Istoria familiei celor doi atacatori de la Boston, marcată de deportări, războaie şi acte de violenţă

Singurul cuvânt rostit de Djohar Ţarnaev, suspect pentru atentatele de la Boston rămas în viaţă, a fost „Nu!” atunci când a fost întrebat dacă a avut şi alţi complici. El le-a spus anchetatorilor, în scris pentru că nu poate vorbi din cauza unei plăgi grave la gât, că motivele din spatele atacurilor ţin de religie.

Vorbeşte cu mare dificultate din cauza unei răni pe care şi-ar fi provocat-o singur, într-o tentativă eşuată de suicid la care a recurs în ultimele clipe înainte de a fi capturat de poliţişti. Cu toate acestea, Djohar Ţarnaev, singurul suspect rămas în viaţă, a făcut un efort şi a rostit răspunsul „Nu!” atunci când a fost întrebat dacă a avut complici şi dacă face parte dintr-o grupare teroristă. 

În scris, el le-a răspuns anchetatorilor că motivele care l-au mânat pe el şi pe fratele său mai mare, Tamerlan, să pună în aplicare planul sângeros ţin de religie.

Cei doi erau musulmani practicanţi, însă, din informaţiile disponibile până acum, doar Tamerlan era fanatic, fiind expulzat chiar de moscheea pe care o frecventa şi de congregaţia islamică din Boston din cauza părerilor jihadiste. 

Însă rădăcinile care au cauzat până la urmă atacurile cu bombă de la Boston sunt mult mai adânci, dacă luăm în calcul mărturiile făcute de membrii familiei Ţarnaev. 

Întreaga poveste porneşte din Cecenia, ţara de origine a celor doi fraţi.

Atunci când erau copii, cei doi au fost forţaţi să se mute foarte des din încercarea familiei de a ocoli zonele de conflict.

Până la urmă, ei au ajuns în Statele Unite ale Americii ca refugiaţi. Fratele cel mic, Djohar, este acum cetăţean american naturalizat - a primit cetăţenia în baza azilului politic acordat tatălui său. 

Pentru că era mai mare, Tamerlan nu a putut beneficia de acelaşi statut, el fiind, până în momentul atacurilor de lunea trecută, un rezident permanent.

Tamerlan aplicase pentru a obţine cetăţenia, dar procesul ar fi fost tervigersat de Departamentul pentru Securitate Naţională, care avea suspiciuni în privinţa lui. FBI îl catalogase drept inofensiv în 2011. 

Deportaţi din Cecenia de Stalin

Ramura paternă a familie este cecenă, însă membrii ei s-au numărat printre acele multe familii cecene deportate de Stalin din regiune în 1944, atunci când liderul sovietic i-a catalogat pe etnicii ceceni drept neloiali în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Familia a ajuns în Kîrgîsztan, care făcea pe atunci parte din URSS. Acolo s-a născut şi a fost crescut Anzor Ţarnaev, tatăl celor doi suspecţi, în oraşul Tokmokm. A fost unul din 10 fraţi - dintre care mulţi au devenit avocaţi. 

Atunci când a fost luat în armată, el şi-a efectuat stagiul în Novosibirsk, unul dintre cele mai mari oraşe din Rusia, unde a cunoscut-o pe Zubeidat, viitoarea sa soţie şi mama atacatorilor. Familia ei era originară din Daghestan. 

Cei doi s-au căsătorit şi s-au stabilit în Kîrgîsztan. Au avut patru copii, două fete - Ailina şi Bella - şi doi fii - Tamerlan şi Djohar.

Tamerlan s-a născut în Republica Kalmykia, subiect al Federaţiei Ruse, iar Djohar s-a născut în Kîrgîsztan. Tatăl a obţinut un loc de muncă la procuratura din Bişkek, capitala Kîrgîsztanului. 

În 1999, când a izbucnit război în Cecenia, Anzor şi-a pierdut locul de muncă, povesteşte Maret Ţarnaeva, sora sa. Tatăl atacatorilor a început apoi să lucreze ca mecanic.

„Trebuia să-şi hrănească familia”, spune aceasta, sugerând că el şi-a pierdut slujba doar pe motive de discriminare etnică împotriva cecenilor. „A fugit doar din cauza persecuţiei”, spune Maret.

Familia a hotărât să părăsească Kîrgîsztanul după destrămarea URSS şi a încercat să se stabilească în Cecenia, dar războaiele care se purtau acolo în anii `90 i-au forţat să se întoarcă la scurt timp în Kîrgîsztan. 

Visul de a ajunge în SUA

În 2001, familia s-a mutat în Daghestan, unde mama încă mai avea rude în viaţă. Băieţii aveau atunci 17, respectiv 14 ani.

Au locuit acolo doar şase luni, după care au obţinut statut de refugiaţi şi s-au mutat încă o dată, acum în SUA. 

Acesta ar fi fost, de fapt, planul de la bun început, povesteşte pentru cotidianul american Nadezhda Nazarenko, o vecină care a locuit în acelaşi bloc cu familia Ţarnaev în Tokmok.

Chiar dinainte de a veni aici, vorbeau despre cum se pregătesc să ajungă în America. Era visul lui, al tatălui.   Nadezhda Nazarenko

Însă viza pentru Statele Unite nu a fost o întâmplare fericită în viaţa familiei. Provocările ridicate de adaptarea la societatea americană pentru o familie ce provenea dintr-o societate patriarhală, cu tradiţii stricte de sute de ani, s-au dovedit a fi o punte greu de trecut. 

A fost greu pentru că realizezi că, dacă acolo erai cineva, aici eşti un nimeni. Noi, cecenii, am fost nevoiţi mereu să muncim din greu pentru a dovedi de ce suntem în stare, indiferent unde ne aflăm.   Maret Ţarnaeva, o mătuşă a atacatorilor, pentru „The Wall Street Journal” 

Familia s-a stabilit într-un apartament dintr-o suburbie a Bostonului. Iar problemele cu care se confruntă orice imigrant cu bani puţini şi care nu vorbeşte bine limba engleză au început să curgă.

Anzor a început să lucreze iar ca mecanic, reparând maşini în stradă, pentru 10 dolari pe oră. Zebeidat a început să frecventeze cursuri de cosmetică şi s-a angajat la un spa din Boston. 

Un boxer calm, cizelat şi dispreţuitor

Tamerlan s-a refugiat în box. A devenit unul dintre cei mai buni boxeri amatori din SUA, spune Douglas Yoffe, antrenorul echipei de box Harvard Boxing Club. Tatăl lui Tamerlan, care practicase şi el acest sport, a devenit antrenorul lui. 

Sportivul Tamerlan avea un stil de luptă calm şi cizelat, dar lăsa impresia că este îndrăzneţ şi cam arogant, spune Yoffe. „Părea chiar dispreţuitor faţă de cei cu care lupta.”

Părinţii se mai întorceau în Daghestan pentru a-şi vizita rudele, dar fiii au rămas în SUA. Tamerlan a mers pentru prima dată în Daghestan în 2012, o vizită considerată crucială în decizia lui de a recurge la atentate cu bombă. 

Tânărul, care a murit în noaptea de joi spre vineri după ce a fost implicat într-un schimb de focuri cu poliţiştii, a stat acolo şase luni, iar anchetatorii consideră acum că vizita a fost perioada în care părerile sale s-au radicalizat. 

Djohar, care se află în continuare la spital şi care a fost pus oficial sub acuzare luni, plănuia să viziteze Daghestanul pentru prima dată în luna mai, spune o mătuşă. 

Părinţii au cumpărat însă un apartament în Makhachkala, capitala Daghestanului, cu speranţa că fiii îl vor folosi atunci când vor veni în vizită. Într-un interviu pentru ABC News, mama a declarat că a divorţat în urmă cu câţiva ani, când se afla în SUA, pentru că soţul nu era de acord cu tradiţionalismul ei din ce în ce mai strict vizavi de religia islamică. Ei s-au împăcat însă după ce s-au mutat înapoi în Daghestan. 

Şi, potrivit spuselor mai multor rude, în urmă cu cinci ani, viaţa familiei ar fi devenit haotică, totul din cauza interesului în creştere al lui Zubeidat şi al lui Tamerlan pentru valorile tradiţionale, stricte, ale islamului. 

Împins de mamă spre radicalism

Cândva un adolescent tăcut, care îşi dorea să devină boxer profesionist, Tamerlan ar fi îmbrăţişat o ramură tot mai strictă a religiei la îndemnul mamei, care se temea că fiul ei cade pradă unei vieţi în care erau prezente femei, alcool şi marijuana. 

Tamerlan a renunţat la băuturi alcoolice şi la fumat, a renunţat şi la box pentru că simţea că practicarea acestui sport este în conflict cu religia sa şi a început să facă presiuni asupra familiei sale să adopte acelaşi stil de viaţă, bazat pe concepte mult mai stricte ale islamului. 

Tatăl, fost boxer şi antrenorul său, a fost extrem de dezamăgit de decizia fiului de a nu mai practica acest sport. 

„Tu înţelegi cum m-a schimbat islamul”, i-a spus Tamerlan mamei sale, a povestit ea într-un interviu acordat pentru „The Wall Street Journal”. Atunci, el a convins-o să înceapă să poarte o vestimentaţie adecvată tradiţionalismului islamic, spre nemulţumirea soţului. „Sunteţi nebune, acoperindu-vă aşa”, i-a strigat acesta. Ea i-a răspuns că „asta este ceea ce ar trebui să-şi dorească bărbaţii islamişti”. 

Peste doi ani de la acest episod, cei doi au pus capăt căsătoriei. 

În urmă cu câţiva ani, tatăl a fost bătut cu cruzime de un grup de atleţi ruşi, povesteşte mătuşa, după ce acesta s-a implicat într-un conflict pentru a ajuta o altă persoană atacată de sportivi. Rănile suferite i-au cauzat probleme medicale care nu au putut fi tratate nici măcar în SUA. 

După acest episod, cu sănătatea tot mai şubredă, tatăl a decis să se mute înapoi în Daghestan, în mai 2012. Tamerlan se afla deja acolo de câteva luni. Mama i-a urmat pe cei doi la scurt timp. 

În cele şase luni petrecute acolo, Tamerlan a făcut mai multe vizite în Cecenia alături de tatăl său pentru a-şi vedea rudele. S-a întors în SUA în iulie 2012, plecând din Cecenia şi nu din Daghestan. 

Săptămâna trecută, imediat după atentatele de la Boston, Zubeidat Ţarnaeva şi-a sunat fiul cel mare pentru a se asigura că este bine. „Mama, de ce-ţi faci griji?”, a întrebat-o Tamerlan râzând. 

Câteva zile mai târziu, Tamerlan şi-a sunat mama. Conversaţia a fost scurtă şi halucinantă. „Poliţia, au început să tragă în noi, ne urmăresc. Mama, te iubesc”, i-a spus Tamerlan înainte să închidă. 

Acestea ar fi fost ultimele cuvinte pe care tânărul le-a rostit înainte de a-şi pierde cunoştinţa şi de a fi capturat şi transportat de urgenţă la un spital din Boston, unde a murit câteva ore mai târziu. Relaţia lui Tamerlan cu mama sa ar fi devenit mult mai strânsă în ultimii ani, după ce amândoi au început să devină adepţi tot mai stricţi ai islamului. 

Însă atitudinea lui Tamerlan faţă de religie ar fi devenit mult mai agresivă în ultimii ani, angajându-se în polemici cu alţi credincioşi care frecventau aceeaşi moschee cu el, povesteşte un membru al congregaţiei. 

Perioada a concis cu una destul de tulbure pe plan personal. Începea tot felul de cursuri, dar nu le termina, a fost acuzat de violenţă de o prietenă care susţine că a lovit-o cu palma, iar un prieten al său a murit după ce i-a fost tăiat gâtul. Crima rămâne şi astăzi neelucidată, ceea ce l-ar fi indignat pe Tamerlan.