mobilizare. Democraţii au încercat să propună acea Forţă Rapidă de Reacţie şi ideea a fost respinsă deoarece, s-a spus, există destul de multe forţe locale de intervenţie, plus că asta ar fi fost o extensie la sistemul legislativ federal existent care-i interzice Preşedintelui să folosească Garda Naţională pentru asigurarea legii şi ordinii în interiorul SUA, în afara cazului în care trebuie să ajute la înăbuşirea unei insurecţii.

Dar, au spus Republicanii, de ce să folosim Garda Republicană dacă tot avem, spre exemplu, la Washington, o multitudine de unităţi specializate, U.S.Capitol Police, D.C.Metro Police, National Park Services and United States Park Police? Întrebare logică dar doar dacă ne facem că am uitat că, în perioada asaltului asupra Capitoliului, aceste forţe fie nu au fost puse în mişcare, fie s-au dovedit complet depăşite din primele minute, aşa cum a fost serviciul intern de protecţie al Capitoliului. O soluţie ar fi un sistem care să permită reactivarea membrilor forţelor de poliţie aflaţi la pensie, o idee care sa-r putea să creeze discuţii sau răspunsuri violente de la cei marcaţi de neobişnuit de multele dezvăluiri despre excesele câteodată criminale ale unor membri ai poliţiei? Foarte greu de susţinut acum o asemenea soluţie şi nu numai în context american.

Ne poate interesa problematica în lumina analizei participării exemplare a forţelor armate şi celor ale ministrului de interne pentru a veni în sprijinul imediat al nefericiţilor afectaţi de inundaţiile distrugătoare, folosind întreaga forţă disponibilă pentru construcţie de adăposturi provizorii, transport de hrană din rezervele naţionale, pod aerian pentru salvarea bunurilor etc.? Nu cred, vin alegerile interne din PNL şi asta ocupă toată agenda politică.

În schimb, cine ştie, poate împrumutând excelentele analize ale altor armate şi structuri specifice, vom putea crea un sistem de răspuns la crize majore, asta în cazul în care estimăm că aşa ceva nu se poate petrece decât la alţii. Dezbaterea americană mi se pare una esenţială şi caracteristică unei gândiri de tip anticipativ pe termen lung şi care, cu siguranţă, sub presiune, va genera o soluţie consistentă.