E vorba despre „o insurecţie provocată de preşedintele SUA“, spune senatorul republican Mitt Romney. Şi mai zice că vor exista consecinţe

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Unul dintre cei care au luat cu asalt clădirea Capitoliului, pozând pentru presă în biroul liderului Camerei Reprezentanţilor SUA FOTO AFP
Unul dintre cei care au luat cu asalt clădirea Capitoliului, pozând pentru presă în biroul liderului Camerei Reprezentanţilor SUA FOTO AFP

Asta este realitatea dramatică şi putem doar să presupunem care vor fi consecinţele mişcărilor care urmează, cele dictate de logica supravieţuirii diverselor sisteme politice din întreaga lume.

Toate afectate - începând cu puterile aliate - de descoperirea brutală, publică, transmisă în direct şi la oră de vârf, discutată pe toate canalele de presă, a şirului de vulnerabilităţi grave, structrale, care au permis evenimentele fără precedent din seara trecută.

Nimeni nu a fost pregătit deoarece nimeni nu era pregătit să creadă că aşa ceva ar putea fi posibil, urmare a unei condiţionări americane şi globale că democraţia SUA este perfect structurată, că este exemplul ultim de maturitate, soliditate şi predictibilitate care face că rupturile de sistem să fie nu improbabile, ci, pur şi simplu, imposibile datorită barierelor de protecţie impenetrabile. Atât la nivel de mentalitate, cât şi, fizic, datorită forţei extraordinare a sistemelor de prevenţie asigurate de NSA, în special de FBI şi agenţiile asociate de protecţie internă, cât şi de cele militare de supraveghere şi eventual de intervenţie conform prevederilor care descriu acţiunile care pot fi întreprinse în „situaţii insurecţionale“.

FOTO EPA-EFE

Proteste la Washington fata de validarea lui Joe Biden 5 ianuarie 2020 FOTO EPA-EFE / Michael Reynolds

Eşecul este cu atât mai grav cu cât semnalele şi rapoartele informative fuseseră transmise în flux continuu spre Washington, desigur ajunseseră pe biroul prezidenţial, dar Trump a ales - şi în acest caz - să le ignore şi să le treacă în registrul de „probleme locale care trebuie rezolvate de autorităţile locale“ (vezi un caz asemănător, tras la indigo, când demonstranţii proveniţi dintr-o grupare de extremă dreapta au luat cu asalt birourile unui parlament local, antrenament util pentru a demonstra că se poate), fără să fi declanşat acţiunile penale în consecinţă. Cadrul mai mult decât favorizant care să susţină apariţia unui sentiment al impunităţii susţinut ieri prin apariţia în mijlocul lor a însuşi conducătorului iubit şi Măreţului Cârmaci care, repetând alegaţiile obişnuite şi niciodată dovedite privind furtul alegerilor, le-a indus certitudine că, cumva, sunt acoperiţi de autoritatea prezidenţială superioară. De aici şi uluirea manifestanţilor când poliţia, într-un final, a contra-atacat, susţinută de elemente ale Gărzii Naţionale.

Cum de n-au existat nici perimetre de securitate vizibile de descurajare şi nici forţe de intervenţie gata pregătite, în condiţiile în care de zile întregi, între membrii grupărilor de extremă-dreapta circulau apeluri la violenţă? Cum s-a ajuns ca pe zidurile Capitoliului să se poată urca de parcă băieţii s-ar fi aflat într-una din taberele de antrenament deţinute de diviziile lor para-militare?

Protestatari se catara pe pereti

Brusc, tuturor li s-a făcut frică. Foarte frică din două motive. Primul este că, aşa cum spun unele servicii de informaţii, chiar dacă este absolut clară soarta jocului politic iniţiat de Trump, nu este deloc sigur că ceea ce s-a petrecut ieri la Washington nu s-ar putea repeta , dar cu mult mai mare intensitate, în ziua de 20 ianuarie, la depunerea jurământului de Joe Biden. Şi nu numai la Washington ci, mai ales, în diferite oraşe din SUA, în statele unde există mişcări extremiste de dreapta fervent susţinătoare - chiar şi în aceste condiţii - a politicilor lui Trump. Iar asta nu ar face decât să continue dezastrul care s-a produs de data asta, cu certitudine, la nivelul imaginii internaţionale şi credibilităţii SUA, cea mai importantă moştenire politică lăsată în urmă de preşedintele Donald J. Trump.

Dar nu e numai atât. Liderilor politici din întreaga lume li s-a făcut frică şi de faptul că scenele de ieri de la Washington ar putea sau chiar pot slăbi temeliile ordinii internaţionale şi aduce un prejudiciu important în ce înseamnă credibilitatea construcţiei de securitate bazată pe criteriile democraţiei occidentale. Care, până ieri seară, echivala cu cea americană.

Aşa se explică şirul de reacţii-avertisment din partea liderilor politici.

Fostul preşedinte George W. Bush a condamnat în termeni foarte duri o „insurecţie“ demnă de o „republică bananieră“, fostul preşedinte Bill Clinton îl acuză direct pe Trump de a fi responsabil de „scânteia declanşatoare a exploziei“, iar Barack Obama a declarat că regretă „scenele ruşinoase“ petrecute la Washington. Şeful diplomaţiei europene a anunţat că am asistat „la un asalt inedit împotriva democraţiei americane“, iar Heiko Maas, ministrul de Externe german ,a dat un mesaj spunând că „Trump şi partizanii săi at trebui ca, în fine, să accepte verdictul urnelor şi să înceteze să calce în picioare democraţia“, amintind şi că „vorbele incendiare s-au transformat în acte de violenţă“. Prim-ministrul Boris Johnson a condamnat „scenele ruşinoase“ de la Washington, iar ministrul de Externe francez Le Drian a evocat „un atac grav împotriva democraţiei“ şi Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO, a spus pe Twitter: „Scene şocante la Washington. Trebuie respectate rezultatele acestor alegeri democratice“.

Numai revoltă pur şi simplu?

Evident că nu.

Pe de o parte, panica cuprinde rândurile celor care, din convingere, oportunism sau banale interese materiale, au susţinut, idolatrizat şi făcut o propagandă neruşinată în favoarea lui Trump personal încercând sâ-l proiecteze ca personalitate mesianică la orizonturile istoriei omenirii. Dar mai sunt şi jucătorii de nivel înalt din tabăra respectivă care anunţă că urmează o nouă etapă în acţiunile care se desenează deja împotriva lui Trump, susţinute cu fervoare şi de o parte dintre liderii republicani. Şi se vorbeşte despre chestiuni grave, aşa cum o face Mitt Romney, unul dintre liderii cei mai influenţi ai republicanilor. Citiţi cu mare atenţie ce spune:

Ne-am reunit azi din cauza ego-ului rănit al unui om egoist şi al furiei partizanilor săi pe care i-a dezinformat în mod deliberat în decursul ultimelor două luni şi pe care i-a stârnit din nou în această dimineaţă. Ceea ce se petrece acum este o insurecţie provocată de preşedintele SUA....Cei care au ales să continue să susţină maşinaţiunile sale primejdioase, opunându-se rezultatelor unor alegeri legitime şi democratice, vor fi pentru totdeauna consideraţi drept complici la un atac fără precedent împotriva democraţiei noastre. Ne vom aminti de rolul lor în acest episod ruşinos al istoriei americane. Va fi moştenirea pe care o vor lăsa.“

Pe surse, sunt deja nominalizate atât lista cu infracţiuni pentru care se va cere inculparea unui grup de persoane (incluzându-l pe Trump) pentru infracţiunea prezumată de organizare şi încurajare de acţiuni insurecţionale la adresa statului, cât şi o alta, se pare deschisă, care se va oficializa după 20 ianuarie, cu persoane care susţin acest viitor demers juridic, în continuarea celui deja cerut FBI de doi membri ai Congresului. Au dreptate?

Chiar dacă, în urmă cu foarte puţin timp, Senatul a confirmat definitiv victoria lui Joe Biden, chiar dacă lucrurile sunt legalmente imposibil de contestat, Turmp nu renunţă. Pe Twitter, adjunctul şefului de cabinet al Preşedintelui a pus un mesaj din partea şefului său (cu acces interzis 12 ore pe FB şi Twitter): Chiar dacă personal sunt în complet dezacord cu rezultatul acestor alegeri, iar realitatea îmi conformă spusele, cu toate astea pe 20 ianuarie se va desfăşura o tranziţie ordonată a puterii. Am spus întotdeauna că ne vom continua lupta pentru ca doar voturile legal exprimate să fie luate în seamă...Cu toate că asta reprezintă încheierea celui mai formidabil mandat din istoria prezidenţialelor, nu este decât începutul luptei noastre pentru a face ca America să devină din nou formidabilă“.

Adică cum? Cu cine de partea sa? În ce condiţii „de luptă“?

tricolorul romaniei la capitol

P.S. Mi se pare foarte grav, nespus de grav, că în mulţimea aflată în marş pentru asaltul asupra Capitoliului, flutura şi un steag românesc. Deranjează pe cineva dintre autorităţile noastre apariţia acestei imagini oarecum neobişnuite? Dacă da, există vreo explicaţie?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite