Iarna lui Donald Trump

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În timp ce în inimile unor democraţi de peste Ocean şi în cele ale unor simpatizanţi de ai lor, de pe plaiul mioritic, mai pâlpâie speranţa că, după renumărarea voturilor, în unele state, doamna Hillary Clinton ar putea fi opţiunea electorilor americani, republicanii care l-au votat pe Donald Trump sunt mai interesaţi  de ceremonia de inaugurare, organizată de un comitet bipartizan al Congresului SUA.

Concomitent, la Chişinău, Dodon cel mititel se răsteşte deja la preşedintele parlamentului Andrian Candu, care i-a reamintit prea alesului prezident că oricând poate fi suspendat de Parlament. Replica lui Igor Dodon ar fi bună de un nou film din seria „Le gendarme de Saint-Tropez / Jandarmul din Saint-Tropez”, unde unul dintre personaje, interpretat de inegalabilul Louis de Funès afirma, cu nonşalanţă: ”Je m'en fiche pas mal! / Nu îmi pasă!" În opinia jandarmului politic din Chişinău, clar antiromân, Igor Dodon „preşedintele ales de popor, poate fi demis conform Constituţiei Republicii Moldova, numai de poporul ţării prin referendum”.

Problema este simplă: care popor? Cel moldovean nu există decât în imaginaţia sa. Dacă se referă la populaţia Republicii Moldova, cea de azi nu va mai fi cea de mâine. Şi aici nu am în vedere continua plecare a tinerilor dintre Prut şi Nistru unde văd cu ochii, acoperită propagandistic de întâlnirea primarului general al landului dintre cele două râuri menţionate, cu prea supuşi prelaţi, nu lui, ci Patriarhului Biserii Ortodoxe Ruse, cel care sprijină, în maniera sa specifică, operaţiunea de reîntoarcere, cu faţa la Moscova, a republicilor cândva sovietice şi socialiste.

Deci, care popor, dacă într-una din săptămânile următoare - conform unui scenariu machiavelic, dar deloc de minimalizat, fiind reiterat în aceste zile, în arealuri de regulă bine informate -, Putin va decide dislocarea de rachete Iskander în Transnistria, concomitent cu recunoaşterea apartenenţei acestui teritoriu european la Federaţia Rusă? Nu în formula actuală, care include şi arealuri din dreapta Nistrului, ci şi cu prelungirea republicii marionetelor de la Tiraspol prin includerea bazinului sudic al acestui râu, în noua entitate a Rusiei conduse de Vladimir Putin.

image

O includere care ar fi completată şi de preluarea, tot de omuleţii verzi, a Insulei Şerpilor, o operaţiune militară ce ar dura - pentru ieşirea Transnistriei la mare şi includerea bastionului păzit de o mică garnizoană ucraineană -, nu mai mult de şapte ore. Deci mai puţin cu 29 de ore decât preluarea manu militari a Estoniei, de paraşutişti ruşi, cei din forţa de 40.000 de militari de elită direct subordonaţi preşedintelui Vladimir Putin.

image

26 NOIEMBRIE 2016, ORA 15.00: HARTA MILITARĂ CARE DOVEDEŞTE CĂ ARMATA UCRAINEANĂ A ÎNŢELES PERICOLUL IEŞIRII LA MARE, MANU MILITARI, A TRANSNISTRIEI.

Reacţia militară ucraineană nici nu va conta, cea americană este puţin probabilă, NATO nu are bază legală să intervină, Armata Naţională a Republicii Moldova va fi pusă în faţa faptului împlinit, fără să tragă un foc de armă, iar jandarmul mititel, Igor Dodon va trebui să îşi scrie demisia sau să fie suspendat pentru că nu a asigurat unitatea teritorială a Republicii Moldova, un detaliu de care lui Putin pur şi simplu nu îi mai pasă.

În acest context, apărarea comunităţii in integrum a mioriticilor, pe Nistru, nu mai devine decât o chestiune de asumare a unei realităţi forţate de politica faptului împlinit, constant promovate de Kremlin. Întrebarea de neocolit este, în această posibilă situaţie: se va conveni, pe căi de dialog cunoscute, atât o retragere concomitentă a rachetelor Iskander din noul Kaliningrad, cel mic, respectiv Transnistria, cât şi redislocarea interceptoarelor americane de la Deveselu? O ipoteză deja luată în calcul de Polonia, de vreme ce guvernul de la Varşovia a decis să aibă propriile interceptoare, în afară de cele americane.

Dacă un asemenea scenariu se va materializa în practică, rămâne de văzut unde vor avea mână liberă să acţioneze americanii, o probabilitate fiind acceptul Moscovei pentru decapitarea regimului de dictatură din Coreea de Nord, prin masive lovituri aeriene.

Cu Transnistria devenită teritoriu al Federaţiei Ruse, implozia Republicii Moldova pare să nu mai fie decât o chestiune de timp.

Doar Putin are toate motivele ca la proxima sa întâlnire cu viitorul ocupant al Biroului Oval, de la Casa Albă, să aibă deja turele bine puse pe tabla de şah geopolitică, la Kaliningrad şi în Transnistria, aşezate exact aşa cum doreşte.

                                                                                        ***

Despre cum poate evolua Donald Trump în relaţia complicată a SUA, cu aliaţii europeni şi despre cât va dura “luna de miere” cu omologul de la Kremlin, am avut un schimb de opinii cu trei membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, a căror tinereţe este proba lipsei de prejudecăţi.

image

IULIAN POPESCU:

@ Faptul că va urma schimbarea administraţiei prezidenţiale, de la Casa Albă, ar trebui să dea puţin de gândit omologilor români. Este important, din punctul meu de vedere, să găsim culoarele potrivite şi cele mai scurte, pentru a intra în contact cu noua administraţie şi să susţinem interesul naţional, Parteneriatul Strategic dintre România şi SUA să continue să fie o prioritate şi să fie dezvoltat. @ Totul depinde de noi şi de cum ne poziţionăm la masă, cu partenerii noştri. @ Îmi doresc ca viitorul premier să îşi asume, în totalitate, acest proiect de finanţare adecvată a armatei. Asta pentru că, de regulă, cei care ajung la Palatul Victoria uită de armată. @ Eu unul, sincer, nu aştept nici pe americani, nici pe englezi, nici pe francezi, singura scăpare suntem noi. Dacă noi românii nu facem ceva şi nu ne trezim nici în al unsprezecealea ceas că este nevoie de o armată puternică, care să ţină pasul cu evoluţia tehnicii de luptă a NATO, vom fi pierduţi, pentru că nimeni nu va activa acel articol 5, din Tratatul NATO, până nu le vom îndeplini pe predecesoarele acestuia. @ Sunt tot mai multe personaje politice de stânga, care îşi doresc o reorientare a României spre spaţiul euroasiatic. @ Eu cred că după biserică armata este a doua instituţie ca şi credibilitate, în societatea noastră. @ Războiul propagandistic pare că a fost foarte bine însuşit de biserica pro-rusă, dintre Prut şi Nistru. Nu este nimic de mirare, în această privinţă. @ Se pare că în Rusia, la nivel general şi în zonele de influenţă, biserica este folosită ca o armă de propagandă, atât pe plan politic, cât şi pe cel geopolitic. @ Papa Francisc este un personaj complex. Cu siguranţă a înţeles care este rolul creştinismului şi rolul statului. Cu siguranţă ar avea un mesaj pacificator privind armata europeană. @ Vladimir Putin este acela care a speculat cel mai mult perioada indeciziei lui Obama. @ Cu Trump la Casa Albă o să fie o nouă abordare a relaţiilor dintre cele două superputeri, SUA şi Rusia. @ Donald Trump va face o încălzire a relaţiilor cu Rusia, în special cu Putin, astfel încât să îşi ţină o promisiune din campania sa electorală. Dar va fi una pentru o perioadă scurtă. Eu nu cred că o superputere ca SUA va ajunge la un consens deplin cu Federaţia Rusă şi Statele Unite îşi vor juca rolul de hegemon în continuare. @ Donald Trump va fi un şef de stat mult mai ofensiv. Eu cred că el va fi un nou Ronald Reagan pentru Europa. Trump va fi un actor politic peste Barack Obama. @ Să mai aşteptăm un pic. Să vedem cum se va mai raporta la războiul din Siria, la statul Israel. @ Să îl percepem pe Donald Trump ca pe un preşedinte atipic. @ Eu vreau ca totuşi, în România, preşedintele, guvernul şi partidele să spună cetăţenilor cât de importantă este armata. Şi cât de important este să finanţeze un organism militar solid. Asta pentru că toţi cetăţenii trebuie să fie convinşi că armata este cea care îi apără.

image

ALEXANDRU GEORGESCU:

@ Războiul informaţional are loc şi în interiorul SUA. S-a văzut cât de mult vitriol este în aceste alegeri şi cât de mult mai este în acest moment. Noi nu putem cunoaşte care sunt poziţiile lui Donald Trump de acum. Nici el nu le ştie, pentru că nu şi-a format echipa viitoare. Preşedinţia SUA este o instituţie colectivă, chiar dacă preşedintele este faţa acesteia. Preşedintele trebuie mereu să se bazeze pe consilierii lui şi pe membrii cabinetului său. În acest sens mi se pare prematur să vorbim de opţiunile lui Donald Trump legate de NATO şi de o dezangajare a SUA faţă de NATO. @ Semnalele lui Donald Trump legate de NATO, de alocarea a 2% din PIB pentru apărare, sunt de fapt salva de deschidere, pentru o negociere vizând reforma Alianţei Nord-Atlantice, într-o direcţie mult aşteptată, aceea în care SUA nu va mai fi responsabilă pentru două treimi din cheltuielile militare ale NATO. @ Cineva care crede că dacă nu ar fi ieşit Donald Trump, cu ideile care sunt de fapt în mintea poporului american de câteva decenii, atunci NATO ar fi putut să continue în felul acesta, pe termen mediu şi lung, nu doar pe termen scurt, se înşală. Până la urmă tot s-ar fi ajuns la o asemenea discuţie. Întrebarea este în ce context se va derula această discuţie. Şi care vor fi rezultatele. Iar rolul României în această discuţie este să argumenteze, în primul rând, pentru faptul că noi vom avea 2% din PIB în anul 2017, că noi avem nevoie de o securitate reală, care nu aduce atingere securităţii naţionale a Rusiei, că se poate ca SUA să aibă o nouă resetare a relaţiilor cu Rusia, ca în anul 2009, fără să aibă un impact asupra securităţii noastre, şi că acest proces se poate derula lin, cu cooperarea membrilor NATO. @ Eu cred că Rusia are şi ea o problemă, în alocarea resurselor, în scop militar. Trebuie să menţină un nivel tehnologic adecvat. În acelaşi timp trebuie să investească în armată şi trebuie să securizeze un teritoriu foarte larg. @ Până la urmă noi suntem angrenaţi într-un joc geopolitic, în care miza este nu doar independenţa şi suveranitatea noastră, prosperitatea noastră ş.a.m.d., dar şi capacitatea noastră psihologică, de a ne urmări propriile interese, fără să simţim că trebuie mereu să ţinem cont de un factor din afară. @ Eu cred că pe masa negocierilor, dintre americani şi ruşi, pentru resetarea relaţiilor, ar putea să fie inclusiv acest aspect al sancţiunilor. @ Trebuie să vedem şi capacitatea lui Donald Trump de a asimila şi aceea de a se adapta. @ Susţinerea generalilor americani pentru Trump este importantă în sensul că aceştia sunt respectaţi în societatea de peste Ocean, şi pentru că Donald Trump avea nevoie de nişte elite, care să se pronunţe în favoarea lui. Asta după ce tot establishmentul s-a pronunţat împotriva lui şi în favoarea lui Hillary Clinton. @ Este foarte important pentru preşedintele ales al SUA, ca în prima sută de zile, la Casa Albă, să facă totuşi ceva. @ Prima 100 de zile este critică pentru Donald Trump. El trebuie să facă şi o jonglerie, între interesele sale şi înclinaţiile naturale pe care le are şi cele ale partidului său. @ Statele Unite ale Americii au 16 agenţii care fac muncă de intelligence. Eu cred că Donald Trump, dacă va ajunge să fie precum Ronald Reagan, va ajunge să fie stimat de serviciile sale, cum este deja stimat de armata americană. @ Ar trebui ca România să devină un jucător regional, capabil să dea un exemplu pozitiv, precum Polonia, pentru ţările baltice. @ După instalarea preşedintelui Trump vom asista la o perioadă de incertitudini, care vor fi asociate cu un histrionism al presei americane şi internaţionale legat de Trump şi ascensiunea partidelor aşa-zis populiste, în Europa.

image

RĂZVAN MUNTEANU:

@ Avem nevoie de primele şase luni ale mandatului lui Donald Trump, pentru a vedea în ce direcţie merge viitoarea politică externă americană. @ Moscova va profita nu numai de alegerea lui Donald Trump la Casa Albă, dar şi de mişcările electorale din Bulgaria şi Republica Moldova încercând să arate că are o poziţie ofensivă. @ S-ar putea ca să fie „o lună de miere”,  care să nu dureze foarte mult, între Donald Trump şi Vladimir Putin. În primul rând Trump este o persoană imprevizibilă. Este tipul de businessman care de multe ori promite ceva, tocmai pentru ca să îşi atingă obiectivele, dar apoi îşi retrage promisiunile. @ Trebuie să recunoaştem că pe fondul unei neatenţii faţă de situaţia din estul Europei a apărut, la unii lideri din această zonă, o orientare mai puţin atlantistă. @ S-ar putea ca zona arctică să devină principalul areal de confruntare a intereselor americane cu cele ale Federaţiei Ruse. Şi să nu uităm că, de curând, americanii au construit o nouă bază militară în Norvegia. Este pentru prima oară, de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Norvegia găzduieşte trupe străine pe teritoriul său. Această bază militară americană este un semnal al intereselor americane în regiune şi a faptului că SUA nu vor să facă concesii Federaţiei Ruse, în contextul în care Moscova revendică o mare parte din platoul continental, inclusiv teritorii pe care Canada le revendică la rândul său. @ În România, viziunea euroatlantică rămâne la fel de puternică la nivelul politicii, cât şi la cel al societăţii civile. @ Trump este şi rămâne, deocamdată, un actor imprevizibil. Sunt ferm convins că atât la nivelul NATO, cât şi la nivelul UE se lucrează împreună, pe scenarii de viitor. @ Ne-am dori cu toţii să avem un dialog, la nivel global, între SUA şi Federaţia Rusă, care să ducă spre detensionarea situaţiilor complicate, din anumite regiuni. S-ar putea ajunge, de pildă, la un consens, privind situaţia din Siria, între Moscova şi Washington. @ Din punct de vedere strategic, Orientul Mijlociu este mult mai important pentru SUA, decât Marea Neagră şi Crimeea. @ Donald Trump este un om de afaceri. Vladimir Putin este un om de stat, care îşi cunoaşte ţara şi are un anumit profil. Eu sunt ferm convins că Donald Trump are deja, pe biroul său, profilul psihologic al lui Putin. Şi sugestii privind modul în care va trebui să discute cu acesta. @ Discursul lui Trump este haotic, pe alocuri. De pildă a spus că este un aliat al statului Israel, dar a doua zi vine şi spune că va fi neutru în negocierile Israelului cu Palestina. Ceea ce, la Tel Aviv nu a fost privit deloc cu ochi buni. Spune că vrea să distrugă Statul Islamic acţionând, în acest sens, alături de Iran. Dar a doua zi vine şi afirmă că va rupe acordul nuclear cu Iranul şi că va continua impunerea embargoului economic. Rămâne imprevizibil, deocamdată. @ Marea provocare, pentru Donald Trump, în Orientul Mijlociu, ar putea fi ce se va întâmpla după lichidarea Statului Islamic. @ Eu sunt ferm convins că Statele Unite ale Americii nu vor părăsi Europa. Până la urmă, dacă SUA doreşte să rămână o putere globală, Europa, ca şi Orientul Mijlociu sunt importante pentru interesele strategice ale americanilor. @ România va rămâne partenerul strategic al SUA. România trebuie să aducă cât mai mult capital aici, din Statele Unite ale Americii. @ Ceea ce am discutat despre Donald Trump se bazează pe scenarii care au rezultat din analiza unor date publice. @ Victoria lui Donald Trump aduce în discuţie eşecul discursului corect, din punct de vedere politic, în dauna gândirii critice. Pe acest fond, Trump a reuşit să câştige.

ACTUALIZARE, 26.11. 2016, ORA 14.38:

Pentru realizarea interviului cu antiromânul de la Chişinău, Igor Dodon,

cine conduce TVR şi serviciul de intelligence,

care patronează această veche instituţie a Securităţii din România

trebuie destituiţi imediat din funcţii,

de cei în drept să apere verticalitatea statului român detrunchiat de Stalin

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite