Evanghelicii care-i şoptesc la ureche lui Trump

Evanghelicii care-i şoptesc la ureche lui Trump

Preşedintele Donald Trump

Joshua Keating, jurnalist specializat în politica externă americană, scrie, într-un articol publicat pe portalul slate.fr, despre influenţa unui grup de creştini evanghelişti asupra politicii preşedintelui Donald Trump.

Politica externă a administraţiei Donald Trump nu prea are vreo logică pentru a fi plasată într-un câmp ideologic. Preşedintele republican american se prezintă ca un izolaţionist ferm opus angajamentelor militare, dar le permite unor „şoimi“ precum consilierul pentru securitate naţională John Bolton şi senatorul Marco Rubio să ducă politici bazate pe ameninţarea unei intervenţii armate. Membrii de vază ai administraţiei sale împrumută retorica drepturilor omului pentru a critica Venezuela, Iranul şi China, dar nu aplică această formulă pentru toţii dictatorii planetei noastre. 
 
Atenţionat de Pentagon în legătură cu un viitor dominat de o „competiţie între superputeri“, multimiliardarul newyorkez pare însă convins de bunăvoinţa Rusiei lui Putin. În aceeaşi ordine de idei, liderul de la Casa Albă se arată potrivnic alianţelor multilaterale de securitate, dar nu are nicio problemă să-şi dorească altele noi. De asemenea, este ghidat în strategia pentru Orientul Mijlociu de o singură prioritate, şi anume bararea Iranului, dar o schimbare de optică nu poate fi exclusă, notează Joshua Keating.
 
Diplomaţia dreptului divin
 
Văzând atâta incoerenţă, guvernele străine au dificultăţi în a înţelege intenţiile administraţiei Trump. La Washington, majoritatea experţilor în politică externă sunt la rândul lor nedumeriţi. În tot acest amalgam, un grup aparte reuşeşte să-şi desfăşoare agenda externă: creştinii evanghelici.
 
Luna trecută, Politico a scris despre o structură nou înfiinţată în cadrul diplomaţiei americane. Este vorba despre Comisia pentru drepturi inalienabile, creată în scopul de a oferi consultanţă secretarului de Stat Mike Pompeo şi de a aduce „noi perspective în dezbaterea naţională legată de drepturile omului“. Potrivit comisiei respective, dezbaterea din Statele Unite din jurul drepturilor omului s-a „îndepărtat prea mult de principiile fondatoare ale naţiunii“. Se ştiu foarte puţine lucruri despre formatul noii structuri, însă criticii săi denunţă posibilitatea unei abordări în sensul drepturilor „date de Dumnezeu“. 
 
Altfel spus, administraţia Trump ar putea să-şi retragă sprijinul pentru mai multe programe menite promovării drepturilor reproductive şi protejării persoanelor LGTBQ. Certă este că nota conceptuală a Comisiei pentru drepturi inalienabile a fost redactată de către Robert George, profesor la Princeton şi co-fondator al National Organization for Marriage, un colectiv anti-gay.
 
Priorităţile evanghelice se fac deja simţite în diplomaţia administraţiei Trump. În aprilie, Statele Unite au ameninţat cu dreptul de veto în cazul unei rezoluţii ONU care condamnă folosirea violului ca armă de război. Oficialii americani s-au arătat deranjaţi de  terminologia aleasă în privinţa sănătăţii sexuale şi reproductive, apreciind că ar putea cauţiona avortul. La solicitarea vicepreşedintelui Mike Pence, Germania, iniţiatoarea proiectului de rezoluţie, a amendat textul.
 
Încă din prima săptămână de mandat, Trump a restabilit „politica Mexico“, lansată de precedecesorul său republican Ronald Reagan (1981-1989). Anulată de Bill Clinton (democrat, 1993-2001), reluată de George W. Bush (republican, 2001-2009) şi anulată din nou de către Barack Obama (democrat, 2009-2017), această politică prevede suprimarea ajutorului american pentru ONG-urile internaţionale care susţin sau încurajează avortul. Orice altă administraţie republicană ar fi procedat asemeni lui Trump, numai că actualul preşedinte american a extins raza ei. La început, „politica Mexico“ nu viza decât fondurile privind planningul familial. Acum are în vedere întregul domeniu de asistenţă medicală. Iar, în martie, Pompeo a vorbit despre o nouă înăsprire a politicii respective, luând la ţintă organizaţiile care finanţează instituţii ce practică avortul.
 
Potrivit unui raport al International Womens’s Health Coalition, retragerea sprijinului financiar american prin intermediul „politicii Mexico“ a dus la o balcanizare a serviciilor medicale în numeroase ţări.
 
„Salvarea poporului evreu“
 
Priorităţile evanghelicilor americani nu se limitează doar la chestiuni culturale tradiţionale. Suportul de neclintit acordat de administraţia Trump Israelului, manifestat mai ales prin recunoaşterea controversată, la sfârşitul lui 2017, a oraşului Ierusalim drept capitală a statului evreu, se datorează în mare parte influenţei politice a unor evanghelici americani, care sunt astăzi mai uniţi şi mai entuziaşti în cauza israeliană decât populaţia însăşi.
Doi dintre ei, pastorii Robert Jeffres şi John Hagee, au fost invitaţi la inaugurarea noii ambasade a Statelor Unite de la Ierusalim. Această invitaţie care spune multe despre publicul vizat prin aceste decizii politice. Ori, în trecut, cei doi susţineau că evreii mergeau în iad şi că Dumnezeu l-a trimis pe Hitler pe pământ pentru a-i ajuta să se întoarcă în Israel. 
 
Credinţa religioasă a lui Mike Pompeo, un prezbiterian, ar putea de asemenea influenţa priorităţile şi deciziile sale politice.
 
Într-un interviu acordat recent postului Christian Broadcasting Network (CBN), şeful diplomaţiei americane nu a ezitat să-l asemuiască pe Trump cu regina Estera, susţinând că a fost ridicat pentru „salvarea poporului evreu de ameninţarea iraniană“, scrie jurnalistul american.
 
În general, detractorii administraţiei Trump minimalizează influenţa lui Pompeo, văzând în el doar o persoană care dă aprobator din cap la orice dorinţă şi orice capriciu al şefului său. De obicei, îl compară cu Bolton, care ar fi mai încăpăţânat şi mai ghidat de propria ideologie. Totuşi, nu trebuie exclus faptul că Pompeo (un creştin practicant încă din studenţie) ar putea fi mânat de convingerile sale religioase în luarea deciziilor politice. De fapt, el a mărturisit unor jurnalişti că este ghidat de Biblie în „toate actele“ sale şi a pus religia în centrul principalelor sale discursuri, în special în alocuţiunea ţinută în ianuarie la Cairo, ca răspuns la celebrul discurs despre America şi lumea musulmană al lui Barack Obama (2009).
 
Drepturile omului cu geometrie variabilă
 
În ceea ce priveşte drepturile omului, influenţa evanghelicilor a avut puţine efecte benefice. Activişti şi presa creştină americană au mediatizat îndeosebi cazul Andrew Brunson, pastorul arestat în baza unui dosar fabricat în valul de represiune care a urmat tentativei de lovitură de stat din Turcia din 2016. Apoi Mike Pence şi senatorul James Lankford au făcut presiuni asupra Turciei pentru eliberarea lui Brunson.
 
Administraţia Trump apără libertatea religioasă, şi nu doar pe cea a creştinilor persecutaţi. De exemplu, Pompeo a denunţat categoric persecutarea minorităţii musulmane Rohingyas din Myanmar şi detenţia în masă a uigurilor din China.
 
Însă unele drepturi ale omului sunt vizibil mai importante decât altele. Potrivit unor studii de opinii, protestanţii albi sunt cel mai dur nucleu în privinţa primirii refugiaţilor în Statele Unite, fapt ce convine perfect administraţiei în exerciţiu. Donald Trump s-a referit recent la o campanie contra incriminării homosexualităţii lansată de ambasadorul Richard Grenell, aflat în post în Germania - cel mai înalt oficial care îşi recunoaşte deschis orientarea gay -, dar, în acelaşi timp, liderul de la Casa Albă a desfiinţat în discreţie misiunea de emisar LGBTQ (creată sub secretarul de Stat Hillary Clinton) şi le-a interzis ambasadelor americane să ridice steagul curcubeu în timpul paradelor pro-LGBTQ, aminteşte Keating.
 
Casa Albă a făcut un triumf din găzduirea noului preşedinte al Braziliei, Jair Bolsonaro, creştin declarat, mânat de idei de dreapta, rasist şi homofob, care îşi taxează inamicii drept agenţi ai „marxismului cultural“. Reprezentanţii americani din cadrul dreptei religioase au aplaudat această apropiere.
Stabilitatea pe termen lung a Orientului Mijlociu ar putea avea de suferit de pe urma acestei intruziuni a evanghelicilor în politica externă americană - evanghelici care se referă la conflictul israeliano-palestinian şi la ameninţarea iraniană în lumina Bibliei şi a profeţiilor sale apocaliptice.
 
În aceeaşi manieră, stabilitatea pe termen lung a lumii întregi ar putea avea de suferit dacă politica externă a Washingtonului ar deveni o simplă prelungire a rivalităţilor culturale interne. Restul lumii va trebui totuşi să se adapteze la această nouă realitate. Evident, America pare să acţioneze fără busolă în ultimul timp. Evident, ocupantul Biroului Oval este un om care nu se gândeşte decât la bani. Dar nu trebuie uitat faptul că America este - încă - o ţară care crede sincer că Dumnezeu este de partea sa, spune jurnalistul.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: