Din nefericire, Europa a abdicat cu ceva timp în urmă de la o gândire pragmatică şi raţională.  Viitorul şi securitatea propriilor naţiuni a devenit problema altcuiva, nu a guvernelor, a serviciilor secrete sau a grandioasei Uniuni Europene. Protejarea unor culturi şi valori formate cu sute şi chiar mii de ani în urmă a devenit un scop secundar celui menit să-i salveze pe aceia care, mâine, le vor submina.

Vinovaţii unei astfel de calamităţi de proporţii biblice sunt şi vor rămâne politicienii de vârf de ambele parţi ale Atlanticului, începând cu Angela Merkel şi terminând cu Barack Obama. Nicidecum nu îl acuzăm pe şeful executivului american de actualele orori comise la Bruxelles sau Paris. El este numai vinovat prin Proxy. Atacurile din Bruxelles au rădăcini adânci şi sunt, în parte, şi o consecinţă a conceptelor implementate în perioada predecesorul său, George W. Bush. Nici doamna Merkel nu este singurul „cap al răutăţilor“ în Europa, ci numai un mare lider în declin politic – Cancelarul care a pierdut controlul locomotivei socio-economice europene numită Germania.   

Islamizarea Europei continuă neabătută în aceste zile, într-un ritm accelerat şi sub privirile satisfăcute şi complicitare ale naţiunilor arabe. Satisfăcute pentru că exodul actual din Siria şi Irak „purifică“ în bună măsura un fragment indezirabil al populaţiei locale, fără riscuri şi costuri aferente dinastiilor arabe. Cei destituiţi moral şi economic, alienaţi de propriii lor fraţi, dar mai ales de segmentul toxic de operativi ISIS şi Al-Qaida se află, în aceste zile, deja în inima Uniunii Europene. Cohortele de musulmani proaspăt sosiţi sunt astăzi hrăniţi şi trataţi cu depline drepturi de refugiaţi, pe banii ţărilor gazdă şi ai Uniunii Europene. În acelaşi timp, de la Emiratele Arabe la Kuwait, Qatar, Yemen şi până la Oman şi Arabia Saudită, lipsa de suport, implicare şi formulare de rezoluţii salvatoare denotă o strategie sinistră şi malignă din partea acestor state. Paradoxal, aceste ţări sunt, de fapt, aliaţii regionali ai Statelor Unite şi ai multor naţiuni europene, unde liderii lor îşi trimit copiii la studii şi, unde, alteţele lor regale îşi petrec numeroase vacanţe de lux. Imaginaţi-vă o problema arabă care necesită o soluţie exclusiv arabă lepădata cu succes în braţele unei Europe şubrezite financiar! În loc să creeze zone de siguranţă şi să asigure cazare, asistenţă medicală şi protecţie acestor refugiaţi, în ţările lor musulmane, domnitorii şi şeicii din Dubai, Kuwait City, Doha şi alte capitale din Orientul Mijlociu celebrează atât debarasarea de o criză majoră, cât şi prostia liderilor vestici, începând de la Casa Albă şi terminând cu cei din Cancelaria de la Berlin. Mecca, spre exemplu, poate găzdui aproape două milioane de oameni, în cele mai reconfortante şi umane condiţii.   

Dezintegrarea Irakului şi colapsul statului sirian şi a dictaturii lui Bashar Al Assad, începute cu ani în urmă, erau un semn de alarmă de mărimea Everestului, deci imposibil de ignorat. Exodul din această perioadă, folosind Turcia şi Grecia drept ecluze şi, eventual, canale fluviale umane, a fost sistematic subestimat până în punctul când blocarea fluxului de refugiaţi a devenit imposibilă. Destabilizarea Turciei este aproape garantată; pierderea acestui bastion militar şi partener NATO, la graniţa dintre infern şi civilizaţie, va însemna că România şi Bulgaria să devină noua ţintă a islamismului. Dar, să nu exagerăm, totuşi. Spre deosebire de Europa, noi în Statele Unite avem totul sub control. Liderul lumi libere ne asigură recent, tocmai din Argentina, că teroriştii din Belgia vor fi prinşi şi pedepsiţi în curând. La dans în Buenos Aires acum două zile, alături de soţia Michelle şi sub privirile admirative ale celor două fiice Natasha şi Malia, Mister Obama sfidează ISIS cu cel mai puternic argument local, tangoul argentinian! Alături de ei, prima soacră a Americii, Marian Shield Robinson, un fel de consilier de familie extraordinare, fără de care soţia POTUS-ului nu mai călătoreste în ultima vreme. O lipsă notabilă din această vizită oficială au reprezentat-o câinii prezidenţiali, Bo şi Sunny Obama, care au fost lăsaţi la Casa Albă conform declaraţiei unui purtător de cuvânt al administraţiei.

De fapt,  în ziua atentatului de la Bruxelles, Preşedintele SUA urmărea la Havana, relaxat şi nonşalant, un meci de baseball, evident satisfăcut de întâlnirile cu dictatorul cubanez Raul Castro. Întrebat de către un reporter ESPN despre situaţia dramatică din Belgia, liderul lumii libere a răspuns că teroriştii nu vor reuşi să ne schimbe modul nostru de viată şi nici nu vor ingrădi libertăţile civice ale Vestului. Cu opt luni înainte de sfârşitul ultimului mandat, ignoranţa, inaptitudinea şi incompetenţa lui Barak Obama devin de-a dreptul legendare. Retragerea masivă a trupelor americane din Irak şi Afganistan şi indiferenţa exprimată vizavi de colapsul evident al statului sirian au transmis un semnal inconfundabil extremiştilor din regiune. Washington a capitulat cu laşitate în faţă teroriştilor, lăsând o zonă critică echilibrului global pe mâna pirotehniştilor ISIS şi Al-Qaida. Fără dubiu, naşterea Califatului ISIS, un Al-Qaida pe steroizi, se datorează în bună măsură undei verzi primită de la Casă Albă, complementată de indolenţa unei Europe în derivă şi consumată de probleme

În acelaşi timp, sistemul de securitate european rămâne anacronic, patetic, prost informat şi incredibil de fragmentat. Conform celor afirmate de Interpol, Europa are astăzi peste 5.000 de cetăţenei ai Uniunii care au fost radicalizaţi în Irak şi Siria, majoritatea trăind în Belgia şi Franţa. Penetrarea Belgiei de către extremiştii arabi, de pildă, a început cu  peste 20 de ani în urmă, sub privirile onirice ale forţelor de ordine locale şi ale pomposului Interpol. Musulmanii din Belgia şi Franţa continuă să rămană în bună parte neintegraţi şi marginalizaţi. Serviciile secrete belgiene lucrează independent şi cu baze de date separate. Tot în Belgia există şase departamente de poliţie care vorbesc în trei limbi diferite şi care nu au un şef comun, în afară de un ministru de Interne mai incapabil decât majoritatea subalternilor. Bruxelles se face vinovat indirect de atacurile din Paris, unde aceste celule teroriste s-au format, consolidat şi de unde au activat şi continuă să activeze, cu impunitate, chiar şi în ziua de astăzi.  

Dincolo de haosul european, siguranţa şi pacea de moment răman iluzorii în Statele Unite. Celebrăm în aceste zile o noua relaţie frăţească cu un stat comunist numit Cuba. Acum, nu ne mai temem de dinastia şi tirania fraţilor Castro şi nici de o posibilă invazie a Floridei. Pentru moment, suntem în siguranţă. Trăim insă doar cu teroarea şi agonia acestui an electoral, cu temerea că nici FBI, nici CIA şi nici măcar NSA nu ar putea să ne mai scape de narcisismul extremist al lui Donald Trump, de galacticul robot Ted Cruz, de aroganţa şi minciunile lui Hillary Clinton şi de bolşevismul lui Bernie Sanders.