Nu lăsăm pe nimeni în urmă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Secretarul Apărării Mark Esper şi generalul Mark Alexander Milley. Foto: DoD.
Secretarul Apărării Mark Esper şi generalul Mark Alexander Milley. Foto: DoD.

Trimiterea de către Pentagon a unor blindate menite de a întări paza sondelor de petrol din estul Siriei, pentru ca acestea să nu fie din nou folosite de luptători ai Statului Islamic/ISIS, indică abilitatea generalului Mark Alexander Milley - al 20-lea preşedinte al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore - de a echilibra unele decizii ale preşedintelui SUA.

Secretarul Apărării, Mark Esper, a precizat anterior, vineri, la Bruxelles, la reuniunea omologilor din statele membre ale NATO, că o asemenea opţiune are în vedere utilizarea unor forţe mecanizate, deoarece prezenţa trupelor americane în Siria a avut drept scop, de la început, înfrângerea ISIS. 

Consolidarea defensivei câmpurilor petroliere se face - conform unei precizări ulterioare, furnizate de Departamentul Apărării al SUA, prin intermediul unui oficial care a ţinut să nu îi fie menţionat numele – în coordonare cu partenerii din Forţele Democrate Siriene, ceea ce indică dorinţa de a păstra, pe plan militar, o cooperare cu luptătorii kurzi, extrem de eficienţi în lupta cu combatanţii Statului Islamic. 

image

Motivaţia trimiterii de blindate este una greu de combătut, având în vedere că Pentagonul a convins pe preşedintele SUA că trebuie să fie refuzat ISIS accesul la sondele ce pot genera banii utili refacerii structurii acestei structuri teroriste de sorginte islamică. 

Peste Ocean, cunoscători ai conduitei preşedintelui american afirmă, sub protecţia anonimatului, că nu este exclus ca o înţelegere anterioară, bilaterală, cu preşedintele Recep Tayyip Erdoğan, să fi avut în vedere acceptarea realizării zonei tampon, la graniţa sudică a Turciei, pe teritoriul Sirian. 

Puţin probabilă este varianta ca după ce se realizează aceasta trupele forţei expediţionare turceşti, deja talonate de cele ruseşti, să înainteze mai mult, în zona apărată de kurzii sirieni. 

Generalul Mark Alexander Milley – al 20-lea preşedinte al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore – a convins pe Donald Trump că întărirea pazei zăcămintelor de petrol râvnite de ISIS constituie un element disuasiv şi pentru terţi actori în arealul sirian. 

Prezenţa blindatelor americane, cu o forţă de acţiune şi de foc net superioară efectivelor limitate ale forţelor speciale ale SUA anterior dislocate în nordul Siriei, anihilează ipoteza unui vid de putere, care ar genera speranţe pentru adepţii Statului Islamic. 

În plus – şi aici se confirmă capacitatea generalului Milley de a veni în întâmpinarea dorinţei prezidenţiale de a nu mai fi puse în pericol vieţile militarilor americani – echipajele de pe blindatele trimise în ultimele ore din Irak în Siria sunt nu numai mai bine protejate de ripostele previzibile ale elementelor ostile prezenţei SUA pe teritoriul sirian, dar pot lovi ţintele inamice aflate la o depărtare mai mare, cu o eficienţă greu de contestat. 

Obiecţiile privind asigurarea combustibilului necesar blindatelor uşoare americane sunt uşor de surmontat, deoarece există experienţa anterioară dobândită în teatrul de război din Irak, unde aprovizionarea operativă a transportoarelor blindate a fost făcută adecvat contextului în care acestea erau angrenate în misiuni complexe, din zone diferite, urbane sau rurale, cu rezistenţe puternice sau cu atacuri sporadice, cu furtuni în deşert sau cu acces limitat la resurse de apă, cu o populaţie locală prietenoasă sau cu incursiuni, pe timp de noapte, ale unor adversari înverşunaţi, capabili să recurgă şi la acte de sinucidere, cu folosirea unor dispozitive explozive improvizate. 

Imaginile fotografice şi video cu convoiul militar american care se îndrepta spre arealul petrolifer Deir el-Zour ţin mai degrabă de demonstrarea publică, de către oficialii de la Pentagon, secretarul Apărării, Mark Esper şi generalul Mark Milley, a faptului că, în situaţii limită, americanii ştiu cum să îşi joace cartea, chiar dacă asta generează nemulţumiri în alte capitale. 

De altfel şi guvernul de la Damasc a trimis un convoi militar substanţial – cel mai puternic din ultimii şase ani - în zona Ras al-Ayn, ocupând mai multe sate, în apropierea graniţei cu Turcia. Această acţiune pare să răspundă solicitării liderilor kurzilor sirieni de a fi protejaţi de incursiunile militare turce. 

Cine deplângea înţelegerea complexă, dintre Putin şi Erdogan, în privinţa îndepărtării luptătorilor kurzi din nordul Siriei, ar trebui să acorde atenţia cuvenită reacţiei preşedintelui turc, cea de sâmbătă, când a afirmat că în cazul în care Rusia nu îşi îndeplineşte obligaţiile în baza unui acord care a ajutat la încheierea unei ofensive turceşti în regiune, Turcia va elimina pe teroriştii kurzi.

De fapt, patrulele comune ruso-siriene fac parte din noile aranjamente de frontieră, destul de fragile, după cum se vede. Şi cum sindromul aruncării vinei pe alţii este la modă în Siria, un purtător rus de cuvânt, generalul Igor Konaşenkov a afirmat, în buna tradiţie a celebrelor discursuri ale lui Nikita Sergheevici Hruşciov: „ceea ce face Washingtonul acum, confiscarea şi controlul câmpurilor petroliere din estul Siriei, sub controlul său armat, este, pur şi simplu, banditismul internaţional de stat. Toate depozitele de hidrocarburi şi alte minerale situate pe teritoriul Siriei nu aparţin teroriştilor şi cu atât mai puţin apărătorilor americani împotriva teroriştilor ISIS”, ci exclusiv Republicii Arabe Siriene. „Cauza reală a acestei acţiuni ilegale a Statelor Unite în Siria se află departe de idealurile pe care Washingtonul le-a proclamat şi de sloganurile de combatere a terorismului”, a declarat acelaşi înstelat moscovit. 

Şi pentru ca peste Ocean să se înţeleagă mai bine obida Rusiei, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, şi secretarul de stat american, Mike Pompeo, au discutat sâmbătă, la telefon, despre situaţia din Siria, accentul fiind pus pe „necesitatea de a se abţine SUA de la demersurile de subminare a suveranităţii şi integrităţii teritoriale” a Siriei, după cum precizează diplomaţia rusă, într-un comunicat. 

Cuvinte mari, lipsite de orice credibilitate, mai ales că Federaţia Rusă a subminat suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei, în anii 1992, 2008 şi 2014, nu doar trimiţând trupe covârşitoare, în raport cu acelea ale părţilor adverse, ci şi desprinzând de facto, din statele menţionate, capete de pod numite Transnistria, respectiv Abhazia şi Osetia de Sud, şi nu în ultimul rând Crimeea şi Donbas. 

Trimiterea de transportoare blindate americane pentru întărirea pazei unor sonde de petrol de pe tărâm sirian pune Moscova în faţa deziluziei că nu rămâne singurul arbitru al evoluţiilor militare din Siria. 

În plus, secretarul Apărării, Mark Esper şi generalul Mark Milley au demonstrat practic că mai există în administraţia Trump personalităţi capabile să îl convingă pe comandantul-şef al armatei americane că dincolo de raţiunile politice, mai mult sau mai puţin publice, ale unei decizii dintr-o zonă geopolitică, sunt necesare măsuri manu militari, pentru situaţiile critice ce pot urma, ca efecte ale iluziei unei puteri regionale, precum Rusia, că devine dirijorul partiturii interlocutorilor din Orientul Mijlociu. 

Lecţia de învăţat, pentru arealul Mării Negre, este că trebuie tradus şi în limba lui Cehov crezul liderilor militari americani: We don't leave anyone behind / Nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite