Prizonierii eterni de la Guantanamo

Controversatul centru de detenţie din Cuba a împlinit 20 de ani. De multe ori s-a crezut că va fi închis. Însă situaţia, inclusiv pentru deţinuţi, este neschimbată. Oliver Sallet relatează din Guantanamo.

Mohamedou Ould Slahi a stat în spatele gratiilor la Guantanamo timp de 14 ani. A fost torturat timp de 70 de zile, a fost interogat 18 ore pe zi timp de trei ani. Slahi, care a locuit şi în Germania înainte de arestare, a fost suspectat că a jucat un rol important în cadrul Al-Qaeda şi că a fost implicat în atacurile teroriste de la 11 septembrie, dar nu a existat niciodată o dovadă în acest sens. Slahi nu a fost niciodată acuzat sau condamnat în timpul celor 14 ani petrecuţi la Guantanamo. Mauritanul, acum în vârstă de 50 de ani, a fost eliberat în cele din urmă, dar nu a fost despăgubit pentru viaţa furată.

Avocata apărării, Nancy Hollander, se ocupă şi astăzi de ceea ce probabil reprezintă cel mai important caz al său, recent transformat în film de lung metraj.

Acţiune de protest faţă de menţinerea centrului de detenţie de la Guantanamo

Prin Guantanamo, SUA au devenit o ţară "care nu respectă statul de drept", spune Hollander şi vorbeşte de o "situaţie catastrofală". Acest lucru este valabil nu numai pentru cei 13 deţinuţi care sunt reţinuţi fără acuzaţii şi care aşteaptă de ani de zile să fie eliberaţi, ci şi pentru presupuşii autori ai atentatelor de la 11 septembrie, care aşteaptă încă să fie judecaţi, la 20 de ani de la atentate.

Sistemul juridic suspendat în mod sistematic

Această acută lipsă a statului de drept nu este o coincidenţă, ci a fost obiectivul administraţiei americane sub conducerea lui George W. Bush, preşedinte la acea vreme, spune experta Daphne Eviatar de la Amnesty International. "Acesta a creat o închisoare offshore pentru a trece în mod deliberat peste sistemul juridic al Statelor Unite", spune Eviatar. Într-un raport al Amnesty International privind situaţia de la Guantanamo, experta denunţă încălcări ample ale drepturilor omului. Printre acestea se numără detenţia pe termen nelimitat în absenţa acuzaţiilor, precum şi torturarea deţinuţilor. Deşi nu există informaţii clare în acest sens, Eviatar citează diverse investigaţii, inclusiv una a Comisiei de Informaţii a Senatului SUA, potrivit cărora zeci de oameni au fost torturaţi cu brutalitate la Guantanamo.

Avocata Nancy Hollander

Baza navală americană de la Guantanamo Bay din Cuba există de peste o sută de ani. Abia în ianuarie 2002, la câteva luni după atentatele din 11 septembrie, a fost extinsă pentru a include o tabără de detenţie, ceea ce i-a adus un renume îndoilnic. Anthony Natale, care îl apără în instanţă pe prezumtivul terorist Al-Qaeda, Abd al-Rahim al-Nashiri, vorbeşte deschis despre dezamăgirea sa în legătură cu Guantanamo. "Am renunţat la tot ceea ce face din această ţară o ţară liberă, cu drepturi egale pentru toţi."

Cenzura presei şi prezenţa obligatorie

Cei care vor să vadă cu ochii lor ceea ce se petrece la Guantanamo au de depăşit mai multe obstacole. Primul este spaţiul aerian cubanez, pe care avioanele charter săptămânale de la Washington nu au voie să îl traverseze. Avionul trebuie mai întâi să ocolească Cuba spre est şi nu are voie să se îndrepte spre baza militară decât în momentul aterizării. Din aer, se poate vedea infama bază. La poalele unui lanţ muntos arid se află Golful Guantanamo, la vest se află aeroportul, la est baza navală, tribunalul militar "Camp Justice" şi lagărul de prizonieri.

După săptămâni întregi de verificări de securitate, am primit şi noi permisiunea. Însă înainte de a putea pleca, a trebuit să semnăm aşa-numitele reguli ”Ground Rules”. Acestea stipulează la ce te poţi aştepta ca jurnalist în Guantanamo: nicio libertate de mişcare şi mai cu seamă zero libertate a presei.

Nu ni se permite nici măcar să vizităm închisoarea din exterior, iar toate informaţiile din interior sunt supuse celui mai strict secret, ceea ce îi exasperează pe avocaţii deţinuţilor. Nancy Hollander a luptat timp de şapte ani în instanţă pentru ca Mohamedou Ould Slahi, clientul ei, să poată publica ”Jurnalul de la Guantanamo”.

Viaţa în umbra închisorii de tortură

Când oamenii se gândesc la Guantanamo, probabil că au în minte tortură şi sârmă ghimpată. De fapt, centrele de detenţie şi tribunalul militar reprezintă doar o mică parte a bazei. În mare parte, baza navală seamănă cu un mic oraş american.

Ni se arată noul liceu, care a costat 65 de milioane de dolari şi care a fost inaugurat de curând, cu tehnologie de ultimă generaţie - 220 de copii de toate vârstele ar trebui să trăiască aici o copilărie cât se poate de normală, chiar dacă presupusul creier al atentatelor de la 11 septembrie 2001 îşi aşteaptă procesul la doar cinci kilometri distanţă. Directorul şcolii, Emilio Garza, explică faptul că închisoarea nu este inclusă în programa şcolară.

Aici există un supermarket, zone rezidenţiale care amintesc de idilele suburbane americane şi singurul McDonald's de pe teritoriul cubanez. Radio GTMO difuzează muzică pop latino-americană, iar în magazinul de suveniruri vizitatorii pot cumpăra tricouri cu sloganul "Rockin' in Fidel's Backyard".

Prezentatoarea Annaliss Candelaria, în uniformă de camuflaj la microfon, este gazda emisiunii Morning Show de la ora opt dimineaţa. Divertisment, muzică, până şi subiecte serioase, cum ar fi sinuciderea, sunt incluse în program. Mai presus de toate, este vorba despre "întărirea moralului trupelor", spune Candelaria.

Annaliss Candelaria, moderatoare la Radio GTMO

Radio GTMO nu relatează despre interogatoriile în curs de desfăşurare la tribunalul militar şi nici despre centrul de detenţie, care pur şi simplu ”nu face parte din cultura" bazei navale, spune Candelaria. De fapt, toate facilităţile tribunalului şi ale închisorii sunt inaccesibile pentru majoritatea celor 6.000 de persoane care locuiesc la Guantanamo. "Ştim despre ei doar ceea ce citim în presă", spune ea.

Planuri, planuri, planuri, planuri

Primele planuri de închidere a Guantanamo au fost făcute la sfârşitul administraţiei lui George W. Bush. Barack Obama a promis de mai multe ori închiderea centrului, apoi a pierdut în scurt timp majoritatea în Congres în favoarea republicanilor, care la rândul lor au introdus o lege ce "nu permite nimănui care a fost vreodată deţinut la Guantanamo să vină în SUA, indiferent de motiv", spune Nancy Hollander. Acest lucru, conchide ea, face imposibilă din punct de vedere legal mutarea deţinuţilor pe teritoriul continental al Statelor Unite.

"Nicio încercare de a transforma cuvintele în fapte"

Ulterior, preşedintele Donald Trump a schimbat şi el cursul lucrurilor, anunţând că Guantanamo va rămâne deschis. Potrivit republicanilor, Guantanamo continuă să protejeze împotriva atacurilor teroriste, iar transferul deţinuţilor în SUA ar fi prea periculos. Pe de altă parte, opozanţii Guantanamo susţin că însăşi existenţa lagărului este un motiv de radicalizare a tinerilor musulmani.

Următoarea răsturnare a politicii privind Guantanamo a avut loc sub conducerea preşedintelui Joe Biden, care a anunţat, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, după preluarea mandatului, că intenţionează să închidă centrul de detenţie în timpul mandatului său.

Cu toate acestea, atunci când Comisia de Informaţii a Senatului SUA s-a reunit din nou recent pe această temă, nu a apărut niciun reprezentant al administraţiei Biden. Acest lucru relevă în primul rând care sunt priorităţile guvernului, care până acum "nu a făcut nicio încercare de a-şi susţine vorbele cu fapte", spune Nancy Hollander.

 Reţinut în pofida lipsei de probe

  De fapt, cu programul său de infrastructură eşuat şi cu apropierea alegerilor ”midterm”, la jumătate de mandat, administraţia Biden are acum probleme probabil mai mari decât închisoarea de la Guantanamo. Prin urmare, viitorul "Gitmo" este complet deschis. Unii dintre prizonieri ar putea fi eliberaţi conform planului, în vreme ce alţii ar putea fi returnaţi prin acorduri bilaterale în ţările de origine. Daphne Eviatar de la Amnesty International este optimistă. "În timp ce numărul deţinuţilor este din ce în ce mai mic, devine tot mai clar cât de absurdă este întreaga situaţie. Este limpede şi că, în afară de binecunoscutele motive morale, un deţinut costă contribuabilul american 13 milioane de dolari americani pe an.

Ar fi mai ieftin, spun experţii, ca deţinuţii să fie încarceraţi în SUA, dar, în afară de obstacolele juridice, nici aceasta nu este soluţia, spune Nancy Hollander, care solicită eliberarea imediată a prizonierilor de la Guantanamo. „Nu putem să reţinem oameni timp de 20 de ani fără să-i acuzăm de ceva, pentru că nu există suficiente probe împotriva acestora, dar în acelaşi timp să pretindem că sunt periculoşi”.

Întrebarea privind viitorul Guantanamo nu mai poate fi rezolvată cu argumente raţionale. Ca multe alte lucruri în SUA, centrul de detenţie a devenit o miză politică la umbra căreia ”prizonierii eterni” aşteaptă de 20 de ani să fie judecaţi.

Oliver Sallet - Deutsche Welle