FOTO Supervulcanul adormit de sub o minune a naturii: fenomenul care ameninţă Pământul
0
Este greu să nu rămâi copleşit de tot ceea ce Pământul are de oferit când te afli în mijlocul Parcului Yellowstone din Statele Unite, dar sub frumuseţea naturală se află un vulcan suficient de puternic încât să devasteze cea mai mare parte din SUA şi să schimbe întreaga lume.
Cel mai cunoscut gheizer din Yellowstone, Old Faithful, îşi aruncă apa către cer. Albastrul şi verdele apelor geotermale par să aparţină unei lumi extraterestre. Munţii falnici care îmbrăţişează parcul le oferă adăpost animalelor sălbatice.
Însă „Yellowstone şi alţi vulcani de pe glob sunt numiţi supervulcani, pentru că pur şi simplu sunt mari“, a declarat pentru CNN Hanak Hessler, geolog la Yellowstone, aflat în statul american Wyoming. Supervulcanii descriu un fenomen geologic la care omenirea nu a asistat până acum. Erupţia lor nu poate fi comparată cu cea a unui vulcan obişnuit.
La 18 mai 1980, când muntele Sf. Elena din cel mai nordic colţ al Statelor Unite ale Americii a erupt, 57 de oameni au murit. Potrivit geologilor, prima erupţie a supervulcanului din Yellowstone ar fi avut loc în urmă cu 2,1 milioane de ani şi a avut o putere de 25.000 de ori mai mare decât erupţia vulcanului Sf. Elena.
Puţini s-ar aştepta ca liniştitul parc naţional să stea pe gura unui gigant adormit. Caracteristicile fizice ale unui supervulcan nu sunt unele tipice. Ei au caldere, adică nişte depresiuni vaste, care s-au format după supererupţiile anterioare.
Geofizicianul Bob Smith a numit pentru prima oară Yellowstone „o calderă vie, ce respiră“, în 1979. „Yellowstone a fost foarte important pentru mine, este laboratorul meu“, spune Smith. El nu vede Yellowstone ca pe un supervulcan: „prefer să folosesc termenul de punct fierbinte, deoarece reflectă o zonă cu activitate vulcanică concentrată“.
Hawaii şi Islanda sunt alte exemple de puncte fierbinţi, dar Yellowstone este singurul punct fierbinte localizat sub pământ, nu sub mare, ceea ce a făcut mai uşoară studierea lui de către Smith.
Activitatea vulcanică este monitorizată
Echipa condusă de Bob a instalat o serie de senzori în jurul parcului, pentru a-şi da seama cu ce are de-a face, măsurând mişcarea terestră şi înregistrând cutremurele frecvente care apar în zonă. Astfel a aflat că la mai puţin de opt kilometri sub suprafaţa terestră se află un rezervor de rocă solidă şi magmă, iar sub rezervor este un amestec de rocă fierbinte de 57.000 de kilometri cubi, combustibilul care alimentează toate gheizerele din Yellowstone.
Posibile scenarii
În cartea lui, „Ferestre în Pământ“, Smith spune că dacă toate aceste elemente ar exploda, distrugerile ar fi complete şi ireversibile: înainte de supererupţie, cutremure largi ar înghiţi probabil zonele din împrejurime, până la impactul major care ar şterge Yellowstone de pe hartă.
După erupţia iniţială, nori de gaz şi rocă ar arde orice din cale, cu temperaturi atingând sute de grade Celsius, iar cenuşa ar acoperi vestul Statelor Unite, cu un potenţial de a paraliza transportul aerian şi ar afecta aprovizionarea cu alimente la nivel mondial. Sunt unele estimări care prezic că 87.000 de oameni ar muri imediat.
Cu o asemenea catastrofă în minte, toţi oamenii îşi pun o singură întrebare:„când va avea loc următoarea supererupţie?” Cele trei erupţii aleYellowstone-ului au avut loc la distanţe de aproximativ 800.000 de ani, aşa că oamenii au început să speculeze pe baza datei unei viitoare erupţii.
De altfel, în 2004 Smith a observat o înălţare a pământului, iar în 2010 acesta s-a coborât din nou, ca şi cum supervulcanul respira. Oricum, Smith menţionează că nu există niciun motiv de panică.
„Noi creăm scenarii, dar nu prea ştim la ce să ne aşteptăm“, spune Smith. Pentru el, cea mai apropiată ameninţare este cea a cutremurelor şi a micilor erupţii, din moment ce probabilitatea ca acestea să se producă este mai mare.
Se încarcă comentariile...
