Poate că cei din Washington au o atitudine mai calmă, mai împăcată cu condiţiile existenţei, mai chill, ca să fim precişi. Dar după cinci curse suficient de lungi, e posibil ca într-o călătorie între Otopeni şi Marriot să auzi o engleză mai cursivă decât într-una dintre Georgetown şi Capitol Hill.

La oglinda retrovizoare are atârnat un crucifix. După primul indicator de cedează trecerea, se ceartă cu un şofer care mergea în paralel. Nimic original, în fond. Mă studiază în timp ce eu studiez crucifixul.

- „La Lincoln Memorial, vă rugăm.“

- „Sunteţi creştini?“

Întrebare dificilă, corectitudine politică de la primul kilometru.

- „Da, tu?“

- „Şi eu.“

- „De unde eşti?”

- „Din Etiopia. Voi de unde sunteţi... că vorbiţi o limbă ciudată?“

- „Din România.” La câte limbi se vorbesc aici, am dubii că româna e cea mai ciudată dintre ele, dar libertatea e libertate şi atunci trebuie să accepţi că şi româna poate fi ciudată.

- „De ce e ciudată?”

- „Sună a ruseşte, dar parcă totuşi nu ar fi rusă.“

E un clişeu care se repetă în multe ţări şi o explicaţie logică nu am găsit. Poate ar fi fost mai normal să sune ca portugheza, dar puţină lume ştie cum sună portugheza, aşa că merge şi rusa în loc de alt termen de comparaţie.

- „Nu seamănă deloc cu rusa. Dar putem vorbi englezeşte cu accent rusesc, dacă vrei.“

- „Hahahahahaha! Eu ştiam că aţi făcut parte din USSR*.“

- „Nu am făcut parte niciodată din USSR!“

- „Sigur?”

- „Sigur!”

- „Sunteţi o ţară comunistă?“

- „Nu, de mai bine de 25 de ani.“

- „Mhm... Şi după părerea ta, care sistem politic e mai bun? Dar din perspectiva omului normal.“

- „În niciun caz comunismul.“

- „De ce? Ce e rău în comunism?“

- „Creveţii vietnamezi.“

Barack Obama e la Ho Chi Minh, pe stânga e Vietnam Veterans Memorial. Taximetristul râde, fiecare cu referinţele lui.

- „Eu am făcut şcoala în Cuba. Nu am plătit spitalul, nu am plătit şcoala, nu am plătit asigurări sociale, nimeni nu se plângea, nu înţeleg ce aveţi cu comunismul. Aici sunt la a doua slujbă doar ca să îmi pot plăti taxele de studiu şi, dacă rămân fără bani într-o zi, sunt terminat. În comunism asta nu se întâmplă.“

- „Cred că ar fi trebuit să stai mai mult în Cuba ca să înţelegi.”

- „Nu îţi place comunismul!?!”

- „Prefer fotbalul, oricând. Chiar şi cel american.”

- „Bine, ce pot să văd interesant în România, dacă vin în vizită?”

- „Castelul lui Dracula.”

- „Ce e ăla? Unde e?”

- „E în Transilvania.”

- „Şi cine e Dracula?”

- „Un vampir, cum cine e? Nu ştii de Dracula?”

- „Nu am auzit niciodată.”

Universalitatea noastră s-a redus dintr-odată la o dimensiune minimală, prinsă între fostul USSR şi Dracula. Cine ştie de Dracula nu ştie ce e ăla USSR şi invers.

- „De când eşti cetăţean american?”

- „De foarte multă vreme, de mai bine de zece ani. De ce toată lumea care vine în America ştie atât de mult despre politica americană?”

- „Din curiozitate, presupun. Cu cine votezi?”

- „Cu nimeni. Nu fac politică. 18,56$.”

Spaţiile sunt largi în America, e mult loc pentru clădiri monumentale. Pentagonul pare mult mai mic decât Casa Poporului, dar fie, poate e mai mare, poate cineva chiar a măsurat câţi metri pătraţi are fiecare clădire. Cert e că şi la Bucureşti, ca şi la Washington, e încă loc pentru un memorial. Mai rămâne să se găsească o voce care să umple spaţiile cu idei care să însufleţească naţiunile să se mişte în direcţiile corecte. Promisiuni electorale ştie să facă toată lumea. Să însufleţeşti o lume care să aleagă să fie mai bună e mai mult decât un talent demn de un reality-show. Din cauza asta se construiesc rar şi cu măsură memorialele.


*U.S.S.R. (Union of Soviet Socialist Republics – în engleză) se traduce cu abrevierea U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)