Frenezia OZN-urilor: De ce investighează Pentagonul aceste obiecte stranii şi cum s-a născut „farfuria zburătoare” modernă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Publicul american aşteaptă cu sufletul la gură raportul Pentagonului asupra obiectelor şi fenomenelor aeriene neidentificate în contextul solicitărilor de transparenţă şi „dreptul de a şti” din partea unor foşti oficiali - dar povestea e veche, avându-şi originile în zorii Războiului Rece, scrie Foreign Policy. Pentagonul este interesat de ameninţări de securitate, ca şi odinioară, deci probabil nu vor fi informaţii prea spectaculoase.

De ce investighează  Departamentul Apărării şi aripile sale militare întâlnirile cu obiecte/fenomene neidentificate? Ni se va confirma în sfârşit existenţa extratereştrilor şi vizitele lor? Sau că suntem supravegheaţi de tehnologii de tip Big Brother? Ce ne ascunde guvernul?

Mania OZN-urilor de dată recentă a fost suscitată de publicarea unor clipuri captate de piloţii US Navy -în 2004, 2014 şi 2015 - de către fostul oficial în domeniul apărării Luis Elizondo, care susţine că a fost directorul programului păstrat iniţial secret de identificare avansată a ameninţărilor aeriene (AATIP). Elizondo le-a făcut publice în 2017, denunţând faptul că programul Pentagonului este deficitar în privinţa analizei unor multitudini de dovezi; ulterior, acesta s-a alăturat Academiei de ştiinţe şi Arte To the Stars, înfiinţată de solistul trupei americane Blink-182 şi din care mai fac parte fostul oficial CIA, Jim Semivan, şi Christopher Mellon, un alt fost oficial al comunităţii de informaţii americane.

Raportul despre obiectele zburătoare neidentificate, aşteptat în această lună, a fost solicitat de Senatul american ca parte a unui pachet masiv de ajutor post-pandemie semnat de fosta administraţie Trump. 

Dincolo de interesul public considerabil, dezbateri şi de aura de mister care înconjoară obiectele descrise de piloţii US Navy şi captate de radarele avioanelor de luptă americane, aceste aşa-zise OZN-uri nu sunt fenomene noi, fiind anchetate de armata americană de aproape 75 de ani. Ele fac parte din preocuparea de securitate declanşată de războiul tehnologiilor pornit între SUA şi URSS. De aceea sunt anchetate în prezent şi s-au aflat mereu în centrul atenţiei publice care a căutat răspunsuri.

Conceptul farfuriei zburătoare moderne a apărut în iunie 1947 când pilotul american Kenneth Arnold, aflat în căutarea unui avion militar dispărut,  a observat nouă obiecte plutind deasupra Munţilor Cascadelor din statul Washington - pe care le-a descris ca argintii sau metalice, rapide şi părând a fi controlate inteligent. Arnold a notat condiţiile de vreme, ora, şi le-a estimat viteza şi mărimea cu ajutorul instrumentelor de la bord.

După ce observaţiile sale au fost publicate în presă, au urmat la scurtă vreme şi altele, identice - mai întâi în nord-vestul Pacificului, apoi în SUA continentală şi restul lumii.

Armata americană a luat act de ele şi a început să le investigheze cu seriozitate mai ales având în vedere descrierea lor, corespunzând cu tehnologie terestră, şi faptul că au apărut neaşteptat după cel de-al Doilea Război Mondial. Conceptul de OZN modern a reflectat trei caracteristici ale tensiunilor specifice anului 1947.

În primul rând, reprezentau dezvoltările tehnico-ştiinţifice mai ales din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, duse la extrem - întrucât tehnologiile războiului - submarine, aeriene, cibernetice, informaţionale, de supraveghere, de armament - evoluaseră la un nivel fără precedent. Prin urmare, apariţia unor obiecte ciudate pe cer pe fondul ameninţărilor cu bombele atomice a avut rezonanţă profundă în mintea multora care îşi imaginau tehnologii revoluţionare de bombardament.

Apoi, 1947 a fost un an crucial în dezvoltarea Războiului Rece între cei doi foşti aliaţi.  În martie 1947, Doctrina lui Truman desemna comunistul sovietic ameninţare la adresa stilului de viaţă american şi necesitatea conţinerii noului pericol la nivel geopolitic.

În vara lui 1947, au fost create Forţele Aeriene ale SUA, care au fost separate de armata americană. Aviaţia americană contribuise la victoria forţelor aliate şi se privea pe sine ca o forţă ofensivă din prima linie de apărare în viitoare războaie aşteptate să fie în mare parte aeriene. Forţele aeriene au primit un buget substanţial de cercetare pentru a se menţine lidere în domeniul capabilităţilor ofensive şi defensive.

Pericolul unui război aerian era existenţial, având în vedere arsenalul de bombe atomice şi progresele tehnologiilor aviaţiei de luptă.

Aceste evoluţii au transformat observaţiile unor lucruri ciudate pe cer în potenţiale ameninţări la adresa securităţii naţionale - ceea ce mai târziu au devenit OZN-uri au fost la început puse pe seama unor tehnologii avansate sovietice. SUA erau pur şi simplu îngrijorate că URSS ar fi fost în posesia a ceva mai avansat care le-ar fi permis să fie o putere globală mai mare ca ele. Astfel că Forţele Aeriene aveau sarcina să identifice potenţiale invazii ale unor aeronave necunoscute trimise de sovietici.

Pe parcursul următoarelor două decenii, Forţele Aeriene aveau să lanseze o serie de proiecte de investigaţie privind obiectele zburătoare observate astfel încât să poată identifica potenţiale pericole asociate acestora. Cel mai longeviv şi cunoscut a fost „Proiectul Cartea Albastră”, încheiat în 1969, dar SUA nu au încetat niciodată investigaţiile asupra întâlnirilor relatate de personalul său militar, pe care le-au integrat în procedurile de anchetă din cadrul agenţiilor de informaţii. Miza a fost mereu aceeaşi-securitatea naţională.

Având în vedere ritmul de dezvoltare a tehnologiilor - de supraveghere, armament,aviaţie - nu ar trebui să fie prea surpinzător faptul că US Navy, Forţele Aeriene, Pentagonul şi comunitatea americană de informaţii şi-au continuat cercetările asupra descrierilor unor fenomene aeriene neobişnuite făcute de personalul lor.

Acum, ca şi în trecut, observaţiile veneau de la martori credibili şi de încredere, de aceea au fost şi tratate mereu foarte serios - piloţii erau nişte profesionişti antrenaţi, cu capul pe umeri, sobri, calmi şi fără tendinţă la fabulare şi înflorire.

Publicul american nerăbdător şi entuziasmat ar trebui să-şi tempereze aşteptările - mai ales că rapoarte similare au mai fost publicate şi ele au conţinut mereu un tipar - numărul de cazuri, locaţia, frecvenţa, cine le-a raportat şi care sunt dovezile. În cazul fenomenelor identificate şi „rezolvate” vor fi oferite detalii, restul vor fi calificate în funcţie de datele existente ca fiind cel mai probabil fenomenul cutare sau ca fiind de origine necunoscută, eventual „neidentificate”. Ele nu vor confirma o teorie despre originea lor - terestră sau extraterestră -ci vor atesta doar o concluzie despre lipsa unor dovezi certe.

În plus, publicul american nu ar trebui să se aştepte să citească o versiune integrală, neredactată, întrucât e vorba despre anchete militare. Iar în măsura în care se vor fi identificat obiecte sau fenomene provenind de la adversari sau naţiuni străine, aceste informaţii nu vor fi făcute publice.

SUA urmează să publice un raport despre OZN-uri. Ne observă extratereştrii? VIDEO

Raportul serviciilor secrete americane cu privire la OZN-uri: Nu s-au găsit dovezi că ar fi nave extraterestre, dar nici că nu sunt

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite