ÎN APĂRAREA LIBERTĂŢII POPOARELOR COTROPITE DE INVADATORI STRĂINI

Aţi trăit şi studiat ani buni, în Statele Unite ale Americii. Şi deoarece, peste puţin timp, europenii marchează Ziua de 9 Mai ar fi interesant să punctaţi cum este, de regulă, reamintită această zi, de către americani?

Americanii au un respect deosebit pentru trupele proprii care au purtat războaie în Europa şi nu numai. La Washington există, pe axul principal al National Mall - axul care uneşte Casa Albă de Congresul American -, flancat de o parte şi de alta de monumentul lui Thomas Jefferson şi a lui Washington, monumentul dedicat celui de-Al Doilea Război Mondial. El onorează pe cei 16 milioane de militari, care au servit în forţele armate ale SUA, dintre care mai mult de 400000 au murit pe câmpul de luptă. Monumentul evocă spiritul de sacrificiu şi angajamentul poporului american, în apărarea libertăţii popoarelor cotropite de invadatorii străini. Monumentul are două arcade, de o parte şi de alta,  fiecare având în interior 4 vulturi de bronz, reprezentând teatrele de război în care s-au derulat luptele: Atlantic şi Pacific. Cincizeci şi şase de piloni reprezintă statele, teritoriile şi Districtul Columbia, ce constituiau SUA în timpul războiului. În mijloc se află un lac cu fântâni arteziene, plasat în faţa unui zid, pe care sunt asezate, în ordine, 4000 de stele aurii, fiecare reprezentând câte 100 de soldaţi americani, care şi-au scrificat viaţa în război.

De fapt, americanii sărbătoresc ziua de 8 mai, ca zi a eliberării Europei de nazism - aşa numită V-E Day.

Sărbătoarea se datorează intrării în vigoare -  la 8 Mai, 1945 ora 23:01 -, a documentelor de capitulare a Germaniei, înmânate aliaţilor, dar nesemnate de sovietici, decât a doua zi, pe 9 mai.

Datorită diferenţei de fus orar, Stalin a proclamat, ca zi a victoriei, 9 mai.

Americanii marchează această zi în Europa, pe plajele din Normandia, unde sute de militari americani şi-au pierdut viaţa odată cu operaţiunile de debarcare.

În SUA, luna mai este importantă pentru că americanii celebrează Memorial Day în ultima zi  a acestei luni.

A fost introdusă, la început, pentru a cinsti soldaţii unionişti ucişi în Războiul Civil American – dar, după Primul Război Mondial, a fost extinsă la o cinstire a americanilor, care au murit în orice război.

Mulţi oameni sărbătoresc Memorial Day vizitând cimitire şi monumente. Un moment de reculegere se ţine în toată ţara, la ora 15:00, ora locală.

O altă tradiţie este arborarea drapelului naţional în bernă, din zorii zilei până la amiază.

Grupuri de voluntari pun drapele americane pe fiecare mormânt, din Cimitirele Naţionale.

Am să închei răspunsul cu ceea ce este săpat în piatră la memorialul american referitor la bătălia de la Midway 4-7 iunie 1942: 

"Ei nu au avut dreptul să câştige  până nu au murit; făcând acest lucru au schimbat cursul războiului; chiar şi în faţa marilor dificultăţi există ceva în spiritul uman, un amestec de aptitudini, încredere şi valori, care ridică omul de la o înfrângere sigură, la o victorie incredibilă."

 

EUROPA ARE NEVOIE DE O NOUĂ AGENDĂ TRANSATLANTICĂ

Dacă ar fi să faceţi o comparaţie, între poziţia SUA, din 9 mai 1945 şi aceea a Statelor Unite, din 9 mai 2013, din punct de vedere geopolitic, care ar fi evoluţiile, de interes general, care ar trebui evidenţiate acum, când superputerea - politică, militară şi încă economică - are capitala la Washington D.C.?

America a rămas - şi după încheierea Războiul Rece - cea mai mare putere militară a globului.

Este singura care poate proiecta propriile forţe în diferite teatre de război.

După Al Doilea Război Mondial, America a fost cea care a ajutat Occidentul să prospere, l-a sprijinit economic şi l-a dotat militar. 

Relaţia transatlantică este una care traversează istoria Războiului Rece, dar nu va marca secolul XXI.

Preşedintele Obama afirma că „SUA şi China vor fi cele care vor modela secolul 21”, iar administraţia americană încearcă să-i facă pe europeni să perceapă, în mod realistic, relaţia transatlantică.

Vicepreşedintele Joseph Biden a vorbit - la recenta Conferinţă de securitate de la Munchen -, despre cooperarea transatlantică dar, în spatele uşilor închise, mesajul său principal este că America şi aliaţii săi europeni au nevoie de un nou mod de a gândi responsabilităţile, în această lume lipsită de predictibilitate.

Europa are nevoie de o nouă agendă transatlantică, care să sprijine agenda Washingtonului.

America a pivotat către Asia şi acest fapt duce la redefinirea liniilor importante, de politică externă, ale SUA şi are repercusiuni majore, asupra întregii arhitecturi a relaţiilor internaţionale.

Reorientarea militară a Pentagonului înspre Asia merge, mână în mână, cu ofensiva diplomatică a SUA, pentru a reduce influenţa economică şi politică a Chinei, în întreaga Asie, cât şi pe plan internaţional.

China a acumulat influenţă în Asia, în timp ce SUA au fost prinse în războaiele din Irak şi Afganistan.

China este percepută astăzi ca o superputere economică, dar şi ca una militară în devenire.

Pivotarea americană are ca obiectiv protejarea libertăţii de navigare în Pacificul de vest, o arteră esenţială pentru comerţul internaţional şi totodată menţinerea balanţei de putere în regiune.

Unul dintre efectele acestei pivotări a fost intensificarea declaraţiilor generalilor chinezi referitoare la contra-strategii şi în acelaşi timp întărirea poziţiei partenerilor regionali ai SUA, Japonia, Filipine şi Vietnam, care au început să îşi susţină revendicările maritime, din ce în se mai agresiv.

Noul leadership chinez, în frunte cu Xi Jiping, are de asemenea intenţia de a consolida puterea militară, lucru care explică recentele măsuri ale autorităţilor de la Beijing, atât în Est, cât şi în Marea Chinei de Sud, unde elemente chineze militare şi paramilitare sunt utilizate din ce în ce mai des, în zonele patrulate de forţe japoneze, aproape de insulele Senkaku / Diaoyu, şi navele vietnameze, în Marea Chinei de Sud.

China şi-a intensificat, de asemenea, ofensiva diplomatică şi prin emiterea de hărţi şi paşapoarte controversate, care conţin referinţe la teritoriile disputate.

China a publicat - în luna noiembrie, anul trecut - o hartă, în care teritoriile pe care Vietnamul le vede drept parte din zona sa economică exclusivă /ZEE sunt pretinse şi de către partea chineză.

Acest eveniment a fost urmat de alte două hărţi oficiale, publicate în ianuarie, în care insulele Senkaku/Diaoyu, precum şi zonele maritime din cadrul ZEE/Filipine se află sub suveranitatea Beijingului.

Pe fondul concurenţei militare în creştere între puterile-cheie din Marea Chinei de Sud, statele de coastă par a se pregăti deja pentru posibile conflicte.

Flotele acestor state au în folosinţă submarine - cel puţin în Indonezia, Singapore şi Malaezia -, iar Vietnamul se pregăteşte de o achiziţie în viitorul apropiat; Thailanda şi Filipine sunt, de asemenea, preocupate de achiziţii de submarine, iar aeronave, cum ar fi Sukhoi Su-30, au intrat în inventarele de echipamente, din Indonezia, Malaezia şi Vietnam.

Cu toate dezvoltările menţionate, nu ar trebui să avem un motiv de alarmă în viitorul apropiat.

Forţele maritime regionale au încă un drum lung de parcurs, pentru a transforma platformele existente în capacităţi militare reale.

Globalizarea, era informaţională, pivotări strategice, puteri emergente şi multe asemenea concepte consumă energia celor angajaţi în exerciţii de analiză prospectivă, la capătul cărora speră să poată anticipa reţeta adecvată, în faţa noilor realităţi globale.

Bilaterala SUA-China, asistată nu de vecini figuranţi sau îndepărtaţi, ci de principalii actori în zonă – India, Indonezia, Japonia şi Coreea de Sud – acompaniată de un sistem de alianţe strategice, asigură securitatea regională.

 

CAUCAZUL ESTE APROAPE DE SOCI

Cum comentaţi cele petrecute la Boston?

Cursa din oraşul american este una dintre cele mai cunoscute din întreaga lume, plasându-se pe locul şase în topul celor mai importante maratoane mondiale.

Ţinut în fiecare a treia zi de luni din aprilie, evenimentul sportiv atrage, anual, până la o jumătate de milion de spectatori, precum şi o medie de 20.000 de participanţi.

Foarte probabil, simbolistica evenimentului sportiv este cea care i-a determinat pe atentatori să-şi aleagă ţinta, fiind aşadar vorba despre celebrarea zilei eroilor. 

Am avut de-a face cu terorişti de improvizaţie, adepţi ai islamismului fundamentalist, în spatele cărora există o întreagă maşinărie propagandistică.

Cei doi atacatori nu au căzut pe interceptări sau filaje, pe care serviciile cu activitate specifică le desfăşoară în mod curent, întrucât nu erau membrii unei reţele organizate.

Avem un fenomen de radicalizare a indivizilor supuşi unei agresiuni - ori din familie ori din media -, o radicalizarea a comunităţilor islamice din diasporă, care devine o preocupare pentru autorităţi, cât şi pentru mediile de reflecţie din domeniu universitar.

Teroristul modern, după cum putem observa, cu îngrijorare, nu prezintă semnalmente stridente, nu poartă turban şi nici nu strigă Allahu Akbar!... înainte de detonare.

Cei doi cetăţeni americani, de origine cecenă, sunt - în bună măsură - produsul unui astfel de proces, iar elementele ce transpar în legătură cu viaţa privată a acestora certifică acest fapt.

Există detalii - din interiorul anchetei - ce relevă că un agent de la departamantul tehnic a privit, de peste 500 de ori, o secvenţă de film, pentru a identifica indiciul de la care s-a declanşat vânătoarea – un tânăr camuflat cu şapcă şi ochelari de soare traversează imaginea cu un rucsac, pentru ca la scurt timp să se întoarcă în cadru cu mâinile în buzunare.

Am fost impresionat de modul de acţiune al forţelor americane, au fost deosebit de prompţi şi au vizat concomitent acţiuni pornind de la prelevarea tuturor dovezilor video, de la faţa locului, până la suspendarea telefoniei mobile în zonă - împiedicând astfel detonarea de la distanţă -, precum şi suspendarea zborurilor civile deasupra Bostonului.

Este evident că SUA au dezvoltat un protocol, ce intră automat în vigoare în asemenea situaţii, urmat de un proces investigativ la fel de eficient.

Cât priveşte atentatul de la Boston, se pune întrebarea dacă, în ciuda neasocierii celor doi, unei arhitecturi mai complexe, episodul rămâne un incident de la marginea societăţii americane sau o proiecţie a terorismului internaţional...? 

Altfel, va trebui probabil să acceptăm că, la graniţa dintre un serviciu de securitate eficient şi limita vieţii private, respectiv a unui stil de viaţă ce trebuie conservat, se vor insinua, întotdeauna, astfel de personaje sinistre, gata să moară pentru cauze dintre cele mai bizare.

Şi fiind vorba de ceceni mă uit cu înfiorare la cât de aproape este Caucazul, faţă de locul de desfăşurare a viitoarelor Jocuri Olimpice de la Soci.

 

SUGESTII PENTRU PREMIERUL ROMÂNIEI

Dacă aţi fi invitat de premierul ţării, ca să îl consiliaţi pe problematica consolidării reale a Parteneriatului Strategic cu SUA, ce propuneri, de interes public, i-aţi face?

Este uşor să dai sfaturi, problema importantă este aceea a aplicării unei tactici care să sprijine parteneriatul strategic, pe care-l avem cu SUA.

În perioada în care am fost student la Universitatea Naţională de Apărare a SUA, la Washington,  am avut ocazia să discut cu o serie de personalităţi americane, congresmeni sau membri ai administraţiei, bineînţeles militari, care au avut prelegeri, în cadrul orelor desfăşurate la univeritate.

Problemele sunt la fel de complexe, precum cele pe care le avem noi, abordările şi soluţiile sunt diferite.

Spre exemplu, proiectele de achiziţii militare au o continuitate, de la o administraţie la alta, pe baza unei legislaţii, care nu se schimbă în permanenţă şi în care se respectă Domnia Legii/Rule of Law.

Acolo, fiecare minister are o strategie clară, pentru care Congresul aprobă legislaţia ce vine în prijinul împlementării strategiei.

În curicula de la universitate am avut şi un curs de achiziţii, la care am fost singurul ofiţer străin care a participat, datorită relaţiilor speciale, pe care Ministerul Apărării, prin Departamentul de Înzestrare, le avea - la acea oră - cu Pentagonul.

Am fost 13 ofiţeri în grupa respectivă şi am fost primiţi de subsecretarul de stat, dr. Paul Kaminsky, care conducea înzestrarea armatei americane, cu care am purtat un dialog, pe marginea aplicării instrucţiunilor de înzestrare ale Pentagonului, instrucţiuni pe care le avem şi noi şi la care - cu mândrie vă spun că am fost unul dintre cei care le-au pregătit după sosirea mea din SUA.

Vă mărturisesc că a fost o experienţă unică, datorită modului în care americanii îşi pregătesc ofiţerii care lucrează în sistemul de achiziţii.

Ore în clasă, apoi prelegeri în companiile care produc tehnică militară sau în bazele militare, care folosesc echipamentele respective.

Americanii ştiu să-şi pregătească oamenii şi apoi să-i folosească.

Dar să revenim, şi cu tot respectul pentru prim-ministrul României o să-mi permit câteva opinii.

În primul rând mi-aş dori foarte mult, ca militar, să văd, într-un fel, soluţionată această fără de sfârşit poveste a avioanelor de luptă F-16.

Cele din Portugalia sunt Blok 5 şi au 2000 de ore de funcţionare. Un motorist ar spune că au doar rodajul.

În al doilea rând cred că sfatul meu ar merge pe ideea unei alinieri, a intereselor noastre, cu cele ale americanilor, pe direcţia strategică - care pleacă din Atlantic şi se opreşte în Azerbaijan.

De aceea structurile energetice - aflate deocamdată pe planşetă - sunt extrem de importante.

În al treilea rând, scutul antirachetă, în ciuda afirmaţiilor ruseşti sau ale unor confraţi de-ai dumneavoastră, din media, constituie o realizare a cărei importanţă strategică este greu de definit, în cuvinte.

De aceea, acest proiect trebuie sprijint în punctele sale conexe - în România.

Şi sunt o serie de proiecte ce pot fi realizate aici!

Şi dacă îmi îngăduiţi - având în vedere faptul că lucrez în domeniul bancar, în zona de politici bancare şi investiţii -, mi-aş permite  să-i mai recomand şi dezvoltarea pieţei de capital.

În SUA - 80% din banii necesari investiţiilor provin de pe piaţa de capital, iar 20% de la bănci.

În România - 95% din bani provin de la banci, care şi ele, la răndul lor, trec, acum, prin modificări structurale în toată Europa.

Avem exemplul Transgaz, care demonstrează că România este încă pe radarul investitorilor străini, în ciuda, uneori, a unor politici sau declaraţii neprietenoase, pentru mediul de afaceri.

România este conectată la sistemul global de informaţii şi orice declaraţie, de pe piaţa românească, se reflectă în portofoliul de informaţii al investitorilor străini.

Cine crede că poate vorbi la un post de televiziune - fie şi local - aberaţii, atunci trebuie să se aştepte ca acestea să fie contorizate afară.  

Ar mai fi şi o altă problemă importantă, respectiv folosirea specialiştilor - pe diferite domenii - şi nu a... oamenilor de partid, de la nivelul de secretar sau subsecretar în jos.

În secolul XIX, lordul Palmerston - numele lui real fiind Henry John Temple -, de două ori prim-ministru al Imperiului Britanic şi unul dintre cei mai importanţi politicieni englezi, obişnuia să spună: 

Noi nu avem nici aliaţi şi nici inamici eterni. Interesele noastre sunt eterne şi datoria noastră este de a urma aceste interese.”